Singapore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Singapore
Republik Singapura
新加坡共和国
சிங்கப்பூர் குடியரசு
Republic of Singapore
Drapelul statului Singapore Stema statului Singapore
Flag of Singapore[*] Coat of arms of Singapore[*]
DevizăMajulah Singapura (Înainte, Singapore)
Imnul naționalMajulah Singapura
Amplasarea statului Singapore
Centru administrativ Singapore1Singapore1
Limbi oficiale Malaieză, chineză, tamila, engleza
Etnonim (masc.) singaporez, (fem.) singaporeză, (pl.) singaporezi
Sistem politic Republică parlamentară
 -  Președinte Tony Tan Keng Yam
 -  Prim-ministru Lee Hsien Loong
Legislativ Parliament of Singapore[*]
Formare
 -  Independență 9 august 1965 
Suprafață
 -  Total 704 km² (locul 190)
 -  Apă (%) 1.44%
Populație
 -  Recensământ  4.326.000 (locul 120)
 -  Densitate 6.389 loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total $123,4 miliarde 
 -  Pe cap de locuitor $29.900 
Monedă Dolar singaporez (SGD)
Prefix telefonic +65
Domeniu Internet .sg
ISO 3166-2 SG
Fus orar UTC+8
1Singaporul este stat-oraș.

Singapore (pronunțat în engleză /sɪŋəpɔr/), oficial Republica Singapore, este un stat-oraș insular și cea mai mică țară din Asia de Sud-Est. Este situat în sudul Peninsulei Malay și a statului malaysian Johor, 137 km nord de la ecuator.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Fondarea statului[modificare | modificare sursă]

Numele Singapore a derivat din cuvintele limbii Malay, singa (leu) și pura (oraș), care, la rândul lor, provin din limba sanscrită सिंह siṃha și पुर pura.[1] Folclorul atribuie aceste nume unui prinț din Sumatra secolului al XIV-lea, numit Sang Nila Utama, care s-a adăpostit pe insulă după o furtună, și care a redenumit-o Orașul Leilor, după ce a zărit aici un leu feroce.[2]

Primele dovezi ale locuirii Singapore-ului sunt din secolul III-lea e.n. Insula era un adăpost a imperiului Srivijaya din Sumatra și purta numele Temasek (Orașul Mării). Temasek (Tumasek) a devenit rapid un important centru comercial, dar a decăzut spre sfârșitul secolului XIV. Mai sunt puține rămășite ale vechiului Temasek în Singapore, dar arheologii din Singapore au adus la suprafață dovezile civilizației și locuirii sale. Între secolul XVI și începutul secolului XIX, Singapore a făcut parte din Sultanatul Johor. În timpul războaielor Malaiezo-Portugheze din 1613, a fost spulberat de către trupele portugheze.[3] Portughezii au deținut controlul în secolul XVI, olandezii în secolul XVII, dar în majoritatea timpului insula a fost ocupată, în principal, de pescari și ocazional de pirați.

Statuia lui Thomas Stamford Raffles făcută de Thomas Woolner, ridicată în locul unde acesta a debarcat prima dată în Singapore. El este văzut ca fondatorul Singapore-ului modern.

Perioada colonială[modificare | modificare sursă]

În 1819, Sir Thomas Stamford Raffles a debarcat în insula principală. Sesizând potențialul insulei, Raffles a semnat un tratat cu Sultan Hussein Shah din partea companiei British East India Company, cu scopul de a dezvolta Singapore ca port comercial, marcându-se astfel începutul erei moderne. Ajutorul lui Raffles, William Farquhar, a preconizat perioada de dezvoltare economică și migrația etnică. În anul 1858 insula era guvernată de către Biroul companiei The British India. În 1867 Singapore a fost recunoscută oficial ca teritoriu colonial englez, răspunzător direct al Coroanei. În 1869, insula avea o populație aproximativă de 100 000 de locuitori.[4]

