Fumiko Enchi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fumiko Enchi
Enchi Fumiko and Morita Motoko.jpg
Fumiko Enchi
Date personale
Născută[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Asakusa⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani)[3][6] Modificați la Wikidata
Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
Înmormântată Yanaka Cemetery[*][[Yanaka Cemetery (cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Japan (1870–1999).svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
romancieră[*]
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbilimba japoneză[1]  Modificați la Wikidata
Studii Japan Women's University[*][[Japan Women's University (university)|​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Culturii[*]
Female Literary Award[*][[Female Literary Award |​]]
Noma Literary Prize[*][[Noma Literary Prize (award)|​]]
Women's Literature Prize[*][[Women's Literature Prize (Japan)|​]]
Tanizaki Prize[*][[Tanizaki Prize (Japanese literary award)|​]]
Japanese Literature Grand Prix[*][[Japanese Literature Grand Prix (Japanese literary award)|​]]
Persoană de merit cultural[*]  Modificați la Wikidata
Fumiko Enchi

Fumiko Enchi (n. ,[2][3][4][5] Asakusa⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia – d. ,[3][6] Tōkyō, Japonia) a fost o scriitoare japoneză.

Fumiko Enchi s-a născut în 1905, la Tokio, în familia literatului japonez Ueda Kazutoshi. Având o sănătate precară din copilărie, este educată acasă, cu perceptori, și astfel ia contact de timpuriu cu literatura orientală și occidentală.

Debutează în anii '20 cu piese de teatru, iar primul roman, Kaze no gotoki kotoba („Cuvinte ca vântul”) îi e publicat în 1939. După un an, îi apare romanul Ten no sachi, umino sachi („Comorile cerului și ale mării”). În 1943 publică Shunju („Primăvara și toamna”). Romanul Onna Zaka („Ani de așteptare”), 1957, este distins cu Premiul Noma. Onna Men („Măștile”) apare în 1958, urmat de Saimu („Ceață”) în 1976. În paralel, publică piese de teatru și traduceri, printre care și cele 10 volume ale Poveștii lui Genji, talmăcite în japoneza modernă. Pentru activitatea ei, Fumiko Enchi a fost recompensată cu Premiul Tanizaki în 1969 și cu Ordinul Culturii în 1985.

Moare în 1986, în urma unui atac de cord.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Enchi Fumiko, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Fumiko Enchi, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ a b Enchi Fumiko, FemBio, accesat în  
  5. ^ a b Fumiko Enchi, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ a b Fumiko Enchi, Autoritatea BnF