Anime

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stil de desen utilizat în anime:
personajul Wikipe-tan

Anime (din cuvântul japonez アニメ anime, la rândul lui o abreviere a cuvântului englez animation, însemnând animație, pluralul corect fiind anime-uri [1]) reprezintă orice film de animație produsă în Japonia sau originară din aceasta.[2] La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga.[3][4]

Cu toate că anime-ul este considerat uneori în mod eronat un "gen" (precum comedia, drama, etc.), în realitate este o formă de artă care include toate genurile întâlnite în literatură și cinema.[2] În Japonia filmele de animație sunt foarte îndrăgite, semnificativ fiind faptul că în anul 2001 filmul anime Spirited Away (Sen to Chihiro no Kamikakushi) a întrecut filmul Titanic.[5][6][7]

Inițial anime-urile erau desenate manual, însă în ultimii ani tehnicile asistate de calculator practic s-au generalizat. Tehnicile anime sunt utilizate în seriale televizate, producții cinematografice și video, jocuri pentru computer, publicitate etc. În ce privește conținutul, formatul anime este utilizat în toate genurile ficționale.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Captură al primului film anime Momotaro's Divine Sea Warriors(1944)

Începutul secolului al XX-lea a marcat dezvoltarea proiectelor anime, odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franța, Germania, Statele Unite ale Americii și Rusia.[8]

Ecranizarea celui mai vechi anime, “Namakura-gatana” (“An Obtuse Sword”), a avut loc în 1917[9]; filmul cu durata de două minute prezintă un samurai, care a fost păcălit să cumpere o sabie ruginită. Acesta încearcă să atace trecătorii, pentru a examina capacitățile sabiei, însă oamenii săraci s-au luptat cu el și l-au doborât.[10]

Anul 1930 devine anul când animația devine alternativa narării comparate cu industria subdezvoltată a actoriei (live-action). Spre deosebire de America, industria live-action rămâne în Japonia o piață mică, suferind de bugetări și restricții ale locațiilor și castingurilor. Lipsa actorilor vestici, de exemplu, a făcut aproape imposibile realizarea filmelor a căror acțiune se desfășoară în Europa, America sau lumi fantastice care nu implică Japonia. Animația le permitea artiștilor să creeze orice personaje și locații.

Succesul filmului Albă-ca-Zăpada și Cei Șapte Pitici al lui Disney din 1937 influențează animatorii japonezi.[11] Osamu Tezuka adaptase și simplificase numeroase tehnici de animație Disney pentru a reduce costurile și numărul cadrelor în producție. Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi permită producția într-un program fix cu personal neexperimentat.

În timpul anilor '70, are loc o creștere a popularității seriilor manga, care ulterior au fost animate, în special cele create de Osamu Tezuka, care a fost numit o „legendă” și „zeul manga”.[12][13][14] Munca sa și a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici și genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi. Genul robotic (cunoscut ca „Mecha” în afara Japoniei), de exemplu, luase formă prin Tezuka, se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai și alții, și a fost revoluționat la sfârșitul deceniului de Yoshiyuki Tomino, care dezvoltaze genul Robotului Adevărat. Anime-urile cu roboți precum seriile Gundam și Macross au devenit clasice în anii '80, stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia și restul teritoriilor. Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul japonez (deși mai puțin ca seriile manga) și cunoaște o expansiune în producție. Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări în anii '90 și chiar mai mult după anul 2000.

Terminologie[modificare | modificare sursă]

În limba japoneză, termenul animație este scris în katakana ca アニメーション (animēshon). Termenul abreviat, anime (アニメ), este inițiat în anii '70.[15] Ambele forme sunt valide, însă forma mai scurtă este cea mai utilizată. Pronunția japoneză a anime diferă semnificativ de engleza standard, care are diferite vocale și accente (în japoneză fiecare timp are același accent). Ca puținii termeni japonezi cum ar fi saké, Pokémon, și Kobo Abé, anime este câteodată rostit animé ca în franceză cu accent grav pe ultimul e, pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță. Totuși, accentul nu apare în nici o utilizare a japonezei romanizate.