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata imperială japoneză a invadat Malaya, care a culminat cu bătălia de la Singapore. Armata britanică, nepregătită, a fost înfrântă în șase zile, și a predat insula, presupusul bastion de neînvins al Imperiului, generalului Tomoyuki Yamashita, la 15 februarie 1942. Japonezii au redenumit Singapore Shōnan (昭南), din cuvântul japonez Shō și nan (Sud), și au ocupat-o până la returnarea acesteia Marii Britanii, la septembrie 1945, la o lună de la capitularea Japoniei. Pe insulă, japonezii au preluat celebra închisoare Changi, devenită azi un memorial în memoria miilor de soldați britanici uciși de trupele de ocupație japoneze. În muzeul închisorii Changi se păstrează câteva fresce pictate chiar de deținuți. Rudele celor uciși aici vin în pelerinaj aproape zi de zi.[5]

Epoca modernă sau postcolonială[modificare | modificare sursă]

Singapore a devenit un stat auto-guvernat în 1959 cu Yusof bin Ishak drept primul Yang di-Pertuan Negara și Lee Kuan Yew ca întâiul prim-ministru. După referendumul din 1962 pentru alipire, Singapore s-a alăturat Malayai împreună cu Sabah și Sarawak pentru a forma Statul federal al Malaysiei la 16 septembrie 1963, dar a fost dat afară din federație doi ani mai târziu după relațiile conflictuale ideologice dintre guvernul statal și guvernul federal de la Kuala Lumpur. Și-a câștigat suveranitatea, în mod oficial, la 9 august 1965.[6] Yusof bin Ishak a fost înscăunat ca întâiul președinte al Singapore-ului și Lee Kuan Yew a rămas prim-ministru.

Mica națiune a trebuit să fie auto-suficientă și să dea piept cu multe probleme, precum: lipsa majoră de locuri de muncă, lipsa locuințelor, lipsa teritoriului și a resurselor naturale. În timpul mandatului lui Lee Kuan Yew ca prim-ministru, între 1959 și 1990, s-au creat numeroase locuri de muncă, s-a ridicat foarte mult nivelul de trai și s-a pus în practică un program la scară mare de construcție de locuințe. Infrastructura economică a țării a fost dezvoltată, a fost oprită tensiunea interasială și s-a creat un sistem de apărare națională, având la bază stagiul militar obligatoriu pentru fiecare locuitor de sex masculin.

În 1990, Goh Chok Tong i-a succedat lui Lee ca prim-ministru. În timpul mandatului său, țara s-a confruntat cu impactul crizei economice a piețelor Est-Asiatice din 1997 și molima SARS din 2003, precum și cu atacurile teroriste cauzate de Jemaah Islamiyah (JI) de după 11 septembrie. Lee Hsien Loong, cel mai în vârstă fiu al lui Lee Kuan Yew, a devenit cel de-al treilea prim-ministru în 2004.[7]

Politică[modificare | modificare sursă]

Clădirea parlamentul din Singapore.

Singapore este o republică cu un parlament unicameral și guvern parlamentar reprezentant al mai multor grupuri. Majoritatea puterii politice se află în mâinile guvernului, condus de către prim-ministru. Biroul președintelui din Singapore, care are, în mod tradițional, un rol ceremonial, i-au fost acordate anumite puteri de veto în anumite decizii cheie precum folosirea rezervei naționale și numirea reprezentanților judiciari.[8] Ramura legislativă a guvernului este Parlamentul.

Alegerile parlamentare în Singapore nu sunt de tip uninominal, ci de reprezentare pentru un anumit grup parlamentar, lege schimbată în anul 1991.[9]

