Constantin al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin al II-lea

Constantin al II-lea (Flavius Claudius Constantinus; n. februarie 317 - d. 340) a fost împărat roman între 337-340.

Era fiul lui Constantin cel Mare și al Faustei, născut la Arelate (Arles) în Gallia. Desemnat în 337 Caesar, participă în 332 la luptele de la Dunărea de Jos împotriva goților și, în 337, la moartea tatălui său, este ridicat împreună cu cei doi frați ai săi, Constant și Constanțiu II, la rangul de Augustus, încredințindu-i-se guvernarea provinciilor occidentale: Gallia, Hispania și Britannia. După încercarea nereușită de a institui o tutelă asupra fratelui său mai tânăr, Constant, Constantin pătrunde cu o armată în Italia, dar este ucis, în apropiere de Aquileia, în 340.

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Bleckmann: Der Bürgerkrieg zwischen Constantin II. und Constans (340, în:Historia Vol 52. An 2003. p. 225–250
  • Alexander Demandt: Die Spätantike. Römische Geschichte von Diocletian bis Justinian 284–565 n. Chr. Ediția a II-a. Editura C. H. Beck, München 2007, ISBN 978-3-406-55993-8. 97p


Predecesor:
Constantin cel Mare
Împărat Roman
337 - 340

Co-împărat cu: Constanțiu al II-lea și Constant


Succesor:
Constanțiu al II-lea,
Constant