Utilizarea termenului[modificare | modificare sursă]

În Japonia, termenul nu specifică originea națională a animației; totuși, este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume.[16][17] În engleză, sursele din dicționare definesc anime ca „stil de animație japoneză a unei imagini în mișcare”.[18] Lucrările non-japoneze care împrumută stilizarea de la anime face referire la „animația influențată de anime”, dar nu este neobișnuit pentru un privitor care nu știe țara de origine a unui asemenea material să îl numească simplu "anime". Unele lucrări sunt co-producții cu companii non-japoneze, cum ar fi seriile IGPX sau Ōban Star-Racers ale Cartoon Network și Production I.G, care s-ar putea sau nu să fie considerate anime de diferiții spectatori.

Sinonime[modificare | modificare sursă]

Anime este corelat cu japonimație, dar acest termen nu mai este utilizat.[19] Japonimația a fost foarte utilizat în timpul anilor '70 și '80, dar a fost înlocuit de anime în mijlocul anilor '90 pe măsură ce materialul a devenit și mai cunoscut în țările vorbitoare de engleză.[20] În general, termenul apare acum doar în contexte nostalgice. Deși termenul a fost corelat în afara Japoniei cu orice animație importată din aceasta, este utilizat acum în Japonia, pentru a face referire la animația domestică. Cum anime nu identifică țara originară în utilizarea japoneză, Japanimația este utilizat pentru a distinge lucrările japoneze de celelalte ale lumii.

În Japonia, manga poate să se refere și la animație și benzi desenate (deși utilizarea manga pentru a se referi la animație este de multe ori restricționată non-fanilor). Printre vorbitorii de engleză, manga se află sub strictul sens de bandă desenată japoneză. O altă explicație ar fi datorată de distribuitorul de anime al magazinelor din Marea Britanie și S.U.A, Manga Entertainment: firma începuse folosirea termenului în Marea Britanie, lucru comun în afara Japoniei. Termenul "animanga" a fost utilizat pentru a se referi la anime și manga deopotrivă.

Caracteristici vizuale[modificare | modificare sursă]

Ca mediu vizual, anime-ul tinde spre stilurile vizuale ce pot varia de la artist la artist sau studio la studio. Unele titluri pot avea stilizări comune: de exemplu, FLCL, este cunoscut pentru stilizarea sa exagerată. În constrast, titluri precum Only Yesterday sau Jin-Roh au aspect mai realist, având puține exagerări stilistice.

În timp ce diferitele titluri și artiști au propriul lor stil, multe elemente stilistice au devenit atât de comune, încât sunt descrise ca fiind un constituent al anime-ului în general. Totuși, asta nu înseamnă că toate animeurile moderne trebuie să aibă un stil artistic comun și strict. În general, cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au „trăsături fizice exagerate cum ar fi ochi mari, păr mare, membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate, replici rapide și onomatopeice, tipografie exclamatorie”.[21] Încă un element stilistic este cel al liniilor. În anime liniile sunt de obicei influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula, decât cu un stilou caligrafic.[8] Acest lucru poate fi datorat faptului că japoneza a fost scrisă în mod tradițional cu pensula, având influență asupra artei japoneze, prin aceasta liniile pot fi diferențiate de arta vestică. Cele vestice au fost făcute cu un stilou. Influențele acestor lucruri pot fi observate în abundența grosimii liniilor.

Anime tinde de asemenea să împrumute multe elemente din manga, inclusiv text în fundal și panouri. De exemplu, un opening poate folosi panouri manga pentru a spune povestea sau pentru a dramatiza un lucru pentru un efect comic, lucru întâlnit în animeul Kare Kano.

Designul personajelor[modificare | modificare sursă]

Proporțiile corpului în anime provin de la cele ale corpului uman. Înălțimea capului este considerată baza proporției. Acestea pot varia, cât timp restul corpului rămâne proporțional. Cele mai multe personaje au o înălțime de 7-8 capete, în timp ce înălțimile extreme sunt situate în jurul a 9 capete.[22]

Variațiile proporției pot fi moderate. Caracteristicile personajelor chibi sau super deformate prezintă un corp mic, disproporționat, comparativ cu capul. Câteodată anumite părți ale corpului, cum ar fi picioarele, sunt alungite sau scurtate. Cele mai multe chibi au o înălțime de 2 până la 4 capete. Unele lucrări anime cum ar fi Crayon Shin-chan ignoră aceste proporții. Este destul că indică un desen vestic. Exagerările sunt evidențiate de creșterea proporțiilor unor părți ale corpului.

Stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga. Osamu Tezuka a fost inspirat de trăsăturile exagerate ale personajelor de desene animate americane precum Betty Boop, Mickey Mouse, și Bambi al Disney.[8][23] Tezuka aflase că ochii mari permit presonajelor să arate emoții distincte. Când Tezuka a început să deseneze Ribbon no Kishi, prima serie manga pentru fetițe, acesta a exagerat mărimea ochilor în continuare. Într-adevăr, prin Ribbon no Kishi, Tezuka a inițiat un format stilistic care va fi urmat mai târziu de artiștii shōjo.

Desen al unui ochi în anime

Culoarea este dată ochilor, particular corneei și puțin fundal. Acesta din urmă este obținut prin aplicarea unor umbre variabile ale culorilor. În general, un amestec de umbră ușoară, ton de culoare și o umbră mai intensă este folosit.[24][25] Antropologistul cultural Matt Thorn afirmă că animatorii japonezi și cei care audiază anime-ul nu percep asemenea ochi stilizați ca mai mult sau mai puțin străini[26]

Totuși, nu toate anime-urile au personaje cu ochi mari. De exemplu, Hayao Miyazaki este cunoscută pentru personajele sale realiste, care au păr cu culori reale și care nu au ochii mari.[27] În plus, mulți producători au fost cunoscuți pentru utilizarea ochilor mai mici. Acest design se apropie de arta japoneză tradițională. Unele personaje au ochi și mai mici, reprezentați prin puncte negre. .

O întreagă varietate de expresii ale feței sunt folosite de personaje pentru a exprima stări emoționale și gânduri.[28] Anime utilizează un set diferit de expresii faciale comparativ cu cel al animației vestice.

8 expresii faciale în anime

Alte elemente stilistice sunt de asemenea comune; deseori în anime-urile comice, personajele șocate sau surprinse vor interpreta o „lovitură frontală”, prin care vor indica o expresie exagerată. Personajele mânioase pot avea un efect al unei „vene” sau „stressmark”, unde liniile pulsatorii reprezentând venele vor apărea pe frunte. Femeile nervoase pot lua un ciocan de nicăieri și să lovească pe oricine cu el. Personajele masculine pot să aibă sângerări nazale în prezența unei femei iubite. Acest concept este datorat grabei sângelui spre față într-o îmbujorare exagerată.[29] Personajele rușinate pot să producă fie o picătură masivă de sudoare[30] (care a devenit unul din stereotipurile cele mai recunoscute ale anime-ului) sau să se producă o îmbujorare vizibilă sub nivelul ochilor, în special ca o manifestare a sentimentelor romantice reprimate. Unele anime-uri, care au subiect politic sau alte subiecte serioase au abandonat aceste trăsături, cum ar fi Gundam Wing și Teknoman.

Tehnici de animație[modificare | modificare sursă]

Anime-ul este bazat pe animația tradițională. În timp ce anime-ul este considerat o parte separată de desenele animate, anime încă mai utilizează multiple imagini statice în succesiune rapidă pentru a produce efectul vizual animat. Ca toate animațiile, producția începe cu storyboarding, dublajul, designul personajelor, etc. mai sunt aplicate. Cu îmbunătățiri ale tehnologiei computerizate, animația computerizată mărește eficiența întregului proces de producție.

Anime este de obicei considerată o formă de animație limitată. Asta înseamnă că stilistic, chiar și în producții mai mari convențiile animației limitate sunt utilizate pentru a păcăli ochiul să creadă că vede mai multă mișcare decât este. Multe din tehnicile acestea sunt folosite când se lucrează cu limite bugetare.

Unghiul camerei, mișcarea acesteia și luminozitatea joacă un rol important în scene. Regizorii au de obicei discreția determinării privirii unghiulare pentru scene, particularizând la fundale. În adiție, camera unghiulară arată perspectiva. Aceștia pot să aleagă efecte cinematografice, precum zoom, prim-planul și vederea panoramică.

Cele mai cunoscute animeuri[modificare | modificare sursă]

Genuri[modificare | modificare sursă]

Anime are numeroase genuri tipice găsite în orice formă a mass-mediei. Asemenea genuri le includ pe cele de acțiune, aventură, povești pentru copii, comedie, drama, erotica(hentai), fantezie medievală, horror, dragoste și S.F. Cele mai multe animeuri includ diverse componente ale fiecărui gen, la fel și o varietate de elemente tematice. Prin aceasta, multe serii pot fi categorizate în multiple genuri. De exemplu, Neon Genesis Evangelion poate fi considerat ca aparținând genului post-apocaliptic, S.F, mecha și dramă.

