Radu Popa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radu Popa

Fotografie publicată în Revista 22
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Sighișoara, Mureș, România Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
cadru didactic universitar[*]
arheolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3][4][5] Modificați la Wikidata

Radu Popa (n. 23 iulie 1933, Sighișoara – d. 12 februarie 1993) a fost un arheolog și istoric român.

Familia[modificare | modificare sursă]

Radu Popa s-a născut la Sighișoara, ca fiu al avocatului Ilie Popa, originar din Amlașul Sibiului.

Studiile[modificare | modificare sursă]

Între 1951 și 1962 a făcut studii de istorie și de drept, la București. În 1968 și-a luat doctoratul în istorie. Între 1953 și 1963 a fost muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R., pentru ca apoi să se mute la Institutul de arheologie, unde a deținut gradul de cercetător principal.[6]

Activitatea[modificare | modificare sursă]

În calitate de medievist, Popa a studiat epoca formării statelor medievale române, în principal în regiunile Maramureș și Hațeg. S-a folosit în acest scop atât de izvoare scrise, cât și de săpături arheologice. A avut de asemenea contribuții în domeniul artei și culturii feudale românești din zona Dunării de Jos.[6]

La 24 ianuarie 1985 Radu Popa a semnat alături de D.M. Pippidi, Grigore Ionescu, Dinu Giurescu, Vasile Drăguț, Răzvan Theodorescu și Aurelian Trișcu o scrisoare către dictatorul Nicolae Ceaușescu, în care pledau în „al 12-lea ceas” pentru păstrarea mănăstirilor Văcărești și Mihai Vodă, care începuseră să fie demolate de autorități, pentru a face loc proiectului urbanistic al regimului comunist.[7]

Decesul său a întrerupt cercetarea arheologică a ruinelor mănăstirii benedictine de la Sânnicolau de Beiuș.[8]

Memoria[modificare | modificare sursă]

Între 15 și 17 mai 2003 a fost organizată la Sighișoara o conferință internațională în memoria lui, manifestarea fiind dublată și de o emisiune a Europei Libere, la care au participat Mihnea Berindei, Victor Eskenazy și Ion Vianu.[9]

În 1994, Radu Popa a fost declarat „Cetățean de onoare al orașului Sighișoara”.[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  2. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ a b Preda 1978, p. 267
  7. ^ ***, „Semnale de alarmă”, Revista 22, 27 ianuarie 1990, p. 16.
  8. ^ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 230.
  9. ^ Gabriela Adameșteanu (), „Radu Popa - un creator de școală”, Revista 22, accesat în  
  10. ^ „Cetățeni de onoare”. Primăria Sighișoara. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • P[reda], C[onstantin] (), „Popa, Radu I”, În Ștefănescu, Ștefan (coordonator științific), Enciclopedia istoriografiei românești, București: Editura științifică și enciclopedică, p. 267