Iustin I (împărat)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Iustinus (c.450 - 1 august 527) a fost un împărat bizantin între 518 şi 527. El a fost fondatorul dinastiei Iustiniene.
Iustin s-a născut în Bederania, în provincia Macedonia Salutaris. În timpul unei invazii barbare a fugit la Constantinopol, unde curând a îmbrăţişat cariera armelor, devenind mai târziu general şi comandantul gărzii imperiale sub Anastasiu I. Datorită poziţiei sale şi a averii, Iustin a fost ales împărat în 518.
Mai târziu, Iustin l-a adoptat pe nepotul său, Flavius Petrus Sabbatius, rebotezâdu-l Iustinian.
În 525, Iustin a anulat legea prin care un membru unui membru din clasa senatorială i se interzicea să se căsătorească cu o femeie din clasa inferioară de societate. Astfel a fost posibilă căsătoria lui Iustinian cu Teodora, o acriţă.
Următorii ani au fost marcaţi de luptele cu ostrogoţii şi cu perşii. În 526, Iustin l-a numit pe Iustinian co-regent, iar pe 1 aprilie 527 succesor la tron. A murit pe 1 august 527 şi a fost urmat de Iustinian.
Oraşul cilician Anazarbus a fost numit Justinopolis, în 525, în onoarea sa.
| Predecesor: Anastasiu I |
Împărat bizantin 518 - 527 cu Iustinian I(527) |
Succesor: Iustinian I |