Politica din Singapore a fost dominată de către Partidul Acțiunii Populare (People's Action Party) (PAP) de la guvernul auto-numit în anul 1959.[10] Analiștii politici străini, precum și câteva formațiuni politice de opoziție, precum Partidul Muncitorilor din Singapore (Workers' Party of Singapore), Partidul Democrat din Singapore (Singapore Democratic Party) și Alianța Democrată din Singapore Singapore Democratic Alliance au declarat că Singapore este, în principiu, o țară cu un singur partid. Mai mulți analiști consideră Singapore ca fiind mai mult o democrație ne-liberală sau o democrație procedurală decât o democrație adevărată. Economist Intelligence Unit clasifică Singapore drept o țară cu un sistem "hibrid" cu elemente democratice și totalitare. Freedom House clasifică țara ca fiind "parțial liberă". Deși alegerile generale sunt lipsite de iregularități și falsificări de voturi, PAP a fost acuzat că manipulează sistemul politic prin folosirea cenzurii, gerrymandering și procese civile ostile împotriva politicienilor din opoziție. Oponenții politici, precum Francis Seow, J.B. Jeyaretnam și Chee Soon Juan percep curțile de judecată ca fiind favorabile guvernului PAP datorită lipsei separării puterilor în stat.[11]

Singapore are ceea ce guvernul său consideră o economie de piață de foarte mare succes și transparență. Departamentul dezvoltărilor spațiilor de locuit supraveghează în mare programul de construire de locuințe, iar educația în Singapore este riguroasă și obligatorie în sistem public. Companiile asociate guvernului sunt dominante în diferite sectoare economice ale economiei locale, precum industria media, utilități și transport public. Singapore a fost în mod repetat clasată ca fiind cea mai puțin coruptă țară din Asia și printre cele mai puțin 10 țări corupte din întreaga lume de către Transparency International.[12]

Deși legile din Singapore sunt moștenite de la Imperiul Britanic și India britanică, cu multe elemente din Dreptul Civil englezesc, PAP a respins în mod consistent valorile democrației liberale ca fiind de tip vestic. Restricțiile legii se fac simțite asupra libertății de cuvânt și sunt justificate din motiv că discursurile libere ar putea afecta sentimentul de armonie în interiorul societății multi-rasiale și multi-culturale din Singapore.

Anumite delicte pot duce la amenzi usturătoare, altele la perioade de detenție, dar sunt și legi care fac posibile execuțiile capitale pentru criminalii de grad unu, și traficul de droguri. Amnesty International a numit Singapore ca "probabil țara cu cele mai multe execuții capitale pe cap de locuitor din lume".[13] Homosexualitatea masculină este ilegală. Pe insulă este interzisă guma de mestecat și traficul cu acest produs.

De curând, guvernul PAP a mai relaxat o parte din politicile conservatoare sociale și a creat un organism de cercetare a opiniilor populației.[14] pentru a afla părerea societăți despre anumite decizii politice și servicii publice.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Sinagapore e a doua țară ca densitate a populație din lume, cu excepția zonelor Hong Kong sau Macao care fac parte din China. În perioada de început a statutului singaporez sporul natural al populației a condus la dezvoltarea economică. Media era de patru cinci copii la o familie. După 1990 rata natalității a scăzut brusc, iar în prezent media este de un copil la fiecare familie. Statul a luat imediat măsuri pentru inversarea acestui raport. Populația în declin va fi suplinită prin încurajarea imigrației, în special a celei calificate.

Grupuri etnice: chinezi 76.8%, malayezieni 13.9%, indieni 7.9%, alții 1.4%.

Religii predominante: budism 42.5%, musulmană 14.9%, taoism 8.5%, hinduism 4%, creștinism 14.6%, fără religie 14.8%, altele 0.7%.

Limbi vorbite: dialecte chineze, engleză, malayeziană, tamilă, teochew, altele.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Singapore este format din 63 insule, inclusiv Singapore-ul continental. Există două conectări făcute de om la Johor, Malaysia - Johor-Singapore Causeway în nord, precum și Tuas Second Link în vest. Insula Jurong, Pulau Tekong, Pulau Ubin și Sentosa sunt cea mai mari din multe insule mici din Singapore. Cel mai înalt punct natural din Singapore este Bukit Timah Hill, la 166 m.

