Adolf von Baeyer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Adolf von Baeyer
Adolf von Baeyer (1905).jpg
Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer in 1905
Date personale
Nume la naștereJohann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Starnberg, Germania[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMunich Waldfriedhof[*] Modificați la Wikidata
Naționalitategerman
CetățenieFlag of the German Empire.svg Imperiul German Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăGermania
Domeniuchimist
InstituțieUniversitatea din Berlin
Academia de Comerț din Berlin
Universitatea din Strasbourg
Universitatea din München
Alma MaterUniversitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata
OrganizațiiUniversitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea din Strasbourg  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratRobert Wilhelm Bunsen
Friedrich August Kekulé
DoctoranziEmil Fischer
John Ulric Nef
Victor Villiger
Carl Theodore Liebermann
Carl Gräbe
Cunoscut pentrusinteza indigoului
PremiiNobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Chimie (1905)

Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. ,[1][2][3][4][5] Berlin, Regatul Prusiei – d. ,[1][2][3][4][5] Starnberg, Germania[2]) a fost un chimist german, profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905. A realizat sinteza indigoului, a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii, a dezvoltat teoria tensiunii ciclurilor.

Viața[modificare | modificare sursă]

Johann Friedrich Wilhelm Adolf este fiul locotenentului-general Johann Jakob Baeyer, care a pus bazele sistemului european de măsurare geodezică. Adolf face primele experimente chimice la 9 ani, descoperă la numai 12 ani o nouă sare dublă de cupru, iar la 13 ani efectuează primele teste asupra indigoului. Mai târziu, studiază doi ani matematica și fizica, la Universitatea din Berlin, pentru a le abandona tot în favoarea primei sale pasiuni, chimia, pe care o aprofundează începând din 1856 la Heidelberg, sub îndrumarea lui Robert Bunsen, apoi se îndreaptă spre laboratorul lui August Kekulé, chimist german cunoscut pentru studiile asupra componentelor chimice organice.

În anul în care devine profesor universitar, 1860, obține și postul de lector în chimie organică la Academia de Comerț din Berlin, unde are un laborator spațios. În 1871 este numit profesor la Universitatea din Strasbourg, fiind chemat, doi ani mai târziu, să ocupe postul de profesor de chimie lăsat de Justus von Liebig la Universitatea din München. Aici va pune bazele unui laborator de chimie unde își va desfășura în continuare cercetările.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Adolf von Baeyer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d e f „Adolf von Baeyer”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b c d Merkelstiftung geneological database, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1993, vol I, pag. 162

Legături externe[modificare | modificare sursă]