Bogdan I al Moldovei
| Bogdan de Cuhea Maramureșanul | |
| Domnitor al Moldovei | |
|---|---|
 |
|
| Portret de Pierre Bellet
|
|
| Domnie | 1359 - 1365 |
| Născut | |
| Decedat | |
| Predecesor | Balc al Moldovei |
| Succesor | Lațcu al Moldovei |
| Căsătorit cu | Doamna Maria |
Bogdan I sau Bogdan de Cuhea Maramureșanul (d. 1367)[1] a fost domnitor al Moldovei între 1359 și 1365. Este privit drept întemeitorul Principatului Moldova, stat de sine stătător, cu reședința la Baia.
„Descălecătorul” Dragoș, reușise să înființeze, în partea de răsărit a Maramureșului, o nouă stătătoare țară numită Moldova, după numele râului cu același nume. Acest ținut a rămas însă temporar dependent de Ungaria.
Bogdan, voievodul vlah (român) din Maramureș (1342 - 1345), care stăpânea aici o moșie întinsă numită Cuhea sau Cuhnea, aflându-se în ceartă cu regele Ungariei încă din 1343, ia hotărârea în 1359 să treacă munții în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoș. Însoțit de fiii săi, de rude și o oaste mică, Bogdan a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliță, care era la conducere după trecerea în neființă a tatălui său.
Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, iar Bogdan, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: „Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”.
Bogdan a zidit o mănăstire la Rădăuți (în Bucovina), unde a fost și înmormântat. Îndepărtând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpușneanu, biserica lui Bogdan I, clădită din piatră grosolană și cioplită, și-a păstrat înfățișarea inițială de biserică potrivită (conformă) credinței ortodoxe. În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Înscrisul de pe mormântul lui Bogdan I, ca și de pe mormintele celorlalți domni ce sunt înmormântați în acea biserică, a fost pusă de Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.
Bogdan I îl are ca fiu pe Lațcu. Fata acestuia, Anastasia, se căsătorește cu Roman I și l-a avut ca fiu pe Alexandru cel Bun.
După cele din urmă cercetări istorice,[2] Bogdan I a mai avut ca fiu și pe un anume Ștefan. Acesta, la rândul său, a avut ca fii pe Petru I, Roman I, și pe Ștefan I. Așadar, Alexandru cel Bun este strănepot al lui Bogdan I prin amândoi fii acestuia, atât pe linia Lațcu - Anastasia cât și pe linia Ștefan - Roman I.
Cercetări mai vechi, după care Costea al Moldovei ar fi fost tatăl celor trei domnitori (Petru I, Roman I și Ștefan I), nu mai sunt considerate adevărate. Că Mușata ar putea fi de fapt nevasta lui Ștefan este posibil dar neadeverit. Este posibil, dar tot neadeverit, ca Ștefan să fie de fapt una și aceeași persoană cu Costea al Moldovei. Cert este că acest Ștefan, (sub acest nume) nu a fost domnitor. Încurcătura poate a apărut din istoriografia de limba polonă, în care «voievod» (Wojewoda) însemna pe acea vreme și cneaz, fiu de domnitor, nu neapărat domnitor.[3]
[modificare] Note
- ^ Articolul În căutarea strămoșilor de Silviu Andrieș Tabac din revista Didactica Pro, Nr. 3 (25) din iunie 2004.
- ^ Magazin Istoric Nr. 1 și 5 / 2009
- ^ Magazin Istoric Nr. 1/ 2009
[modificare] Bibliografie
- "Enciclopedia Cugetarea" (1936 - 1939) de Lucian Predescu
- "Istoria Românilor" de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu'ii
[modificare] Legături externe
| Predecesor: ? |
Cneaz al Maramureșului 1342 - 1345 |
Succesor: Dragoș |
| Predecesor: Balc sub suzeranitate maghiară |
Domnitor al Moldovei 1359 - 1365 |
Succesor: Lațcu |