La sud de Singapore, în jurul gurii de la Singapore River și ceea ce este acum la Downtown Core, era în trecut singura zonă urbană cu concentrație mare de locuitori, în timp ce restul terenului era fie vegetație sud-tropicală fie era utilizat pentru agricultură. Din anii 1960, guvernul a construit noi cartiere de oraș în împrejurimi, teritoriul devenind peisajului urban construit în întregime. Autoritatea de dezvoltare urbană a fost înființată la data de 1 aprilie 1974, fiind responsabilă cu planificarea urbană.

Grădina Botanică din Singapore, o grădină botanică de 67,3 ha din Singapore care include Grădina Națională a Orhideelor, ce conține o colecție de peste 3000 de specii de orhidee.

Singapore are în curs de desfășurare proiecte de îmbunătățiri funciare cu sol obținut din propriile dealuri, de pe fundul mării, și țările vecine. Ca rezultat, Singapore a crescut de la o suprafață 581,5 km², în anii 1960, la 704 km² în prezent, și poate crește cu încă 100 km² până în 2030. Uneori, proiectele de îmbunătățiri funciare implică unificarea unor dintre insulele mici, în scopul de a forma mai mare sau mai multe insule funcționale, exemplu fiind cazul Insulei Jurong.

Sub sistemul de clasificare climatic Köppen, Singapore are un climat tropical de Sud, fără a avea anotimpuri distincte. Clima sa se caracterizează prin presiune și temperatură uniformă, un nivel ridicat de umiditate, și precipitații abundente. Temperatura variază între 22 °C și 34 °C. În medie, umiditate relativă este de aproximativ 90 la sută dimineața și 60 la sută în a doua parte a zilei. În timpul ploilor grele prelungite, nivelul de umiditate relativă de multe ori atinge 100 de procente. Cea mai mică și mai înaltă temperatură înregistrate în istoria sa maritimă sunt 18,4 °C și 37,8 °C, respectiv. Cea mai mare viteza vântului înregistrată a fost 150 km/h la 26 mai 2007. Iunie și iulie sunt cele mai fierbinți luni, în timp ce noiembrie și decembrie alcătuiesc sezonul musonic. Din august până în octombrie, există adesea haze, uneori suficient de puternice încât să determine avertismente de sănătate publică, datorită incendiilor instantanee ce pot apărea în țările vecine, precum cele din Indonezia.

Singapore nu respectă ora de vară și nu schimbă vara fusul orar. Lungimea zilei este aproape constantă de-a lungul anului din cauza localizării țării foarte aproape de Ecuator.

Aproximativ 23 de procente din suprafața Singapore-ului constă în pădure și rezerve naturale. Procesul de urbanizare a desființat mai multe domenii de vegetație de pe insula principală din sud, singura zonă înverzită rămasă în această zonă fiind Bukit Timah Nature Reserve. O multitudine de parcuri sunt menținute cu intervenția omului, cum ar fi grădinile botanice din Singapore.

Economie[modificare | modificare sursă]

Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate state din Asia de Sud-Est. Orașul este un important centru economic și industrial din zonă.

Singapore are o economie foarte dezvoltată, bazată pe economia de piață. Împreună cu Hong Kong, Coreea de Sud și Taiwan, Singapore este unul dintre Tigrii Est Asiatici. Economia depinde foarte mult exporturile din rafinarea mărfurilor importate, în special în producție. Industria prelucrătoare a constituit 26 la sută din PIB-ul din Singapore în anul 2005. Industria manufacturieră este bine diversificat în electronică, rafinarea petrolului, produselor chimice, inginerie mecanică și produse ale științei biomedicale. În 2006, Singapore a produs circa 10 la sută din producția mondială de cipuri electronice. Singapore este cele mai mare port din lume din punct de vedere al tonajului transportat. Singapore este al patrulea cel mai mare centru comercial de schimb valutar din lume după Londra, New York City și Tokyo.

Singapore a fost evaluat ca având cel mai ușor mediu de afaceri din lume[15][16], cu mii de expatriați străini care lucrează în corporațiile multi-naționale. Orașul-stat oferă și slujbe în industrie pentru zeci de mii de străini din întreaga lume.

Cartierul Central de Afaceri din Singapore(CDB)

Ca rezultat al recesiunii globale și a unei scăderi în sectorul tehnologiei, PIB-ul țării s-a micșorat cu 2,2 la sută în 2001. Pentru a remedia problema Comitetului Economic de Examinare(CEC) a fost înființat în decembrie 2001, și acesta a recomandat mai multe schimbări în politică, cu scopul de a revitaliza economia. După această recesiune, ajutată în mare parte și de îmbunătățirilor din economia mondială; economia din Singapore a crescut cu 8,3% în 2004, 6,4% în 2005 și 7,9% în 2006. În prima jumătate a anului 2007, economia a crescut cu 7,6%. Prognoza de creștere pentru întregul an este de așteptat să fie între 7% și 8%, deși estimarea inițială era de 5%-7%. La 19 august 2007, prim-ministrul Lee Hsien Loong a anunțat că economia este de așteptat să crească cu cel puțin 4-6 la sută anual, în următorii 5-10 ani.

PIB pe cap de locuitor în 2006 a fost de US $ 29474. În septembrie 2007, rata șomajului era de 1,7 la sută, cea mai mică de un deceniu, care este mai bună decât nivel de dinainte de criza din Asia. Ocuparea forței de muncă a continuat să crească insistent pentru că economia și-a menținut ritmul de extindere rapidă. În primele trei trimestre din 2007, 171500 de noi locuri de muncă au fost create, cifră apropiată de cele 176000 create pe întregul an 2006.

Pentru întregul 2007, economia din Singapore a crescut cu 7,5 la sută și a atras investiții de 16 de miliarde de euro în active fixe de producție și investiții, în proiecte care au generat 3 miliarde $ din totalul de cheltuieli de afaceri din domeniul serviciilor. Guvernul se așteaptă ca economia din Singapore să crească cu 4,5 % - 6,5 % în anul 2008.

Orchard Road este decorat pentru Crăciun, 2005.

Singapore a introdus la 1 aprilie 1994 o taxă pe Mărfuri și Servicii(GST), cu o rată inițială de 3 la sută, care a dus la o creștere substanțială a veniturilor guvernului cu 1,6 miliarde $ și stabilizarea finanțelor guvernamentale. Impozitul GST a fost crescut de la 4 la sută în 2003, la 5 la sută în 2004, și până la 7 la sută la 1 iulie 2007.

Singapore este o destinație de călătorii foarte populară, astfel, turismul este una dintre cel mai mari industrii. Aproape 9,7 milioane de turiști au vizitat Singapore în anul 2006. Centrul comercial Orchard Road din Singapore este una din cele mai cunoscute și populare atracții turistice. Pentru a atrage și mai mulți turiști, guvernul a decis să legalizeze jocurile de noroc și a permis construirea a două stațiuni cazino la Marina Sentosa de Sud în 2005. Pentru a concura cu rivalii din regiune, cum ar fi Hong Kong, Tokyo și Shanghai, Guvernul a anunțat că o parte a orașului va fi transformată printr-un iluminat civic și comercial foarte spectaculos. Mâncarea a fost, de asemenea, puternic promovată ca un punct de atracție pentru turiști, Festivalul Alimentar de la Singapore organizat în luna iulie în fiecare an sărbătorind bucătăria din Singapore.

Singapore se profilează rapid, ca un important centru de turism medical - circa 200000 străini solicitând anual îngrijiri medicale. Țelul este ca Singapore să ofere anual servicii medicale pentru un milion de pacienți străini până în 2012 și de a genera venituri 3 miliarde de dolari din această industrie. Guvernul se așteaptă ca această inițiativă ar putea să creeze aproximativ 13000 de noi locuri de muncă în cadrul industriilor de sănătate.

