Calea Dorobanților

Caracteristici
Calea Dorobanților

Localitate	București
Sector	1
Început	Piața Alexandru Lahovari
Sfârșit	Piața Charles de Gaulle
Lungime	2600 m
Importanță socială
Denumire din	1878
Denumire în cinstea	Trupelor de dorobanți
Note
Modifică text

Calea Dorobanților (cunoscută și sub numele de Calea Dorobanți, și în trecut ca Ulița Herăstrăului) se află în sectorul 1 și este una din cele mai importante artere din municipiul București. Se întinde din Piața Alexandru Lahovari (de lângă Piața Romană) până la Piața Charles de Gaulle și are o lungime de 2.600 de metri.^[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Calea Dorobanților este una dintre cele mai vechi străzi din București. Face parte din rețeaua de bulevarde din prima jumătate a secolului 20. Zona din jurul străzii a fost concepută și construită de la bun început pentru a forma un cartier exclusivist. Numele străzii a fost dat în anul 1878 în amintirea trupelor de dorobanți care au luptat la Plevna, Vidin și Grivița în cadrul Războiului de Independență al României.^[2]

Clădiri importante[modificare | modificare sursă]

În partea dintre Piața Alexandru Lahovari și intersecția cu Șoseaua Ștefan cel Mare, există mai multe case Beaux-Arts cu grădini, un fel de mici palate. Respectivele case ilustrează gusturile în schimbare ale elitei bucureștene de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20. Unele dintre ele sunt pe Lista Monumentelor Istorice.^[3]

Casa Assan (Piața Alexandru Lahovari nr. 1), de Ion D. Berindey, 1906-1914^[4]
Casa Maria Lahovary (Calea Dorobanților nr. 39), de Louis Blanc, 1889^[5]
Casa Constantin I. C. Brătianu (Calea Dorobanților nr. 16), de Petre Antonescu, 1914^[6]
Casa Nicolae T. Filitti/Nae Filitis (Calea Dorobanților nr. 18), de Ernest Doneaud, c.1910^[7]
Fosta proprietate Ionescu, în prezent Ambasada Serbiei (Calea Dorobanților nr. 34), arhitect necunoscut, înainte de 1896^[8]
Blocul Zodiac (Calea Dorobanților nr. 36-40), de Radu Dudescu, Mircea Marinescu (arhitecți), Emil Prager (inginer constructor) și Constantin Baraschi (sculptorul semnelor zodiacale), 1940^[9]
Casa Lorenți (Calea Dorobanților nr. 54), arhitect necunoscut, W. Brand (constructor), 1907^[10]
Casa Slătineanu (Calea Dorobanților nr. 60), de Paul Louis Albert Galeron, 1884^[11]
Casa Petre P. Carp (Calea Dorobanților nr. 72), de Paul Gottereau, 1893^[12]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Calea Dorobanților pe hartă, www.openstreetmap.org, accesat la 25 octombrie 2014
^ „Dorobanți” - ghid.imopedia.ro, accesat la 25 octombrie 2014
^ Popescu, Alexandru (2018). Casele și Palatele Bucureștilor. Editura Cetatea de Scaun. p. 214. ISBN 978-606-537-382-2.
^ Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (2017). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 82. ISBN 978-973-0-23884-6.
^ Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (2017). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 82. ISBN 978-973-0-23884-6.
^ Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (2017). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 82. ISBN 978-973-0-23884-6.
^ Marinache, Oana (2015). Ernest Donaud - visul liniei. Editura Istoria Artei. p. 79. ISBN 978-606-94042-8-7.
^ Cezara Mucenic. „Casa Slătineanu din Calea Dorobanților” (PDF). orasulluibucur.blogspot.com. Accesat în 1 martie 2023.
^ Popescu, Alexandru (2018). Casele și Palatele Bucureștilor. Editura Cetatea de Scaun. p. 202. ISBN 978-606-537-382-2.
^ Cezara Mucenic. „Casa Slătineanu din Calea Dorobanților” (PDF). orasulluibucur.blogspot.com. Accesat în 1 martie 2023.
^ Cezara Mucenic. „Casa Slătineanu din Calea Dorobanților” (PDF). orasulluibucur.blogspot.com. Accesat în 1 martie 2023.
^ Marinache, Oana (2017). Paul Gottereau (în engleză). Editura Istoria Artei. p. 156. ISBN 978-606-8839-09-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Calea Dorobanților la Wikimedia Commons

Acest articol despre o stradă din București este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[1] Calea Dorobanților pe hartă, www.openstreetmap.org, accesat la 25 octombrie 2014

[2] „Dorobanți” - ghid.imopedia.ro, accesat la 25 octombrie 2014

[3] Popescu, Alexandru (2018). Casele și Palatele Bucureștilor. Editura Cetatea de Scaun. p. 214. ISBN 978-606-537-382-2.

[4] Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (2017). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 82. ISBN 978-973-0-23884-6.

[5] Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (2017). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 82. ISBN 978-973-0-23884-6.

[6] Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (2017). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 82. ISBN 978-973-0-23884-6.

[7] Marinache, Oana (2015). Ernest Donaud - visul liniei. Editura Istoria Artei. p. 79. ISBN 978-606-94042-8-7.

[8] Cezara Mucenic. „Casa Slătineanu din Calea Dorobanților” (PDF). orasulluibucur.blogspot.com. Accesat în 1 martie 2023.

[9] Popescu, Alexandru (2018). Casele și Palatele Bucureștilor. Editura Cetatea de Scaun. p. 202. ISBN 978-606-537-382-2.

[10] Cezara Mucenic. „Casa Slătineanu din Calea Dorobanților” (PDF). orasulluibucur.blogspot.com. Accesat în 1 martie 2023.

[11] Cezara Mucenic. „Casa Slătineanu din Calea Dorobanților” (PDF). orasulluibucur.blogspot.com. Accesat în 1 martie 2023.

[12] Marinache, Oana (2017). Paul Gottereau (în engleză). Editura Istoria Artei. p. 156. ISBN 978-606-8839-09-7.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]