Peisaj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Peisajul, în sensul său etimologic[1], este constituit din mulțimea trăsăturilor, caracterelor, formelor unui teritoriu, unei regiuni, unui ținut.
Cuprins |
O noțiune complexă [modificare]
Noțiunea actuală de peisaj este, pe scurt, destul de recentă. Înainte de a fi obiectul reprezentărilor artistice sau arhitecturale, peisajul însemna un ținut, o regiune, adică o porțiune a teritoriului național cu o identitate bine marcată, un loc de viață și de muncă pentru oamenii locului care aparțin acelei regiuni.
Azi, putem auzi expresii ca peisaj politic, peisaj mediatic, etc. Peisajul poate deci să desemneze un ansamblu contextual: viziunea lucrurilor unui timp dat. Noțiunea de peisaj se află într-o evoluție constantă.
Note [modificare]
- ^ Din francezul: paysage. În franceză: pays „ținut”, „regiune”, „țară” < limba franceză veche païs < Lat. page(n)sis "teritoriul unui pagus" („sat”, „canton”, „ținut”). Cf. Albert DAUZAT, Jean DUBOIS, Henri MITTERAND, Nouveau Dictionnaire Étymologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977 și G. GUȚU, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
Bibliografie [modificare]
- Albert DAUZAT, Jean DUBOIS, Henri MITTERAND, Nouveau Dictionnaire Étymologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
- G. GUȚU, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