Sub inițiativa guvernamentală Infocomm Development Authority din Singapore (IDA), Wireless @ SG sunt grupate eforturile de construi o infrastructură modernă de telecomunicații. Grupul de lucru IDA, constituit din Call-For-Collaboration, SingTel, iCell și QMax implementează o rețea fără fir în întregul Singapore. De la sfârșitul anului 2006, utilizatorii beneficiază de acces liber la internet fără fir prin Wi-Fi.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Savurarea preparatelor tradiționale este o ocupație foarte populară în Singapore. Centrele de tip Hawker și kopi tiam sunt foarte răspândite pe întregul teritoriu al țării.

Engleza folosită este tip britanic, cu câteva influențe ale englezei americane. Dialectul local al englezei numit Singlish, care are numeroase caracteristici creole, și care a incorporat numeroase cuvinte și reguli gramaticale din diferite dialecte chinezești, Malay și limbi din India. Singlish este vorbit pe stradă, dar reprezentanții guvernamentali se feresc în a o folosi în contextele oficiale. El este folosit de șoferii de taxi și de vânzători și este parodiat în numeroase sitcomuri televizate, celebre în Asia. Engleza a devenit răspândită în Singapore după ce a fost implementată în sistemul educațional din Singapore. A fost singura soluție pentru a unifica lingvistic cele patru grupuri etnice principale și a crea o identitate singaporeză. Engleza este cea mai folosită limbă în literatura singaporeză. Limbi oficiale mai sunt limba chineză mandarin, limba indiană și limba malaeziană.

Majoritatea locuitorilor singaporezi trăiesc în blocuri de apartamente.

Singapore are mai multe cartiere etnice, precum Mica Indie - Little India și Chinatown. Acestea au fost formate în conformitate cu Planul Raffles pentru izolarea imigranților, dar acum au mai proprietari din ce în ce mai diversificați. Multe dintre lăcașurile de cult au fost construite în timpul perioadei coloniale. Templul Sri Mariamman, moscheea Masjid Jamae și biserica Church of Gregory the Illuminator sunt unele dintre aceste locașuri construite în timpul perioadei coloniale. În prezent se depune efort pentru conservarea acestor monumente religioase sub denumirea Monumentele Naționale ale Singapore-ului.

Începând cu anii 1990, guvernul a încercat să promoveze Singapore ca centru al artelor și culturii și să transforme țara într-o 'poartă cosmopolită între Est și Vest'.[17] Referința acestor eforturi a fost construcția Esplanade - Theatres on the Bay, un centru pentru desfășurările culturale și artistice care a fost inaugurat la 12 octombrie 2002.[18]

Învățământ[modificare | modificare sursă]

Elevi la o adunare într-o sală a unei școli din Singapore

Educația primară este obligatorie în Singapore din anul 2000. Rata de alfabetizare este una dintre cele mai mari din Asia, având un nivel de 95%.[19]

Standardul pentru programa școlară este stabilit de către Ministerul Educației din Singapore împreună cu reprezentanții școlilor private și publice. Nu există o împărțire clară în două sectoare public-privat; există în realitate mai multe grade de autonomie în ceea ce privește programa școlară și procesul de admitere a elevilor, subvențiile de la stat și sumele plătite de către părinți fac ca școlile să fie clasificate în: "administrate de guvern", "ajutate de guvern", "autonome", "independente" și "finanțate privat".[20] În plus, mai există și școli internaționale, adresate elevilor proveniți din alte țări, care, în anumite cazuri admit și elevi localnici.

Există numeroase plângeri împotriva elitismului academic excesiv impus de la vârste foarte fragede; un film local foarte cunoscut, I Not Stupid, evidențiază competitivitatea sistemului și stigmatul social cu care elevii trebuie să chinuie.

După educația primară, elevii sunt supuși unui test numit Primary School Leaving Examination (PSLE). După educația gimnazială, elevii trebuie să dea un nou set de examene, menite să determine ce fel de educație liceală trebuie să urmeze fiecare, precum junior college, un precursor al intrării la una dintre universitățile publice precum National University of Singapore, Nanyang Technological University și Singapore Management University. Alte instituții post-gimnaziale includ politechnicele, unde elevii primesc o diplomă la absolvire. Cele cinci politehnice existente sunt Temasek Polytechnic, Singapore Polytechnic, Ngee Ann Polytechnic, Nanyang Polytechnic și Republic Polytechnic. Pe insulă funcționează două școli primare și un liceu japonez, deservite de guvernul japonez, pentru importanta comunitate de oameni de afaceri și specialiști niponi, care lucrează la companii nipone relocate în Singapore.

