Constantin al X-lea Ducas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin al X-lea Ducas
Costantino X - histamenon - Sear 1847v.jpg
Constantin al X-lea Ducas
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Frați și suroriIoan Ducas Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEvdochia Makrembolitissa Modificați la Wikidata
CopiiMihail al VII-lea Ducas
Andronikos Doukas[*]
Constantin I Ducas
Theodora Anna Doukaina Selvo[*]
Q12280610[*] Modificați la Wikidata
CetățenieByzantine imperial flag, 14th century, square.svg Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațieconducator[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ducas
Byzantine emperor[*] Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorIsaac I Comnenul
SuccesorRoman Diogenes

Constantin al X-lea Ducas (greacă Κωνσταντίνος Ι΄ Δούκας, Kōnstantinos X Doukas; n. 1006 – d. mai 1067) a fost un împărat bizantin care a domnit din 1059 până la moartea sa, în 1067.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Constantin avea și el o origine nobilă și a fost căsătorit de 2 ori. Prima soție a lui Constatin a fost fiica lui Constatin Dalasenos. Cea de a doua soție a fost nepoată a patriarhului Mihail Celularios și se numea Evdochia Makrembolitissa. Evdochia va juca un însemnat rol politic și după moartea soțului ei.

Din căsătoria cu Evdochia, Constantin al X-lea a avut mai mulți copii: pe Mihail, viitorul împărat Mihail al VII-lea (1071-1078); un fiu cu nume necunoscut mort în 1059; pe Andronic (cca 1057-1081), Constantin (1060-1081), Ana (ante 1057-post 1075), Teodora (ante1059-post1075) și Zoe (cca 1062-ante 1136).

La scurt timp de la urcarea pe tron a fost organizat și un complot împotriva împăratului. Conform surselor el s-ar fi desfășurat ziua de Sfîntul Gheorghe, în timpul unei procesiuni la biserica Sfîntu Gheorghe din cartierul Manganelor. Este vorba în fapt de o adevărată rebeliunela care au luat parte militari și chiar membri ai comandamentului flotei, sub conducerea eparhului orașului. Data acestei încercări este controversată. Unii cercetători plasează evenimentul în anul 1060 alții în 1061.

Pe la sfârșitul anului 1064 uzii au trecut Dunărea, năvălind în Imperiu și au înaintat nestingheriti, prădând Tracia și Macedonia și ajungând până aproape de Tesalonic. Apoi, din pricina iernii și a ciumei care i-a decimat dar și a trupelor din thema Bulgaria, uzii s-au retras. O parte dintre uzi au fost colonizați, după ce s-au predat în Macedonia și potrivit lui Attaliates, unii dintre șefii lor au primit înalte ranguri în ierarhia bizantină. Tot în 1064-după un asediu de 3 luni, regele maghiar Solomon cucereste orașul Belgrad-poziție cheie a stapânirii bizantine în Balcani. În 1066 la cererea episcopului de Bari, bizantinii întreprind ultima încercare de recucerire a teritoriilor pierdute in sudul Italiei, corpul de mercenari varegi, trimis în ajutor, recucerește de la normanzi Brindisi și Tarent.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Genealogics, accesat în