Iustinian I (cel Mare)
| Iustinian I | |
| Împărat roman | |
 Iustinian, mozaic din Bazilica San Vitale, Ravenna | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Flavius Petrus Sabbatius Justinianus |
| Născut | 482 Tauresium, Iliria |
| Decedat | 11 noiembrie 565 Constantinopol |
| Înmormântat | Biserica Sfinții Apostoli[*]  |
| Frați și surori | Vigilantia[*] |
| Căsătorit cu | Teodora |
| Cetățenie |  Imperiul Roman de Răsărit |
| Religie | Creștinism răsăritean Biserica Calcedoniană creștinism |
| Ocupație | legiuitor[*] politician Împărat scriitor |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Iustinian cel Mare |
| Familie nobiliară | Dinastia Iustiniană |
| Domnie | |
| Domnie | 527-565 |
| Încoronare | 527 |
| Predecesor | Iustin I |
| Succesor | Iustin II |
Modifică date / text  | |
Iustinian I, zis „cel Mare”, (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus) a fost împărat bizantin în perioada 527 - 565.
Iustinian s-a născut în 482 în satul Tauresium (într-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani), sat situat lângă Justiniana Prima din prefectura romană Iliria. Familia lui era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian era nepotul viitorului împărat Iustin I, care a făcut după anul 470 carieră militară în armata împăratului Leon I al Imperiului Roman de Răsărit (457-474).
Visul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman (creștinat însă) prin unirea celor două imperii, de apus și de răsărit. A reușit în parte prin generalul său Belisarie care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii. Încercările grele din punct de vedere militar și financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie și încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.
Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. Opozanții lui Iustinian au proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul fostului împărat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situația ca și pierdută, soția sa, împărăteasa Teodora, o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din capitală. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltații și prin atacul surprinzător al lui Belisarie cu trupele loiale împăratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltații, răscoala a fost potolită.
Una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romană, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriașă operă de sistematizare a dreptului clasic și postclasic, astfel încât să poată fi aplicat la realitățile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.
Iustinian, un creștin convins, a jucat un rol important în istoria Bisericii. El însuși a întocmit tratate religioase, a condus adunări bisericești (sinoade) și a întemeiat episcopia Iustiniana Prima. A reconstruit biserica Hagia Sophia (Sfânta Înțelepciune), un monument remarcabil al arhitecturii universale, care după mai multe încercări ale foștilor împărați a fost finalizată.
Iustinian a interzis scrierile nestoriene.[1] Edictul prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei la care se vor fi găsit astfel de scrieri.
A murit la 11 noiembrie 565 în Constantinopol.
Note[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Justinian cel Mare, împăratul care nu dormea niciodată, 10 mai 2009, Petru Lazăr, Ziarul Lumina
- Visul himeric al lui Justinian, 1 august 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
- Moștenirea împăratului Iustinian cel Mare, 2 august 2009, Lect. Dr. Vasile Adrian Carabă, Ziarul Lumina
| Predecesor: Iustin I |
Împărat bizantin 526 - 565 cu Iustin I(526), Teodora (527 - 548) și Hepatius (532) |
Succesor: Iustin II
|
| |||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||