Mai jos se poate observa o listă a genurilor majore care sunt specifice animeurilor și seriilor manga.[31]

  • Acțiune/Aventură se concentrează pe bătălii, războaie și competiție fizică. Artele marțiale, lupta cu armele sau orice altă acțiune sunt de obicei figurate. Exemple: Naruto, One Piece, Kiddy Grade
  • Drama are un grad înalt de dezvoltare a personalității și teme emoționale. Multe din ele se concentrează pe complicațiile relaționale. Exemplu: Fushigi Yūgi, InuYasha, Mirage of Blaze
  • Bazate pe jocuri, acestea prezintă un anume joc. Exemplu: Yu-Gi-Oh!
  • Horror/Gore folosește teme întunecate și/sau supranaturale. Exemplu: seriile Vampire Hunter D, Chrono Crusade, Elfen Lied.
  • Science fiction constă în elemente futuriste, precum tehnologie din viitor și aspecte științifice ale acesteia. Exemplu: Ghost in the Shell, Royal Space Force: The Wings of Honneamise
  • Progresive sau „Filmele artistice” sunt extrem de stilizate. Exemplu: Sayonara Zetsubō Sensei, 5 Centimeters Per Second.

Demografic[modificare | modificare sursă]

Aspectul demografic descrie vârsta celui care privește animeul.

Tematică[modificare | modificare sursă]

  • Bishōjo este termenul japonez pentru „fată frumoasă”, și un termen care desemnează toate personajele feminine frumoase. Câteodată confundat cu Moè. Exemple: Magic Knight Rayearth sau Negima.
  • Bishōnen este termenul japonez pentru „băiat frumos”, și un termen care desemnează orice anime ce prezintă băieți și bărbați eleganți și frumoși. Exemple: Fushigi Yūgi, The Wallflower.
  • Sentai este, literal, „echipă de luptă” în japoneză. Se referă la orice serial care implică un supererou sau o echipă de supereroi. Exemple: Cyborg 009, Voltron.
  • Robot/Mecha face referire la roboți. Exemple: Mobile Suit Gundam, Mazinger Z.
  • Ficțiune apocaliptică și post-apocaliptică se confruntă cu o lume post-apocaliptică. Exemple: Fist of the North Star, Nausicaä of the Valley of the Wind.
  • Magical girl (Mahō shōjo) este un subgen al shōjo, cunoscut pentru poveștile cu "Magical Girl". Exemple: Sailor Moon, Cardcaptor Sakura.
  • Magical boy (Mahō shōnen) este echivalentul masculin al Mahō Shōjo. Exemple: D.N.Angel, Fullmetal Alchemist.
  • Moé face referire la personajele cu comportamente naive, slabe sau drăguțe. Într-un fel, nu sunt pe de-ntregul independente. Exemple: A Little Snow Fairy Sugar.
  • Expertiza este specializată cu un anumit subiect în fundal. Acestea variază de la sporturi, arte și gătit. Exemple: Eyeshield 21 cu fotbalul sau Yakitate!! Japan cu coacerea pâinii.
  • Lolicon ("Complexul Lolitei") este sexualizarea personajelor feminine tinere, numele venind de la personajul titular al lui Vladimir Nabokov, Lolita. Exemplu: Kodomo no Jikan.
  • Shotacon ("Complexul Shōtarō ") este sexualizarea unui personaj masculin tânăr, numele venind de la copilul actor din Gigantor (Tetsujin-nijūhachi-gō). Exemplu: Papa to Kiss in the Dark.
  • Harem este un gen care se concentrează pe un personaj masculin înconjurat de dragostea mai multor personaje feminine. Tipic, bărbatul locuiește cu cel puțin o femeie. Exemple: Ranma ½, Love Hina.
  • Harem inversat este genul care inversează sexul în harem, unde un personaj feminin este implicată în acțiuni romantice alături de bărbați. De obicei nu este un Shōjo sau anime Josei. Exemple: Ouran High School Host Club, Fruits Basket.
  • Prietena magică este mai bine echivalat cu termenul prietenă exotică. Acest gen se concentrează pe relația romantică dintre un bărbat și cel puțin o femeie cu origini extraordinare cum ar fi extraterestră (Tenchi Muyo!, Urusei Yatsura), supranaturală (Oh My Goddess!) sau tehnologică (Chobits). De obicei considerată subgen al haremului.
  • Ecchi este termenul japonez pentru sexualitate indecentă, derivată din pronunția japoneză a literei „H”, (originea acestui termen nu este prea bine cunoscută, nici măcar în Japonia. Umorul sexual poate fi prezent. Exemple: Oruchuban Ebichu, He Is My Master.
  • Hentai este termenul japonez pentru „anormal” sau „pervers”. Este sinonim cu pornografia, cum conținutul hentai constă în aceasta. Exemple: La Blue Girl, Bible Black.
  • Yuri (Shōjo-ai) este echivalentul japonez al „dragostei dintre fete” (girls-love), concentrându-se asupra dragostei dintre două personaje feminine. Yuri este la fel ca Shōjo-ai, însă câteodată implică personaje mai în vârstă sau activitate sexuală explicită. Exemple: Revolutionary Girl Utena, Kannazuki no Miko.
  • Shōnen-ai este echivalentul japonez al „dragostei dintre băieți” (boys-love). Acestea se concentrează pe dragostea dintre două personaje masculine. Termenul este eliminat în Japonia datorită celeilalte semnificații, aceea de pederastie, și este înlocuită de "Boys Love" (BL). Exemple: Loveless, Gravitation
  • Yaoi este ca și „Shōnen-ai” , însă de obicei implică personaje cu activitate sexuală explicită. Exemplu: Sensitive Pornograph.

