Andronic al IV-lea Paleologul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Andronic al IV-lea Paleologul
Andronikos IV Palaiologos.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Decedat (37 de ani) Modificați la Wikidata
Silivri, Imperiul Otoman, Turcia Modificați la Wikidata
Înmormântat Zeyrek Camii[*][[Zeyrek Camii (mosque in Turkey)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiIoan al V-lea Paleologul[1]
Helena Kantakouzene[*][1] Modificați la Wikidata
Frați și surori Theodorus I Palaeologus[*][[Theodorus I Palaeologus (Despot of Morea)|​]]
Manuel al II-lea Paleologul
Michail Palaiolόgos[*][[Michail Palaiolόgos (son of Byzantine emperor John V Palaiologos)|​]]
Eirini Palaiologina[*][[Eirini Palaiologina |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuKerața a Bulgariei[*] Modificați la Wikidata
CopiiIoan al VII-lea Paleologul[1] Modificați la Wikidata
CetățenieByzantine imperial flag, 14th century.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Paleolog
Împărat bizantin Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorIoan al V-lea Paleologul
SuccesorIoan al V-lea Paleologul
Dinastia Paleolog
Cronologie
Mihail al VIII-lea 1259–1282
cu Andronic al II-lea - co-împărat, 1261–1282
Andronic al II-lea 1282–1328
cu Mihail al IX-lea (1294–1320) și Andronic al III-lea (1321–1328) - co-împărați
Andronic al III-lea 1328–1341
Ioan al V-lea 1341–1391
cu Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347–1354), Matei Cantacuzino (1342–1357) și Manuel al II-lea (1373–1391) - co-împărați
Uzurpare a lui Andronic al IV-lea 1376–1379
Uzurpare a lui Ioan al VII-lea 1390
Manuel al II-lea 1391–1425
cu Andronic al V-lea (1403–1407) și Ioan al VIII-lea (ca. 1416–1425) - co-împărați
Ioan al VIII-lea 1425–1448
Constantin al XI-lea 1448–1453
Succesiune
Precedată de
Lascaris de Niceea
Urmată de
Cucerie otomană

Andronic al IV-lea Paleolog (n. 2 aprilie 1348, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit - d. 28 iunie 1385, Silivri) a fost împărat roman bizantin (1376-1379).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Până în anul 1371, Andronic, fiul cel mai mare al lui Ioan V Paleolog, fusese socotit drept moștenitorul tronului. După întâmplarea cu refuzul lui Andronic de a le plăti venețienilor banii pentru tatăl său, împăratul, supărat, l-a lipsit de drepturile la tron și i le-a transmis celui de-al doilea fiu, Manuel. În anul 1373, în timp ce Ioan V se afla, împreună cu suzeranul său, sultanul Murad I, în Asia Mică, Andronic și fiul sultanului, Savci Bey, s-au înțeles și s-au răzvrătit împotriva taților lor. Murad a înăbușit răscoala, l-a orbit pe fiul său și l-a sfătuit pe basileul bizantin să facă același lucru cu Andronic și cu fiul acestuia (viitorul împărat Ioan VII). Însă Ioan V n-a urmat acest sfat (Paleologii s-au străduit întotdeauna să nu fie cruzi față de rude) și, riscând să-și atragă asupra sa mânia sultanului, a poruncit ca operația orbirii să nu fie dusă până la capăt (atunci când vergeaua de metal încinsă - instrumentul supliciului - nu era ținută prea multă vreme înaintea ochilor celui ce urma să fie orbit, vederea slăbea, dar nu dispărea cu totul). Andronic și-a pierdut un ochi, iar în curând a fugit din închisoare și s-a ascuns în Galata. În vara anului 1376, el a cerut ajutorul genovezilor și i-a adresat aceeași rugăminte sultanului Murad I. ,,Bună ocazie pentru mine, s-a bucurat sultanul și i-a dat răzvrătitului zece mii de ostași. La 12 august, după un scurt asediu, Constantinopolul a fost cucerit, uzurpatorul i-a aruncat în închisoare pe tatăl său și pe fratele său, Manuel. În schimbul mercenarilor, ce-i fuseseră puși la dispoziție, Andronic IV le-a înapoiat otomanilor orașele din peninsula Gallipoli, cucerite, la timpul său, de Amedeo de Savoia. În anul 1379, Paleologii Ioan V și Manuel au izbuti să fugă la același Murad I. De data aceasta, sultanul a trimis oștiri împotriva lui Andronic. La 1 iulie 1379, soldații lui Ioan și Manuel au pătruns în Constantinopol. Andronic nu voia să se predea, în oraș, luptele au continuat o lună întreagă. La 28 iulie, împărații legitimi au întreprins prima încercare de asalt al palatului Vlacherne; la 4 august, palatul a căzut. Andronic IV a trecut iarăși în Galata, luându-l cu sine ca ostatic pe bătrânul Ioasaf Cantacuzino. Doi ani mai târziu, sultanul, căruia îi convenea instabilitatea la vârfurile Imperiului, l-a silit pe Ioan V ,,să-l ierte’’pe Andronic, să-l declare din nou moștenitor și să-i dea ca apanaj orașele de la nordul Mării Marmara. În anul 1385, Andronic s-a răsculat iar împotriva tatălui său, a fost zdrobit, s-a predat și, după scurt timp, a murit.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c The Peerage