Valens

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Valens
Valens Honorius Musei Capitolini MC494.jpg
Valens
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Panonia, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Edirne, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
PărințiGratian[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriValentinian I Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAlbia Dominica[*] Modificați la Wikidata
CopiiValentinianus Galates[*]
Q4064906[*] Modificați la Wikidata
CetățenieRoma Antică
Byzantine imperial flag, 14th century, square.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Valentiniană
Împărat roman Modificați la Wikidata
Domnie –
Senator roman[*] Modificați la Wikidata
Byzantine emperor[*] Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorValentinian I
SuccesorGrațian


Flavius Julius Valens (3289 august 378) a fost un general roman și apoi împărat roman în est din 364 până la moartea sa.[1]

Născut la Cibalae (Pannonia), ca fiu al unui modest ofițer, Valens optează pentru cariera armelor, fiind numit, după urcarea pe tron a fratelui său mai vârstnic Valentinian I, coîmpărat cu sarcina de a guverna provinciile balcanice și orientale. Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităților militare, politice și administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376).

În timpul lui Valens a avut loc marea migrație a goților, care trec Dunǎrea în imperiu, fiind împinși de huni. Mișcǎrile popoarelor migratoare (germanice în special) au început încǎ din secolul al III-lea, dar invazia hunilor le impinge și le accelereazǎ infiltrarea în imperiu.

În 376 Valens le permite goților să se stabilească in Tracia. Doi ani mai târziu însuși Valens avea sa cadǎ victimǎ acțiunii sale: goții se rǎsculaserǎ și, în bǎtǎlia de la Adrianopol, romanii suferǎ o grea înfrângere. Legiunile romane s-au luptat cu goții si cu hunii pânǎ la sfârșit, dar ele au fost înfrânte pe câmpul de luptǎ, opunând rezistențǎ atacului sǎlbatic al numeroșilor cǎlǎreți. Aceastǎ bǎtǎlie a marcat ascensiunea cavaleriei grele în Europa și a pus capǎt invincibilității Romei.

Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. În bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident conduse de nepotul său, Grațian, armata romană este înfrântă de vizigoții lui Fritigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens își găsește moartea pe câmpul de luptă.


Valens încheie seria împǎraților relativ „șterși” care se interpun între Constantin și Theodosiu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Josif Constantin Drăgan, Mileniul imperial al Daciei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 279


Predecesor:
Valentinian I
Împărat Roman în est
364 - 378

Succesor:
Grațian