Lucian Pintilie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lucian Pintilie
Născut(ă) 9 noiembrie 1933
Tarutino, România
Naționalitate  România
Educație Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București
Ocupație regizor
Lucrări remarcabile Reconstituirea, D'ale carnavalului, De ce trag clopotele, Mitică?
Partid politic Grupul pentru Dialog Social
Premii 1. Ordinul Meritul Cultural
2. Premiul Gopo pentru întreaga operă

Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) este un regizor de teatru și film român. Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.

Biografie, carieră artistică[modificare | modificare sursă]

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud[1] După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974, spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară.

Piese montate în străinătate[modificare | modificare sursă]

Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975.[2] A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva:

  • Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
  • Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);
  • Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);
  • Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).

Spectacole de operă[modificare | modificare sursă]

În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:

Filme de lung metraj[modificare | modificare sursă]

În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus paradis.

Funcții de conducere și activitate socială[modificare | modificare sursă]

În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • În 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii, care conține scenariile Colonia penitenciară (după Franz Kafka), Duelul (după A.P. Cehov), Balanța (ecranizat), și De ce bat clopotele, Mitică? (după D-ale carnavalului, de I.L. Caragiale, ecranizat).
  • În 2003 a publicat la Editura Humanitas volumul autobiografic Bric-a-brac.
  • În 2005 a publicat la Editura LiterNet volumele Pompa cu morfină și Capul de zimbru (scenariu după V. Voiculescu), disponibile în limbile română și franceză la Editura Liternet. Descărcarea volumelor e gratuită.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

Ca scenarist[modificare | modificare sursă]

  • Prea târziu (1996)
  • Terminus Paradis (1998)
  • După-amiaza unui torționar (2001)
  • Tertium non datur (2006)
  • Colonia penitenciară după Franz Kafka, publicat în 1992, neecranizat
  • Duelul după A.P. Cehov, publicat în 1992, neecranizat
  • Capul de zimbru după V. Voiculescu, publicat în 2005

Ca actor[modificare | modificare sursă]

  • Valurile Dunării (1959)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În Bugeac, azi în Ucraina.
  2. ^ http://www.romanianculturalcentre.org.uk/pintilie-retrospective/
  3. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.

Legături externe[modificare | modificare sursă]