Sari la conținut

Fumiko Enchi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fumiko Enchi
Date personale
Nume la naștere上田富美 Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Asakusa-ku⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (81 de ani)[2][5] Modificați la Wikidata
Ikenohata⁠(d), Tokyo, Japonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăYanaka Cemetery[*][[Yanaka Cemetery (cemetery)|]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (insuficiență cardiacă) Modificați la Wikidata
PărințiUeda Kazutoshi[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuYoshimatsu Enchi[*][[Yoshimatsu Enchi (Japanese journalist (1895-1972))|]] (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia
 Imperiul Japonez (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
romancieră[*]
dramaturgă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[6] Modificați la Wikidata
StudiiJapan Women's University[*][[Japan Women's University (private women's university in Tokyo)|]]
Limbilimba japoneză  Modificați la Wikidata
Note
PremiiFemale Literary Award[*][[Female Literary Award |]]
Noma Literary Prize[*][[Noma Literary Prize (award)|]]
Women's Literature Prize[*][[Women's Literature Prize (annual literary award given to Japanese novels written by women)|]]
Tanizaki Prize[*][[Tanizaki Prize (Japanese literary award)|]]
იაპონური ლიტერატურის დიდი პრემია[*]
Persoană de merit cultural[*]
Ordinul Culturii[*]  Modificați la Wikidata
Fumiko Enchi

Fumiko Enchi (n. , Asakusa-ku⁠(d), prefectura Tokyo⁠(d), Japonia – d. , Ikenohata⁠(d), Tokyo, Japonia) a fost o scriitoare japoneză.

Fumiko Enchi s-a născut în 1905, la Tokio, în familia literatului japonez Ueda Kazutoshi. Având o sănătate precară din copilărie, este educată acasă, cu perceptori, și astfel ia contact de timpuriu cu literatura orientală și occidentală.

Debutează în anii '20 cu piese de teatru, iar primul roman, Kaze no gotoki kotoba („Cuvinte ca vântul”) îi e publicat în 1939. După un an, îi apare romanul Ten no sachi, umino sachi („Comorile cerului și ale mării”). În 1943 publică Shunju („Primăvara și toamna”). Romanul Onna Zaka („Ani de așteptare”), 1957, este distins cu Premiul Noma. Onna Men („Măștile”) apare în 1958, urmat de Saimu („Ceață”) în 1976. În paralel, publică piese de teatru și traduceri, printre care și cele 10 volume ale Poveștii lui Genji, talmăcite în japoneza modernă. Pentru activitatea ei, Fumiko Enchi a fost recompensată cu Premiul Tanizaki în 1969 și cu Ordinul Culturii în 1985.

Moare în 1986, în urma unui atac de cord.

  1. Andrew Bell. „Enchi Fumiko” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  2. 1 2 „Fumiko Enchi” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
  3. „Enchi Fumiko” (în germană). FemBio-Datenbank[*]. Wikidata Q61356138. Accesat în .
  4. „Fumiko Enchi” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227.
  5. Bibliothèque nationale de France. „Fumiko Enchi” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
  6. Bibliothèque nationale de France. „Fumiko Enchi” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .