Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi
Dată  Modificați la Wikidata
Loc de întâlnireFukushima Daiichi Nuclear Power Plant[*][[Fukushima Daiichi Nuclear Power Plant (nuclear power plant in Japan)|​]]  Modificați la Wikidata
Locație  Modificați la Wikidata
Coordonate37°25′17″N 141°01′57″E ({{PAGENAME}}) / 37.4214°N 141.0325°E
Patron(i)  Modificați la Wikidata
Rezultatdischarge of radioactive water of the Fukushima Daiichi Nuclear Power Plant[*][[discharge of radioactive water of the Fukushima Daiichi Nuclear Power Plant (2023 event in Japan)|​]]
Radiation effects from Fukushima Daiichi nuclear disaster[*][[Radiation effects from Fukushima Daiichi nuclear disaster (effects of radiation released from the Fukushima nuclear disaster)|​]]
Japanese reaction to Fukushima Daiichi nuclear disaster[*][[Japanese reaction to Fukushima Daiichi nuclear disaster (reaction)|​]]
international reaction to the Fukushima Daiichi nuclear disaster[*][[international reaction to the Fukushima Daiichi nuclear disaster (international reactions)|​]]
electricity crisis after the 2011 Tōhoku earthquake and tsunami[*][[electricity crisis after the 2011 Tōhoku earthquake and tsunami |​]]  Modificați la Wikidata
DeceseModificați la Wikidata
Site website web oficial
Centrala Fukushima I, imagine din satelit din 17 martie 2011 cu cei 4 reactori nucleari afectați.
Fukushima I se află în Prefectura Fukushima
Fukushima I
Fukushima I
Locul de amplasare a centralei nucleare pe harta prefecturii Fukushima

Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică Fukushima din Japonia, care constă din 3 reactori nucleari, ca urmare a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46,[1] urmat de un tsunami de mari proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au o capacitate limitată.La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor se poate ajunge la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o temperatură de 2.000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La 15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă).[necesită citare]

Centrala nucleară de la Fukushima-Daiichi a fost construită începând cu 25 iulie 1967, iar primul reactor a fost inaugurat pe 26 martie 1971, urmat de reactorii 2 (18 iulie 1974), 3 (27 martie 1976), 4 (12 octombrie 1978). Alte 2 reactore, nr 5 (18 aprilie 1978) și 6 (24 octombrie 1979) nu au fost avariate în urma accidentului, dar au fost official oprite pe 17 decembrie 2013, în timp ce cei 4 reactori avariați au fost opriți oficial pe 19 mai 2011. Acestea erau proiectate de General Electric cu ajutorul Toshiba, Hitachi, Ebasco și Kajima, fiind folosite după tipul BWR-3/4/5 (Reactor cu Apă Fierbinte). Acești reactori au fost criticați datorită proiectării nesigure, cu riscuri cunoscute încă de la inaugurarea centralei. Construcția altor 2 reactori aflată în faza inițială (cu data de pornire prevăzută între 2016 și 2018) a fost anulată.

Centrala Fukushima în 1975, vedere spațială. Reactorii 1-4 se află la stânga (spre sud, Tokyo) iar reactorii 5-6 (spre nord, Hokkaido) se află la dreapta. La momentul respectiv, reactorii 5 și 6 erau în faza de construcție.

Contaminare[modificare | modificare sursă]

Compania Tepco a făcut cunoscut rezultatele măsurătorilor radiațiilor, care se fac la fiecare 10 minute în diferite puncte din zona reactorului, după cum urmează:

Stația de măsurare Mobil / Fix Poziție Situat față
de reactorul 2
Distanță
de reactorul 2
Stația 1 fix periferia regiunii reactorului nord 2,5 km
Stația 2 fix periferia regiunii reactorului nord-nordvest 2,5 km
Stația 3 fix periferia regiunii reactorului nordvest 1,6 km
Stația 4 fix periferia regiunii reactorului nordvest 1,4 km
Stația 5 fix periferia regiunii reactorului vest 1,3 km
Stația 6 fix periferia regiunii reactorului vest-sudvest 1,5 km
Stația 7 fix periferia regiunii reactorului sudvest 1,2 km
Stația 8 fix periferia regiunii reactorului sud 1,4 km
mașină-
poziție 1
mobil clădirea administrativă nordvest 0,5 km
mașină-
poziție 2
mobil la sala de sport vest-nordvest 0,9 km
mașină-
poziție 3
mobil aproape de poarta de vest vest 1,1 km
mașină-
poziție 4
mobil la poarta principală vest-sudvest 1,0 km

Doza de radiație naturală, la care este expus în general tot Pământul, este între 0,0001 - 0,0002 milisievert/oră. Doza de radiație maximă admisă (considerată nevătămătoare omului) este cuprinsă între 200 și 300 milisievert/oră. În cazuri izolate s-a constatat că doza de 500 milisievert/oră poate cauza la unii oameni forma acută a bolii de radiație. Doza de 1.000 milisievert s-a constat că a cauzat o mortalitate de 10 % în decurs de 30 de zile , iar doza totală de 6.000 milisievert este letală (mortală). Datele de mai jos indică valorile măsurate în zona reactorului.

Valorile măsurate de TEPCO
Timp Doza
(în mSv/h)
Locul Situație
11 martie 0,00004 Stația 1 - 8 la puțin timp după cutremur
12 martie 0,005-1,0 Stația 1 și 6 după explozia din reactorul 2
13 martie 1,2 Reactor 1
14 martie 0,020-0,004 Stația 6 după explozia din reactorul 3
15 martie 8,217-400 după explozia din reactorul 2
15 martie 0,6-11,9 Poarta principală
16 martie 1,5 -10 Poarta principală după incendiul din reactorul 4
17 martie 3,6 După încercarea de răcire cu apă
18 martie 0,279 1 km vest de reactorul 2
23 martie 500 parterul reactorului 2
25 martie 0,54 Poarta principală scade d.m, la 0,205

La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactorilor 1 - 4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste 1.000 mSv/h.

La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a fost și nivelul declarat la accidentul nuclear de la Cernobîl în 1986.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi

7Coordonate: 37° 25′ 17″ N, 141° 1′ 57″ E