Gheorghe Dinică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Dinică
Gheorghe Dinică.jpg
Gheorghe Dinică la lansarea unei cărți autobiografice în Cluj-Napoca, 2008.
Născut(ă) 1 ianuarie 1934
București
Decedat(ă) 10 noiembrie 2009 (75 de ani)
București
Ani de activitate 1963–2009
Căsătorit(ă) cu Gabriela Georgeta Dinică (1996–2009)
Site oficial [http://gheorghedinica.ro gheorghedinica.ro]

Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933[1], dar 1 ianuarie 1934 - în acte oficiale [2], București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români. A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăiele l-a supranumit: "cel mai mare «rău» al cinematografiei românești".

Cariera[modificare | modificare sursă]

Debut[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Dinică și-a manifestat intersul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:

  • 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
  • 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
  • din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București

Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.

Roluri jucate[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Dinică a fost un foarte popular actor, jucând în mare parte în producții Românești. Ca și actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite. În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gansteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.

Multe dintre rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără:

  • Savu (in " ZIDUL"- 1974) de Constantin Vaeni,/ Paraipan (in "Un comisar acuză" - 1974) și ("Revanșa" - 1978). Interpretarea liderului legionar Paraipan a intrat în istoria cinemtografiei românești, ca de altfel toată seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.
  • Lăscărică ("Cu mâinile curate", 1972). Personajul Lăscărică a generat una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: "Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!".[3]
Gheorghe Dinică.
"O mână întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană."
"Vă e milă, v-am luat banii!"
  • Cadîr (Tache, Ianke și Cadîr), unul dintre cele mai apreciate roluri în teatru ale maestrului, care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.
  • Grigorie Vulturesco ("Aniela", 2009), ultimul rol al actorului, care întruchipează un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.[4]

Gheorghe Dinică a colaborat atît în film cît și pe scenă cu cîțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pita, Lucian Pintilie, Mircea Dragan, Serban Marinescu, Nae Caranfil,/ Andrei Serban, David Esrig etc.

Lista producțiilor artistice în care a jucat[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • 1961 Inspectorul de poliție de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea
  • 1961 Celebrul 702 regia Moni Ghelerter
  • 1961 Centrul înaintaș a murit în zori de A. Cuzzani
  • 1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu
  • 1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ștefănescu, regia D.Esrig
  • 1962 Pigulete plus cinci fete de Constanța Bratu
  • 1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu
  • 1963 Umbra de E.Svarț, regia D.Esrig
  • 1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw
  • 1964 Rinocerii de Eugène Ionesco, regia L.Giurchescu
  • 1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu
  • 1965 Troilus și Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig
  • 1966 Capul de rățoi de G.Ciprian, regia D.Esrig
  • 1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga
  • 1968 Sfântul de Eugen Barbu
  • 1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig
  • 1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei
  • 1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu
  • 1973 Trei frați gemeni venețieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig
  • 1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu
  • 1978 Gaițele de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu
  • 1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan
  • 1980 Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonța
  • 1982 Ploșnița de V. Maiakovski
  • 1984 Iubirile de-o viață de Platon Pardau
  • 1986 Ioneștii de Platon Pardău, regia Grigore Gonța
  • 1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban
  • 1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Șerban
  • 1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu
  • 1992 Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban
  • 1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu
  • 1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu
  • 1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar
  • 1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag
  • 1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonța
  • 2000 Și mai potoliți-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonța
  • 2001 Take, Ianke și Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonța
  • 2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco
  • 2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker
  • 2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu

Filme[modificare | modificare sursă]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

  • 1962 Colierul de Guard Peach
  • 1962 Teatrul de marionete al Majestății Sale de I. Garneatasi și Radu Nichita
  • 1963 Păsările de Aristofan
  • 1963 Obiecte găsite de Ștefan Tita
  • 1963 Un joc neobișnuit de Friedrich Durrenmatt
  • 1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir și Cornel Popa
  • 1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir și Radu Miron
  • 1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi
  • 1965 Medeea de Euripide
  • 1965 Neînțelegerea de Albert Camus
  • 1965 Regele gol de Evgheni Svart
  • 1968 ...Escu de Tudor Mușatescu
  • 1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan
  • 1968 Corupție la Palatul de Justiție de Ugo Betti
  • 1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare
  • 1969 Ziariștii de Alexandru Mirodan
  • 1970 Woyzeck de Georg Buchner
  • 1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosașu
  • 1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain
  • 1970 Prometeu de Eschil
  • 1970 Diavolul și bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre
  • 1970 Neînfricații, serial
  • 1970 Trei surori de A.P. Cehov
  • 1971 Alcesta de Euripide
  • 1982 Lumini și umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
  • 1984 Eroii n-au vârstă, serial
  • 1999 Șarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
  • 2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna
  • 2007 Gala, serial
  • 2008 Inimă de țigan, telenovelă
  • 2009 Regina, telenovela
  • 2009 Aniela, telenovela
  • Dublaj de voce, în cadrul seriei Povești cu Mac-Mac, în rolul lui Scrooge McDuck, în original vocea aparținându-i lui Alan Young (1998)

Muzică[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Dinică înregistrat mai multe Cd-uri cu muzică de petrecere și romanțe, de altfel actorul cînta, uneori, în cîteva localuri din București, cel mai celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cîntărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.

  • Cântece de petrecere (2003)
  • Cântece de petrecere 2 (2003)
  • Romanțe (2004)
  • Parol că te iubesc (2006)

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii, în special din partea Uniunii Cineaștilor din România, dar și din partea altor organizații, printre care:

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[5] A primit apoi și Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofițer.

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, a menționat actorul. Totuși, în anul 2006 a jucat într-un film regizat de marele regizor american Francis Ford Copolla, o ecranizare a nuvelei lui Mircea Eliade, Tinerețe fără tinerețe.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea:

"E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele."

Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.[6]

Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-și ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin. „Somn ușor, Gigi Dinică!”, după cum a spus Marin Moraru, prietenul său de o viață.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/gheorghe-dinica-un-actor-pentru-eternitate-875236.html
  2. ^ Dinică Eternul”. Ziua. 11 noiembrie 2009. http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-11-11&id=261606. 
  3. ^ Replica a fost preluată în folclor într-o formă greșită, deoarece în film, Lăscărică spune: "Dom' Semaca, sunt eu, Lascărică! Dom' Semaca, vă rog să credeți că nu v-am trădat! Am fost adus aici cu forța!"
  4. ^ Din păcate, decesul actorului a survenit după ce fuseseră filmate câteva episioade din acest serial.
  5. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
  6. ^ Gheorghe Dinică a murit”. Mediafax. 10 noiembrie 2009. http://www.mediafax.ro/cultura-media/gheorghe-dinica-a-murit-5094504. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Dinică

Articole biografice