Bogdan I al Moldovei
Bogdan I sau Bogdan de Cuhea Maramureșanu (d. 1367)[1] a fost domnitor al Moldovei între 1359 și 1365. Este privit întemeitorul Moldovei de sine stătătoare, cu reședința la Baia.
„Descălecătorul” Dragoș, reușise să înființeze, în partea de răsărit a Maramureșului, o nouă stătătoare țăritoare numită Moldova, după numele râului cu același nume. Acest ținut a rămas însă nevolnic de Ungaria.
Bogdan, voievodul vlah (român) din Maramureș (1342 - 1345), care stăpânea aici o moșie întinsă numită Cuhea sau Cuhnea, aflându-se în ceartă cu împăratul Ungariei încă din 1343, ia hotărârea în 1359 să treacă munții în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoș. Însoțit de fiii săi, de rude și o oaste mică, Bogdan a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliță, care era la conducere după trecerea în neființă a tatălui său.
Încercările împăratului Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, iar Bogdan, învingător asupra oștilor trimise împotriva lui, se păstrează ca domn volnic. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: „Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”.
El a zidit o mănăstire la Rădăuți (în Bucovina), unde a fost și înmormântat. Îndepărtând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpușneanu, biserica lui Bogdan I, clădită din piatră grosolană și cioplită, și-a păstrat înfățișarea întâi de biserică potrivită a credinței ortodoxe. În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Înscrierea de pe mormântul lui Bogdan I, ca și de pe mormintele celorlalți domni ce sunt înmormântați în acea biserică, a fost pusă de Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.
Bogdan I îl are ca fiu pe Lațcu. Fata acestuia, Anastasia, se căsătorește cu Roman I și-l are ca fiu pe Alexandru cel Bun.
După cele din urmă cercetări,[2] Bogdan I a mai avut ca fiu și pe un anume Ștefan. Acesta, la rândul său, a avut ca fii pe Petru I, Roman I, și pe Ștefan I. Așadar, Alexandru cel Bun este strănepot al lui Bogdan I prin amândoi fii ai acestuia, atât pe linia Lațcu - Anastasia cât și pe linia Ștefan - Roman I.
Cercetări mai vechi, după care Costea al Moldovei ar fi fost tatăl celor trei domnitori (Petru I, Roman I și Ștefan I), nu mai sunt adevărate. Că Mușata ar putea fi de fapt nevasta lui Ștefan este putincios dar neadeverit. Este putincios, dar tot neadeverit, ca Ștefan să fie de fapt una și aceeași persoană cu Costea al Moldovei. Cert este că Ștefan nu a fost domnitor. Încurcătura poate apărea din limba polonă, în care «voievod» (Wojewoda) însemna pe acea vreme și cneaz, fiu de domnitor, nu neapărat domnitor.[3]
[modificare] Note
- ^ Articolul În căutarea strămoșilor de Silviu Andrieș Tabac din revista Didactica Pro, Nr. 3 (25) din iunie 2004.
- ^ Magazin Istoric Nr. 1 și 5 / 2009
- ^ Magazin Istoric Nr. 1/ 2009
[modificare] Bibliografie
- "Enciclopedia Cugetarea" (1936 - 1939) de Lucian Predescu
- "Istoria Românilor" de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu'ii
[modificare] Legături externe
| Predecesor: ? |
Cneaz al Maramureșului 1342 - 1345 |
Succesor: Dragoș |
| Predecesor: Balc sub suzeranitate maghiară |
Domnitor al Moldovei 1359 - 1365 |
Succesor: Lațcu |
