Peisaj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Peisajul, în sensul său etimologic[1], este constituit din mulţimea trăsăturilor, caracterelor, formelor unui teritoriu, unei regiuni, unui ţinut.
Cuprins |
[modifică] O noţiune complexă
Noţiunea actuală de peisaj este, pe scurt, destul de recentă. Înainte de a fi obiectul reprezentărilor artistice sau arhitecturale, peisajul însemna un ţinut , o regiune, adică o porţiune a teritoriului naţional cu o identitate bine marcată, un loc de viaţă şi de muncă pentru oamenii locului care aparţin acelei regiuni.
Azi, putem auzi expresii ca peisaj politic, peisaj mediatic, etc. Peisajul poate deci să desemneze un ansamblu contextual: viziunea lucrurilor unui timp dat. Noţiunea de peisaj se află într-o evoluţie constantă.
[modifică] Note şi referinţe
- ^ Din francezul: paysage. În franceză: pays "ţinut", "regiune", "ţară" < limba franceză veche païs < Lat. page(n)sis "teritoriul unui pagus" ("sat", "canton", "ţinut"). Cf. Albert DAUZAT, Jean DUBOIS, Henri MITTERAND, Nouveau Dictionnaire Étymologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977 şi G. GUŢU, Dicţionar latin - român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
[modifică] Surse bibliografice
- Albert DAUZAT, Jean DUBOIS, Henri MITTERAND, Nouveau Dictionnaire Étymologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
- G. GUŢU, Dicţionar latin - român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
