Toma Caragiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Toma Caragiu | |
 |
|
| Născut(ă) | 21 august 1925 |
| Decedat(ă) | 4 martie 1977 (51 ani) Bucureşti |
| Căsătorit(ă) cu | 1) 1952-1962 Maria Bondar |
Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Hrupisti [2], Grecia - d. 4 martie 1977, Bucureşti), a fost unul dintre cei mai mari actori români, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a excelat şi în drame, unul dintre filmele sale de referinţă fiind Actorul şi sălbaticii (1975).
Cuprins |
[modifică] Biografie
S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu si Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.
Familia Caragiu se stabileşte la Ploieşti, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti. Actorul va declara mai târziu:
„...am copilărit şi am făcut şcoala la Ploieşti. Sunt deci ploieştean get-beget.”
Este cooptat în trupa de teatru a liceului şi scrie în revista liceului „Frământări”. Primeşte diploma de bacalaureat în vara anului 1945.
Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile şi intră la Conservatorul de Muzica şi Arta Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În vacanţe susţine o vie muncă de animator cultural, adună în jurul său tineri artişti şi realizează spectacolul „Tache, Ianke şi Cadâr” de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploieşti, apoi „Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan. Astfel, ia fiinţă „Brigada culturală Prahova”, nucleu ce se va transforma în 1947 în Teatrul Sindicatelor Unite din care se va naşte, în 1949, Teatrul de Stat Ploieşti.
Debutul pe o scenă adevarată se produce în 1948, pe scena Studioului Teatrului Naţional din Piaţa Amzei, când, student fiind, în anul III, i se încredinţează rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia lui Ion Şahighian.
La 1 mai 1948 este angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional. În 1949, la 24 ani, obţine diploma de absolvire a IATC.
La 1 aprilie 1951 se angajează la nou înfiinţatul Teatru de Stat din Constanţa unde joacă, printre altele, rolul Rică Venturiano din O noapte furtunoasă.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care o va deţine timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieşteană 34 de roluri.
În 1965, invitat de Liviu Ciulei, pleacă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alţi mari actori cum ar fi Ştefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu etc.
A murit în mod tragic, sub darâmăturile blocului din Bucureşti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, împreună cu prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneţ [1]. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
[modifică] Viaţa personală
După copilăria petrecută în Grecia şi Cadrilater, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata şi cele două surori mai mici, Matilda şi Geta) în România (1940). După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploieşti [3], unde Toma termină liceul.
Se căsătoreşte în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite [3]. Divorţul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetiţe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007 : „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continuu meseria”[4] ), dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său [5].
În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, Bucureşti- d. 2001, New York ), tot actriţă, aflată şi ea la a doua căsnicie după divorţul de actorul şi dramaturgul Paul Ioachim[1]. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriţei[1], [3]. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăseşte în 1978 ţara şi se stabileşte în Statele Unite ale Americii, continuînd-şi viaţa recurgând la diverse expediente [3] sub numele de Helen Cara-Chester [1].
Din 1964 actorul se mută în Bucureşti împreună cu soţia; cumpără o casă rustică în satul Brătuleşti, comuna Periş, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde îşi petrece timpul liber [3] . Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moştenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu [3].
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film şi TV Alexandru Bocăneţ, venit să sărbătorească finalizarea filmului său „Gloria nu cîntă”, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul „Continental”)[6] a fost distrus de cutremur până la etajul III ( Toma Caragiu locuia la etajul II ) [3], dar cei doi au fost surprinşi încercând să fugă pe scări şi prinşi între dărâmături.
Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioţeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiţă), (n. 1929), este o talentată sculptoriţă[7].
[modifică] Filmografie
Toma Caragiu a jucat în 34 de filme:
[modifică] Legături externe
- Toma Caragiu pe PORT.ro
- Ploiesti.ro - Toma Caragiu
- Filmoteca / Toma Caragiu
- Momente vesele Toma Caragiu
- Teatrografie şi filmografie
- IMDB
[modifică] Bibliografie
Carte despre Toma Caragiu - Editura Meridiane
[modifică] Note
- ^ a b c d e Ultima soţie a lui Toma Caragiu ucisă... în Libertatea din 12 06 2002
- ^ Formula AS no. 573 din 2003
- ^ a b c d e f g Toma Caragiu - Magicianul Geo Călugăru, 2006
- ^ Fata lui Caragiu... articol de Dana Cobuz în Jurnalul Naţional din 22 01 2007
- ^ Fiica lui Toma Caragiu obtine 20 000 lei... cf. Mediafax 22 01 2009
- ^ Cornel Galben (C. Hanganu)Rememorări Daniela Caurea
- ^ Să ne aducem aminte de un fost mileniu în revista Magazin din 10 01 2001
