Dragoș al Moldovei
Dragoș este cunoscut din cronicile moldovenești ca descălecător în Moldova și primul ei voievod. Cronicile spun că voievodul român, Dragoș, fiind la vânătoare și urmărind un zimbru, a venit din Maramureș la apa Moldovei, și plăcându-i locul, s-a așezat acolo și a populat țara cu români din Maramureș.
După tradiția păstrată în Cronica Anonimă a Moldovei, apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că Dragoș a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova "în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru". Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342 - 1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca Marchiz (germ. Markgraf, fr. marquis), la conducerea noii Mărci numite Moldova cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți.
Deși Dragoș este descălecător în Moldova, totuși Bogdan I, este numit în Cronica (Pomelnicul) de la Mănăstirea Bistrița ca cel dintâi domn al țării. Ca descălecător al țării în dependență de Ungaria, Dragoș este începătorul, iar Bogdan I trebuie considerat adevăratul întemeietor al Principatului Moldova, ca stat de sine stătător.
Dragoș a avut doi fii: Sas, voievod în Moldova, Bélteki Szász și Gyula de Giulesti, cneaz în Maramureș.
Cuprins |
[modificare] Tradiția istorică privitoare la întemeierea Moldovei
- Ca și în cazul Țării Românești, și despre fondarea Moldovei există o tradiție istorică. Informațiile pe care le avem despre formațiunile politice prestatale mai vechi sunt însă puține. În 1322 sunt pomeniți niște „puternici ai locului”, probabil cneji sau voievozi.
- Tradiția istorică vorbește de un prim descălecat sub conducerea voievodului maramureșean Dragoș. Acesta plecase cu oaste împotriva tătarilor, din porunca regelui maghiar, dar a rămas în nordul Moldovei întemeind o „marcă” pentru a apăra regiunea de tătari. Dragoș a preluat conducerea grupărilor politice din regiune, stabilindu-și reședința în zona târgului Baia. Micul stat se afla sub suzeranitatea regelui Ungariei.
- Urmașii lui Dragoș, Sas și Balc, vor impune cutumele favorabile Coroanei ungare, ce obliga familiile înstărite să-și părăsească moșiile, fiind revoltați, de altfel, de persecuțiile întreprinse de regele maghiar Ludovic I al Ungariei.
[modificare] Referințe
[modificare] Bibliografie
- Enciclopedia Cugetarea, 1940, Lucian Predescu
- Drágfi de Béltek family
- Joódy Pál - Cercetarea calității de nobil în comitatul Maramureș. Anii 1749-1769, Editura societății culturale ProMaramures "Dragoș Vodă", Cluj-Napoca, 2003
- Joan cavaler de Puscariu - Date istorice privitoare la familiile nobile române.Editura societății culturale ProMaramureș "Dragoș Vodă", Cluj-Napoca, 2003
- Prof. Alexandru Filipascu de Dolha si Petrova - Istoria Maramureșului, Editura "Gutinul" Baia Mare, 1997.
- Wyrostek, Ludwik - Rod Dragow-Sasow na Wegrzech i Rusi Halickiej. RTH t. XI/1931-1932
[modificare] Legături externe
| Predecesor: *** |
Cneaz al Maramureșului 1345 - 1351 |
Succesor: Gyula |
| Predecesor: ... |
Voievod al Moldovei sub suzeranitate maghiară 1351 - 1353 |
Succesor: Sas |