Distribuire[modificare | modificare sursă]

În timp ce anime-ul intrase în magazinele dinaintea Japoniei anilor 60, a cunoscut o creștere în exportul cultural din timpul expaniunii pieței între anii 1980-1990. Piața anime pentru Statele Unite ale Americii singură „valorează aproximativ 4.35 miliarde $, conform Japan External Trade Organization”.[33] Anime fusese un succes comercial în Asia, Europa și America Latină. De exemplu, jocul video Saint Seiza a fost lansat în Europa datorită popularității showului, chiar și după ani de la încetarea transmisiei acestuia.

Companiile de distribuție anime organizează licențele și distribuirile materialelor anime. Anime-ul licențiat este modificat de distribuitori prin dublajul în limba țării și subtitrând melodiile japoneze. Utilizând un tipar de distribuire asemănător Hollywood-ului, lumea este divizată în cinci regiuni.

Unele editări ale referințelor culturale pot să apară pentru urmarea mai eficientă a referințelor culturii non-japoneze.[34] Anumite companii pot să îndepărteze orice conținut inacceptabil, conform legii domestice. Acest proces de editare a fost utilizat foarte mult în trecut (ex. Robotech), încă folosirea sa a fost refuzată datorită cererii de anime-uri în forma lor originală. Această „atingere ușoară” a devenit favorita celor care erau nefamiliarizați cu anime. Utilizarea acestor metode sunt prezente in seria Sailor Moon, unde unele secvente ce prezinta moartea unor personaje sau nuditatea sunt inlaturate sau editate.

Sosirea DVD-urilor a făcut posibilă includerea multiplelor limbi într-un singur produs. Acest lucru nu s-a întâmplat și cu casetele VHS, în care un fișier VHS era folosit în mod separat și fiecare casetă VHS costa cât un DVD. „Atingerea ușoară” se aplica lansărilor DVD, datorită faptului că includeau versinea dublată și originalul japonez subtitrat, fiind tipic needitat. Anime-ul editat pentru televiziune este de obicei lansat de pe DVD needitat, cu toate scenele intacte.

Rețelele de televiziune transmit regulat programul tv. În Japonia, rețele majore naționale, cum ar fi TV Tokyo fac acest lucru regulat. Stațiile de emisie regionale mai mici transmit anime sub ultra frecvență. În Statele Unite ale Americii, televiziunile prin cablu cum ar fi Cartoon Network, Disney, Sci-Fi și altele își dedică o parte a timpului pauze pentru anime. Sony a pus bazele pentru Animax și canalul Jetix al Disney, pentru emisia animeurilor în multe țări ale lumii. Anime Central emite doar în Marea Britanie. Deși este o încălcare a drepturilor de autor, unii fani adaugă subtitrări proprii la unele anime-uri. Acestea sunt distribuite ca fansubs. Implicația etnică a producerii, distribuirii sau urmăririi fansubs sunt subiecte foarte controversate chiar dacă grupurile fansub nu au nici un profit. Odată ce seria a fost licențiată în afara Japoniei, aceste grupuri de obicei încetează distribuția lucrărilor. Într-un caz, Media Factory Incorporated ceruse ca nici un material de-al lor să fie sursă fansubs, lucru respectat de comunitatea respectivă.[35] În alt caz, Bandai le mulțumise celor ce se ocupau cu fansubs pentru rolul lor în popularizarea serialului The Melancholy of Haruhi Suzumiya în lumea vorbitoare de limbă engleză.[36]

Internetul jucase un rol semnificativ în expunerea anime-ului dincolo de Japonia. Înainte de anii 90, anime-urile aveau o expunere limitată dincolo de granițele Japoniei. Coincidența face că, odată cu creșterea popularității Internetului, anime-urile au cunoscut aceeași expansiune. Combinarea comunităților Internetului și cantitatea de materiale anime în creștere, de la video la imagini, au contribuit la creșterea fancluburilor anime.[37] Pe măsură ce Internetul cunoaște expansiunea, reclamele de pe Internet cunosc o creștere a revenues de la 1.6 miliarde yeni la peste 180 miliarde între 1995 și 2005.[38]

Distribuire în afara Japoniei[modificare | modificare sursă]

Asia[modificare | modificare sursă]

Animația japoneză este foarte populară în țări precum Taiwan,[39] Coreea de Sud[39] și Asia de Sud,[39] unde, de exemplu, seria pentru copii Doraemon s-a extins în Thailanda și Filipine, egalând seriile Pokémon.[40]

America Latină[modificare | modificare sursă]

În America Latină anime-ul a fost distribuit în decada anului 1970, în Mexic și Argentina cu seriile Heidi, Princesa caballero, Candy Candy și Meteoro.[41] Multe alte creații anime precum Les seguirían Kimba, El León Blanco, Mazinger Z,[42] Robotech au fost difuzate de programele latin-americane. Spre 1990 anime-ul a câștigat popularitate prin seriale precum Saint Seiya, Sailor Moon, Ranma 1/2 și seriile saga Dragon Ball și mai târziu Pokémon, Card Captor Sakura și Yu-Gi-Oh. Distribuitorii erau Locomotion, Fox Kids, Cartoon Network. Actualii distribuitori latin-americani sunt Animax,[43] (succesorul lui Locomotion, loc care a fost cumpărat pentru Sony), Cartoon Network și Etc...TV în Chile.[44]

Europa[modificare | modificare sursă]

Anime-ul a fost difuzat în Europa: Spania, Italia și Franța suferind de o "invazie pacifistă". Într-adevăr, primul anime transmis în Franța a fost seria Ribon no Kishi și Kimba, El León Blanco, însă importul masiv abia începuse doar după succesul seriei UFO Theft Grendizer, predată în 1978.[45] Televiziunea programatoare a anime-ului este un fenomen recent în Germania. Prima serie de transmisii în Germania de Vest a constat în Speed Racer în 1971, Captain Future în 1980, însă cu slabe succese, datorită acuzelor de violență exagerată și nepotrivită pentru copii. În aprilie 2007 România, Ungaria și Republica Cehă au lansat postul Animax,[46].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nu animeuri, deoarece se folosesc terminații standard pentru cuvintele din alte limbi aduse în limba română, adăugând în acest caz, terminația "-uri" până când Academia Română va oferi alte instrucțiuni sau va include neologismul în limba română.
  2. ^ a b Anime essentials: every thing a fan needs to know De Gilles Poitras, pagina 7
  3. ^ History of Anime; Accesat 6 februarie, 2007.
  4. ^ Buckingham, David (2006). Digital Generations: Children, Young People, and the New Media. Routledge. ISBN 0805858628 
  5. ^ Anime explosion!: the what? why? & wow! of Japanese animation, De Patrick Drazen, pagina 277
  6. ^ Miyazaki Hayao (Japanese director) - Britannica Online Encyclopedia
  7. ^ VIEW / Worldwide, Asian films are grossing millions. Here, they're either remade, held hostage or released with little fanfare
  8. ^ a b c Schodt, Frederik L. (Reprint edition (August 18, 1997)). Manga! Manga!: The World of Japanese Comics. Tokyo, Japonia: Kodansha International. ISBN ISBN 0-87011-752-1 
  9. ^ Anime essentials: every thing a fan needs to know De Gilles Poitras, pagina 16
  10. ^ Historic 91-year-old anime discovered in Osaka”. Mainichi National News. 30 martie 2008. Arhivat din original la 3 aprilie 2008. http://web.archive.org/20080403021006/mdn.mainichi.jp/national/news/20080329p2a00m0na029000c.html/. Accesat la 30 martie 2008. 
  11. ^ A Brief History of Anime”. Michael O'Connell, Otakon 1999 Program Book. 1999. http://www.corneredangel.com/amwess/papers/history.html. Accesat la 11 septembrie 2007. 
  12. ^ Ohara, Atsushi; Asahi Shimbun (May 11, 2006). „5 missing manga pieces by Osamu Tezuka found in U.S.” (în English). Asahi.com. Arhivat din original la 20 mai 2006. http://web.archive.org/web/20060520053910/http://www.asahi.com/english/Herald-asahi/TKY200605110157.html. Accesat la 29 august 2006. 
  13. ^ Dr. Osamu Tezuka” (în English). The Anime Encyclopedia. The Anime Café. 2000-03-14. http://www.abcb.com/ency/t/tezuka_osamu.htm. Accesat la 29 august 2006. 
  14. ^ Gravett, Paul (2003). „Osamu Tezuka: The God of Manga. http://www.paulgravett.com/articles/006_tezuka/006_tezuka.htm. Accesat la 29 august 2006. 
  15. ^ Etymology Dictionary Reference: Anime”. Etymonline. http://www.etymonline.com/index.php?search=anime. Accesat la 13 septembrie 2007. 
  16. ^ What is Anime?”. Lesley Aeschliman. Bellaonline. http://www.bellaonline.com/articles/art4260.asp. Accesat la 28 octombrie 2007. 
  17. ^ Tezuka: The Marvel of Manga - Education Kit”. Art Gallery New South Wales. 2007. http://www.artgallery.nsw.gov.au/__data/page/9842/Tezuka_Kit_1.pdf. Accesat la 28 octombrie 2007. 
  18. ^ Anime Dictionary Definition”. Dictionary.com. http://dictionary.reference.com/browse/anime. Accesat la 9 octombrie 2006. 
  19. ^ ANN: Japanimation”. Anime News Network. http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/lexicon.php?id=46. Accesat la 11 noiembrie 2007. 
  20. ^ Patten, Fred (2004). Watching Anime, Reading Manga: 25 Years of Essays and Reviews. Stone Bridge Press. ISBN 1880656922 
  21. ^ Japan Times; accessed 6 februarie, 2008.
  22. ^ Body Proportion”. Akemi's Anime World. http://animeworld.com/howtodraw/bodies1.html. Accesat la 16 august 2007. 
  23. ^ Schodt, Frederik L. (1996). Dreamland Japan: Writings on Modern Manga. Berkeley, California: Stone Bridge Press. ISBN 1-8806562-3-X 
  24. ^ Basic Anime Eye Tutorial”. Centi, Biorust.com. http://www.biorust.com/tutorials/detail/141/en/. Accesat la 22 august 2007. 
  25. ^ How to color anime eye (YouTube)”. Carlus. 6 iunie 2007. http://www.youtube.com/watch?v=VyJ9yfYl_Fc. Accesat la 22 august 2007. 
  26. ^ name="manga characters look white">Do Manga Characters Look White"?. http://web.archive.org/web/20060517194357sh_re_/www.matt-thorn.com/mangagaku/faceoftheother.html. Accesat la 27 august 2005. 
  27. ^ Poitras, Gilles (1998). Anime Companion. Berkeley, California: Stone Bridge Press. ISBN ISBN 1-880656-32-9 
  28. ^ Manga Tutorials: Emotional Expressions”. Rio. http://www.mangatutorials.com/tut/expressions.htm. Accesat la 22 august 2008. 
  29. ^ Câteodată personajul poate fi propulsat în aer de o fântână de sânge.
  30. ^ Aceasta poate fi utilizată și când un personaj este uimit de o acțiune nebunească sau stupidă
  31. ^ Anime News Network – Lexicon. http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/lexicon.php. Accesat la 17 noiembrie 2006. 
  32. ^ a b Understanding manga and anime De Robin E. Brenner, pagina 31
  33. ^ Manga Mania”. Bianca Bosker (Wall Street Journal). 31 august 2007. http://online.wsj.com/article/SB118851157811713921.html?mod=googlenews_wsj. Accesat la 31 august 2007. 
  34. ^ Pokemon Case Study
  35. ^ Anxious times in the cartoon underground”. CNet. 1 februarie 2005. http://www.news.com/Anxious-times-in-the-cartoon-underground/2100-1026_3-5557177.html. Accesat la 6 septembrie 2007. 
  36. ^ Adventures of the ASOS Brigade Episode 00: Made by Fans for Fans. http://asosbrigade.com/. Accesat la 23 decembrie 2006. 
  37. ^ 100 Questions About Anime & Manga Overseas”. Comipress. 20 iulie 2006. http://comipress.com/article/2006/07/20/489. Accesat la 23 august 2007. 
  38. ^ Free Anime: Providers Bear Losses to Build Business”. J-Cast Business News. 21 decembrie 2005. http://en.j-cast.com/2005/12/21000171.html. Accesat la 27 august 2007. 
  39. ^ a b c http://ja.wikipedia.org/wiki/%E3%82%A2%E3%83%8B%E3%83%A1
  40. ^ Napier, Susan op. cit., p. 5.
  41. ^ Animexis. Manga Mania (en español). Consultado el Anime en México, 2008.
  42. ^ Medina, Walter. Mazinger: El regreso del gigante mecánico (en español). Consultado el 22 de marzo, 2008.
  43. ^ http://www.animax-la.com Consultado el 8 de marzo, 2008.
  44. ^ Anime - etc.cl
  45. ^ Anime in Europe
  46. ^ Situl Animax România

