Gheorghe Dinică
| Gheorghe Dinică | |
Gheorghe Dinică la lansarea unei cărți autobiografice în Cluj-Napoca, 2008. |
|
| Născut(ă) | 1 ianuarie 1934 București |
| Decedat(ă) | 10 noiembrie 2009 (75 ani) București |
| Ani de activitate | 1963–2009 |
| Căsătorit(ă) cu | Gabriela Georgeta Dinică (1996–2009) |
| Site oficial | [http://gheorghedinica.ro gheorghedinica.ro] |
| modifică |
|
Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933[1], dar 1 ianuarie 1934 - în acte oficiale [2], București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români. A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăiele l-a supranumit: "cel mai mare «rău» al cinematografiei românești".
Cuprins |
Cariera [modificare]
Debut [modificare]
Gheorghe Dinică și-a manifestat intersul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls). De atunci, Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:
- 1961-1967 Teatrul de Comedie, București
- 1968-1969 Teatrul Bulandra, București
- din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București
Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.
Roluri jucate [modificare]
Gheorghe Dinică a fost de asemenea regizor de film și un foarte popular actor, jucând în mare parte în producții Românești. Ca și actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite. În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gansteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldoveanu, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.
Multe din rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără:
- Paraipan ("Un comisar acuză", 1974 și "Revanșa", 1978). Interpretarea liderului regional Paraipan a intrat în istoria cinemtografiei românești, ca de altfel toată seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.
- Lăscărică ("Cu mâinile curate", 1972). Personajul Lăscărică a generat una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: "Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!".[3]
- Diplomatul (Prin cenușa imperiului, 1975, regia Andrei Blaier), un personaj caracterizat prin perfidie, orgoliu și cinism.
- Aurică Fieraru, bulibașa din șatra de țigani din telenovelele Inimă de țigan (2007) și Regina (2008), difuzate de postul TV Acasă, unde actorul a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel, Dan Condurache și Carmen Tănase.
- Pepe în filmul Filantropica (2002), rol prin care se face cunoscut în special publicului tânăr și prin care lansează câteva replici celebre:
-
- "O mână întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană."
- "Vă e milă, v-am luat banii!"
- Cadîr (Tache, Ianke și Cadîr), unul dintre cele mai apreciate roluri în teatru ale maestrului, care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.
- Grigorie Vulturesco ("Aniela", 2009), ultimul rol al actorului, care întruchipează un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.[4]
Gheorghe Dinică a colaborat atît în film cît și pe scenă cu cîțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Mircea Danieliuc, Lucian Pintilie, Andrei Șerban, Nae Caranfil, etc.
Lista producțiilor artistice în care a jucat [modificare]
Teatru [modificare]
|
|
Filme [modificare]
- Străinul (1963)
- Comoara din Vadul Vechi (1964)
- Procesul alb (1965)
- Golgota (1966)
- Maiorul și moartea (1967) - Maiorul Tache
- Dacii (1967) - dublaj de voce
- Columna (1968) - Bastus
- Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Felix și Otilia (1972) - avocatul Stănică Rațiu
- Bariera (1972)
- Cu mîinile curate (1972) - Lăscărică
- Ultimul cartuș (1973) - Lăscărică
- Explozia (1973) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra
- Dincolo de nisipuri (1973)
- Ilustrate cu flori de câmp (1974)
- Filip cel bun (1974)
- Zidul (1974)
- Un comisar acuză (1974) - comisarul Paraipan
- Frații Jderi (1974) - Dumitru Crivăț
- Nemuritorii (1974) - postelnicul Butnaru
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - sultanul Mahomed al II-lea
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
- Evadarea (1975)
- Mastodontul (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976) - Diplomatul
- Cuibul salamandrelor (1976) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
- Osînda (1976) - jandarmul Ion
- Premiera (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Marele singuratic (1977)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Doctorul Poenaru (1978)
- Trepte spre cer (1977)
- Drumuri în cumpănă (1978)
- Revanșa (1978) - comisarul Paraipan
- Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul
- Bietul Ioanide (1979)
- Lumini și umbre (1979-1982) - serial TV
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Rețeaua S (1980)
- O lume fără cer (1981)
- Concurs (1982)
- De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Girimea
- Întunericul alb (1982)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Râdeți ca în viață (1983)
- Un petic de cer (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - Gheorghe Cercel
- Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
- Zbor periculos (1984)
- O lumină la etajul zece (1984) - avocatul Mitrana
- Vară sentimentală (1986)
- Cuibul de viespi (1986)
- Figuranții (1987)
- Să-ți vorbesc despre mine (1987)
- Momentul adevărului (1987)
- Lacrima cerului (1987)
- Secretul lui Nemesis (1987) - N.M. Siseanu
- Divorț... din dragoste (1992)
- Cel mai iubit dintre pământeni (1992) - Seful Securitatii
- Liceenii în alertă (1992)
- Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
- Privește înainte cu mânie (1992)
- Balkans, Balkans (1993)
- Această lehamite (1993)
- Chira Chiralina (1993)
- Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarășul Mache Puzderie
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - ministrul Mihai Antonescu
- Craii de Curtea veche (1995)
- Terente – regele bălților (1995)
- Faimosul Paparazzo (1999)
- Manipularea (2000)
- Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
- Război în bucătărie (2001)
- După amiaza unui torționar (2001) - Frant Tandara
- Filantropica (2001) - Pavel Puiuț
- Turnul din Pisa (2002)
- Examen (2003) - Dumitrascu
- Dulcea saună a morții (2003) - Lama
- Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
- Aleodor Împărat (2004) - Bondar
- Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
- Orient Express (2004) - Costache
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- Omul grăbit (2005) - Franța
- Vânătoarea (2005)
- White Palms (2006) - Ungaria
- Tinerețe fără tinerețe (2006)
- Ticăloșii (2007)
- Supraviețuitorul (2008)
Televiziune [modificare]
|
|
Muzică [modificare]
Gheorghe Dinică înregistrat mai multe Cd-uri cu muzică de petrecere și romanțe, de altfel actorul cînta, uneori, în cîteva localuri din București, cel mai celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cîntărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.
|
Aprecieri [modificare]
Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii, în special din partea Uniunii Cineaștilor din România, dar și din partea altor organizații, printre care:
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[5] A primit apoi și Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofițer. Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, a menționat actorul. Totuși, în anul 2006 a jucat într-un film regizat de marele regizor american Francis Ford Copolla, o ecranizare a nuvelei lui Mircea Eliade, Tinerețe fără tinerețe. Viața personală [modificare]În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea:
Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.[6] Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-și ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin. „Somn ușor, Gigi Dinică!”, după cum a spus Marin Moraru, prietenul său de o viață. Note [modificare]
Legături externe [modificare]
Articole biografice
|