Polul Nord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
1: Polul Nord geografic; 2: Polul Nord magnetic; 3: Polul Nord geomagnetic; 4: Polul Nord inaccesibil
Polul Nord în 1885
Acest articol se referă la Polul Nord al planetei Pământ

Polul Nord este extremitatea nordică a planetei terestre, fiind situat în Oceanul Arctic (Marea Glaciară Arctică).

Exploratorul Robert Edwin Peary este considerat a fi primul om care a ajuns la Polul Nord, în aprilie 1909, împreună cu asistentul lui și cu patru eschimoși. Polul nord geografic este situat la circa 1.600 km de polul nord magnetic, care în prezent se află în insula Bathurst din Canada.

Spre deosebire de Polul Sud, care se află pe continentul Antarctida, la Polul Nord nu există uscat (pământ), ci doar o calotă de gheață care plutește în Oceanul Arctic, ocean cuprins între coastele Asiei, Europei și Americii de Nord. Acest ocean comunică cu Oceanul Pacific (de-a lungul strâmtorii Bering) și cu Oceanul Atlantic. Suprafața totală a acestui ocean este de circa 14.000.000 km². Adâncimea lui este în medie de circa 1.500 m, având cel mai adânc punct de 5.450 m. Doar americanii și rușii aveau inițial cunoștințe avansate despre această zonă, pe care o foloseau în scopuri militare. Abia după sfârșitul războiului rece aceste informații au devenit disponibile pentru toți oamenii de știință.

Cei patru poli nordici[modificare | modificare sursă]

Polul Nord geografic[modificare | modificare sursă]

Este punctul cel mai nordic al globului terestru, fiind stabilit prin procesul de rotație al pământului. Polul Nord geografic este situat pe axa de rotație a planetei, având o poziție stabilă, cu valorea latitudinii 90° Nord. În acest punct se află doar apă și gheață („Oceanul Înghețat de Nord” având în acest punct o adâncime de 4.088 m).

Polul Nord magnetic[modificare | modificare sursă]

Este polul stabilit cu instrumente de măsură a magnetismului ca de exemplu busola, acest punct nefiind stabil, fix. Polul Nord magnetic este punctul în care se întâlnesc liniile câmpului magnetic al pământului. În anul 2001 expediția Geological Survey of Canada a stabilit prin măsurători migrația anuală a polului magnetic:


Anul   latitudine   longitudine  
  2001   81°18' N   110°48' W
 2002  81°36' N  111°36' W
 2003  82°00' N  112°24' W
 2004  82°18' N  113°24' W
 2005  82°42' N  114°24' W

Polul Nord magnetic se deplasează anual cu circa 40 de km în direcția nord-vest, părăsind insulele canadiene din Oceanul Înghețat. Dacă această deplasare va rămâne constantă, peste 50 de ani Polul Nord magnetic se va situa în Siberia.

Polul Nord magnetic a fost descoperit de James Clark Ross la data de 1 iunie 1831 pe peninsula Boothia din Canada.

Polul Nord geomagnetic[modificare | modificare sursă]

Este un pol stabilit prin calcul, considerat ca fiind necesar datorită instabilității polului magnetic. În prezent acest punct are coordonatele 78°30' Nord, 69° Vest, fiind situat în Groenlanda.

Comparând coordonatele Polului Nord magnetic (82°42' Nord, 114°24' Vest) cu cele ale Polului Sud magnetic (65° Sud, 135° Est), apare evident că cei doi poli sunt exact opuși pe glob (la fel ca și polii geografici). Acest fenomen i-a determinat pe geofizicieni să calculeze o poziție medie între polul geografic și cel magnetic, poziție denumită pol geomagnetic. Acest pol este utilizat, printre altele, la stabilirea unghiului de declinație a axei de rotație a pâmântului.

Polul Nord inaccesibil[modificare | modificare sursă]

Polul Nord inaccesibil ("Northern Pole of Inaccessibility") este punctul cel mai îndepărtat de țărmuri (de uscat). El are coordonatele 84°03' Nord, 174°51' Vest, fiind la o distanță de 660 km de Polul Nord geografic. A fost atins la data de 1 mai 1927, aici găsindu-se numai gheață și apă cu o adâncime de circa 3000 m.

Cercetarea Polului Nord[modificare | modificare sursă]

Oficial, polul nord geografic a fost atins de cercetătorii nord-americani Robert Edwin Peary și Matthew Henson la data de 6 aprilie 1909. Cercetările ulterioare au pus la îndoială faptul că cei doi cercetători ar fi atins întradevăr polul geografic, însemnările lor nefiind deajuns de precise. Asfel Frederick Cook pretinde că el ar fi fost primul ce a atins polul geografic la data de 21 aprilie 1908, această afirmație fiind mai târziu considerată falsă. Până azi nu există certitudinea că aceste două expediții polare ar fi atins efectiv polul. Pentru prima oară, din notările lui Umberto Nobile din anul 1926, reiese clar că expediția lui Roald Amundsen și Lincoln Ellsworth la bordul dirijabilului Norge a atins cu certitudine polul nord. Primii oameni care au călcat într-adevăr pe teritoriul polului nord a fost o grupă de savanți sovietici sub conducera lui Ivan Papanin în 1937, care au ajuns zburând cu avionul. Primul om care a ajuns la pol pe jos, a fost scoțianul Sir Wally Herbert în 1969.

Legături externe[modificare | modificare sursă]