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Andrea Baricordi et al. (prefazione di Go Nagai). Anime - Guida al cinema di animazione giapponese. Granata press, 1991, pp. 319. ISBN 88-7248-014-0; ristampato in inglese con il titolo Anime - A guide to japanese animation (1958-1988). Montreal, Protoculture, 2000, pp. 311. ISBN 2-9805759-0-9.
  • Luca Raffaelli. Le anime disegnate - Il pensiero nei cartoon da Disney ai giapponesi e oltre. Roma, Minimum Fax, 2005, pp. 273. ISBN 88-7521-067-5 (II ed., I ed. 1995).
  • en Antonia Levi. Samurai from Outer Space: Understanding Japanese Animation. Open Court, 1996, pp. 180. ISBN 0-8126-9332-9.
  • Francesco Prandoni. Anime al cinema - Storia del cinema di animazione giapponese 1917-1995. Milano, Yamato Video, 1999, pp. 160. (ISBN non disponibile).
  • Arianna Mognato. Super Robot Anime - Eroi e robot da Mazinga Z a Evangelion. Milano, Yamato Video, 1999, pp. 128. (ISBN non disponibile).
  • Davide Castellazzi. Animeland - Viaggio tra i cartoni made in Japan. Firenze, Tarab, 1999, pp. 200. ISBN 88-86675-50-X.
  • Marco Pellitteri. Mazinga Nostalgia - Storia, valori e linguaggi della Goldrake-generation. Roma, King|Saggi, 2002, pp. 521. ISBN 88-88678-01-8 (II ed., I ed. Castelvecchi, 1999).
  • Marcello Ghilardi. Cuore e acciaio - Estetica dell'animazione giapponese. Padova, Esedra, 2003, pp. 204. ISBN 88-86413-65-3.
  • Eleonora Benecchi. Anime - Cartoni con l'anima. Bologna, Hybris, 2005, pp. 239. ISBN 88-8372-261-2.
  • en Susan J. Napier. ANIME - From Akira to Howl's Moving Castle. New York, Palgrave Macmillan, 2005, pp. 355. ISBN 1-4039-7052-1.
  • Cristian Posocco. MangArt. Milano, costa & nolan, 2005, pp. 205. ISBN 88-7437-013-X.
  • en Jonathan Clements; Helen McCarthy. The Anime Encyclopedia - A guide to japanese animation since 1917. Berkeley, Stone Bridge Press, 2006, pp. 867. ISBN 1-933330-10-4.
  • en Dani Cavallaro. Anime Intersections. Tradition and Innovation in Theme and Technique. Jefferson, McFarland, 2007, pp. 209. ISBN 978-0-7864-3234-9.
  • Andrea Fontana; Davide Tarò. ANIME - Storia dell'animazione giapponese 1984-2007. Piombino, Edizioni Il Foglio, 2007, pp. 230. ISBN 978-88-7606-160-8.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Anime.