Cu mâinile curate
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Cu mâinile curate | |
 |
|
| Rating |  |
|---|---|
| Regizor | Sergiu Nicolaescu |
| Scenarist | Titus Popovici |
| Producător | Sergiu Nicolaescu |
| Distribuitor | România Film |
| Montaj | Yolanda Mîntulescu |
| Distribuție | Ilarion Ciobanu Gheorghe Dinică Sergiu Nicolaescu Alexandru Dobrescu George Constantin Ștefan Mihăilescu-Brăila Sebastian Papaiani Aimée Iacobescu |
| Premiera | 1972 |
| Premiera în România | - |
| Premiera în Republica Moldova | - |
| Durata | 95 minute |
| Limba originală | română |
| Pagina Cinemagia | |
modifică  |
|
Cu mâinile curate este un film polițist al lui Sergiu Nicolaescu făcut în anul 1972. Este un film a cărui acțiune se leagă de faptele comisarilor Roman (Ilarion Ciobanu) și Miclovan (Sergiu Nicolaescu). Este primul film din seria de 6 filme de același gen, făcute tot de Sergiu Nicolaescu.
„A face un film polițist, care să semene cu cele americane văzute de mine în 1936-1942, părea un vis irealizabil în perioada comunistă. Totuși, un scenariu scris de Petre Sălcudeanu și Titus Popovici în 1971, mi-a dat posibilitatea să-mi amintesc de doi actori americani – James Cagny și Humphrey Bogart – și de filmele cu gangsteri ce-mi influențaseră copilăria, atrăgându-mă către film, devenit mai apoi propria mea viața.
Pasiunea pentru filmele polițiste poate că ține și de faptul că am în familie un bunic șef de poliție (tatăl mamei) și un unchi comisar în Bucureștiul anilor 1935-1951. Așa s-au născut comisarul Miclovan, Lăscărică și Semaca.
Trecând cu greu de cenzura de partid, filmul a avut un imens succes de public și de presă. A realizat un record de spectatori în întreaga lume, chiar și dincolo de „cortina de fier”. Pot spune că a fost cel mai vândut și mai de succes film exportat în deceniul opt.
Acțiune a filmului se petrece în 45-46, când România era încă sub ocupația trupelor sovietice și se îndrepta spre dictatura comunistă. Am trăit acele vremuri și mi-a fost ușor să le reconstitui, cu toată fidelitatea.
Actualul montaj nu a suferit nici o modificare, chiar dacă atunci am fost obligat să introduc unele scene, la cererea cenzurii comuniste.
Dedic acest film unchiului meu, Gheorghe Cambrea, care în anii 50 a trecut prin cele mai dure închisori comuniste (Gherla, Făgăraș). Fusese condamnat la 25 de ani de temniță pentru că arestase la o manifestație de 1 mai pe comunistul Constantin David. Acesta din urmă era informatorul poliției și arestarea o solicitase chiar el. Putea fi spus acest lucru la proces, în fața judecătorilor comuniști?”