Alte instituții sunt colegiile profesorale, diferite institute administrative precum și educație vocațională precum Institute of Technical Education (ITE).

Elevii din Singapore au luat primul loc în anii 1995, 1999 și 2003 la TIMSS. Manualele naționale au fost adaptate într-o serie cu succes în vânzări în America de Nord, ca rival al programei Saxone de învățare a matematicii și a controversatei programe de matematică bazate pe standarde.

Cea mai importantă universitate de pe insulă este National University of Singapore. Insula e un rezervor al creației tehnico științifice și atrage mii de specialiști din întreaga lume din toate domeniile înaltelor tehnologii ca să lucreze în numeroasele parcuri ale științei care se găsesc actualmente pe insulă. Dezvoltarea economică a insulei fără altă resursă decât cea umană s-a datorat unei investiții masive în învățământ.

Transport[modificare | modificare sursă]

Singapore este un centru semnificativ de transport în Asia, fiind situat strategic pe rute principale maritime și aviatice. Istoria sa este legată puternic de creșterea industriei sale de transport, mai ales de portul său maritim. Transportul produce peste 10% din PIB-ul țării, deși economia de diversifică din ce în ce mai mult. Portul Singaporez este printre cele mai mari porturi din lume (situat pe locul întâi mondial după tonaj brut). De asemenea, Singapore este un centrul mare de aviație, fiind mai ales o escală importantă pe "Ruta Cangurului" între Australia și Europa. Aeroportul Changi este servit de 81 de companii de aviație care leagă orașul cu 179 de orașe în 57 de țări. Este printre cinci cele mai mari aeroporturi din Asia bazat pe numărul de pasageri care trec prin el. În 2006, Changi-ul a fost numit cel mai bun aeroport din lume de Skytrax. Al treilea terminal de pasageri al aeroportul este acum în construcție, și va oferi aeroportului o capacitate de 66,7 milioane de pasageri până în 2008. Compania națională de aviație, Singapore Airlines, va fi prima care să folosească avionul nou Airbus A380 în uz comercial.

Singapore are un sistem bine dezvoltat de transport intern. Orașul are o rețea de autostrăzi care face legătură între diverse localități, suburbii și centre regionale. De asemenea, există o rețea de transport în comun, compusă de un sistem de autobuze și un sistem de metrou numit Mass Rapid Transit. Din 1999, există și trei linii de metrou ușor, Light Rapid Transit (LRT), care este folosit pentru legături cu metroul și pentru servicii locale la diverse cartiere de blocuri. Sistemul de transport în comun folosește un bilet unic sub forma unei cartele fără contact, numită EZ-Link. Autobuzele sunt folosite de 2,8 de milioane de persoane pe zi, iar metroul și LRT-ul de 1,8 milioane de persoane. Folosirea autoturismelor personale este descurajată în centrul orașului prin taxe rutiere.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Singapore”. bartleby.com. http://www.bartleby.com/61/46/S0424600.html. Accesat la 14 aprilie 2006. 
  2. ^ Early History”. Ministry of Information, Communications and the Arts, Singapore. http://www.sg/explore/history.htm. Accesat la 14 aprilie 2006. 
  3. ^ Singapore - Precolonial Era”. U.S. Library of Congress. http://countrystudies.us/singapore/3.htm. Accesat la 18 iunie 2006. 
  4. ^ Founding of Modern Singapore”. Ministry of Information, Communications and the Arts, Singapore. http://www.sg/explore/history_founding.htm. Accesat la 14 aprilie 2006. 
  5. ^ Ron Taylor. „Fall of Malaya and Singapore. http://www.britain-at-war.org.uk/Malaya_and_Singapore/body_index.htm. Accesat la 14 aprilie 2006. 
  6. ^ Road to Independence”. U.S. Library of Congress. http://countrystudies.us/singapore/10.htm. Accesat la 14 aprilie 2006. 
  7. ^ Country profile: Singapore”. BBC News. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/country_profiles/1143240.stm. Accesat la 14 aprilie 2006. 
  8. ^ The Presidency in Singapore”. Istana website. http://www.istana.gov.sg/pro.html. Accesat la 30 ianuarie 2005. 
  9. ^ Parliamentary Elections Act”. Singapore Statutes Online. http://statutes.agc.gov.sg/non_version/cgi-bin/cgi_getdata.pl?actno=2001-REVED-218&doctitle=PARLIAMENTARY%20ELECTIONS%20ACT%0A&segid=946439076-000003. Accesat la 8 mai 2006. 
  10. ^ Worthington, Ross (2002). Governance in Singapore. Routledge/Curzon. ISBN 0-7007-1474-X 
  11. ^ Worldwide Press Freedom Index”. Există o versiune arhivată la 25 decembrie 2005. http://web.archive.org/web/20051225130310/http://www.rsf.org/rubrique.php3?id_rubrique=554. Accesat la 13 aprilie 2006. 
  12. ^ Transparency International - Corruption Perceptions Index 2006. http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/cpi. Accesat la 3 februarie 2007. 
  13. ^ Amnesty International”. The death penalty: A hidden toll of executions. Există o versiune arhivată la 17 ianuarie 2004. http://web.archive.org/web/20040117090659/http://web.amnesty.org/library/Index/ENGASA360012004?open&of=ENG-SGP. Accesat la 22 iulie 2005. 
  14. ^ Feedback Unit, Singapore
  15. ^ Wong Choon Mei (6 septembrie 2006). „Singapore the most business-friendly economy in the world: World Bank”. Singapore News (Singapore: Channel NewsAsia). http://www.channelnewsasia.com/stories/singaporebusinessnews/view/228852/1/.html. Accesat la 31 ianuarie 2008. „Singapore has been rated as the most business-friendly economy in the world. According to a World Bank-IFC report, Singapore beats previous winner New Zealand for the top spot in the 2005/2006 rankings while the United States came in third.” 
  16. ^ Singapore top paradise for business: World Bank”. Washington: AFP. 26 septembrie 2007. http://business.asiaone.com/Business/News/SME%2BCentral/Story/A1Story20070926-27084.html. Accesat la 31 ianuarie 2008. „SINGAPORE once again topped the World Bank's ranks for the best place in the world to do business, and Egypt is the leader in reforms to invite more business, the World Bank said on Tuesday. 'For the second year running, Singapore tops the aggregate rankings on the ease of doing business' in 2006 to 2007, the World Bank said in releasing its 'Doing Business 2008' report. www.Singaporeian.com” 
  17. ^ Renaissance City Report: Culture and the Arts in Renaissance Singapore (Ministry of Information, Communications and the Arts). http://www.mica.gov.sg/renaissance/FinalRen.pdf. Accesat la 1 mai 2006. 
  18. ^ Virtual Tourist: Reviews of Esplanade (Theatres by the Bay). http://www.virtualtourist.com/travel/Asia/Singapore/Singapore-1495679/Things_To_Do-Singapore-Esplanade_Theatres_by_the_Bay-BR-1.html. Accesat la 28 martie 2006. 
  19. ^ Singapore in Brief 2006, Singapore Department of Statistics” (PDF). http://www.singstat.gov.sg/keystats/annual/sib/sib2006.pdf. Accesat la 1 mai 2006. 
  20. ^ Education System:Secondary. http://www.moe.gov.sg/corporate/secondary_02.htm. Accesat la 1 mai 2006. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Guvern

Informații generale

Reportaje


Flag of Singapore.svg Subiecte Singapore --- Singaporezi --- Limbile chineză, engleză, malaeziană, tamil

Apărare  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Politică  •
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • Cioturi  • Formate  • Imagini  • Portal  •