Leon al V-lea Armeanul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monedă cu chipul lui Leon V Armeanul

Leon V Armeanul (n. 775 - d. 25 decembrie 820) a fost un împărat bizantin între 813 și 820.

Viața timpurie și ascensiunea la tron[modificare | modificare sursă]

Leon V era fiul patricianului armean Bardas. În 803, Leon a fost sub comanda generalului rebel Bardanes Tourkos. În 811, a devenit guvernator al provinciei Anatolia și a condus războiul îpotriva arabilor din 812. Leon al V-lea a supraviețuit bătăliei de la Versinikia cu bulgarii (813).

În 813, Mihail I Rangabe l-a desemnat împărat, el retrăgându-se într-o mănăstire.

Domnia și persecuția iconoclastă[modificare | modificare sursă]

După ce Leon V a devenit împărat, hanul Krum al bulgarilor a început asediul orasului Constantinopol. Din cauza strategiei proaste, Krum a fost nevoit să ridice asediul, dar în schimb a ocupat orașele Adrianopol și Arkadioupolis. Profitând de moartea lui Krum (la 13 aprilie 814), în vara lui 814, Leon V i-a înfrânt pe bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815.

În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor.

În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între iconoclaști, care îl aveau de partea lor pe împărat și iconoduli reprezentați de Sfântul Patriarh Nicefor al Constantinopolului, Sfântul Mitropolit al Sardelor, Euthymios și Sfântul Teodor, egumenul mănăstirii Studion din Constantinopol. În cursul acestei conferințe se remarcă Sfântul Teodor care contestă deschis dreptul împăratului de a se amesteca în treburile Bisericii spunând că acestuia i s-a încredințat Statul, iar nu Biserica. Prin urmare Leon este nevoit să suspende ședința fără a putea să dea câștig de cauză iconoclaștilor. În decembrie 814, patriarhul Nicefor își ia angajamentul – împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie – de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții au curățat-o de erezii.

La liturghia Bobotezei din 815, Leon V refuză ostentativ să sărute icoanele, cerând patriarhului Nicefor ca icoanele să fie așezate în biserici la o înălțime care să nu mai permită sărutarea lor, iar apoi dă ordin să fie dată jos din nou icoana lui Hristos, reinstalată în 787 deasupra porții de bronz a palatului imperial. Acest act avea o importanță simbolică. Icoana mai fusese dată jos de către Leon III Isauricul la începutul primei prigoane iconoclaste. În martie 815, patriarhul Nicefor e exilat la Crysopolis, fiind înlocuit de funcționarul imperial docil Teodotos Mellissenos. De Florii, Sfântul Teodor Studitul organizează în Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și mitropolitul Euthymios.

Sfârșitul domniei lui Leon V Armeanul[modificare | modificare sursă]

Leon V a numit comnandanți ai armatei, prntre care Toma Slavul și Mihail Amorianul. Când Leon a crezut că Mihail Amorianul conspiră împotriva sa, el a ordonat arestarea acestuia, dar acesta a scăpat și a aranjat asasinarea împăratului. Aceasta a avut loc în Hagia Sofia, pe 25 decembrie 820, cu ocazia aniversării Crăciunului.

Familie[modificare | modificare sursă]

Cu soția sa, Teodosia, Leon V a avut mai mulți copii, incluzând:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Băbuș Emanoil, Bizanțul, istorie și spiritualitate, ed. Σοφια, București, 2003.
  2. Bănescu Nicolae, Istoria Imperiului Bizantin, vol. 2, îngrijirea editiei, note și comentarii de Tudor Teoteoi, ed. Anastasia, București, 2003.
  3. Iorga Nicolae, Istoria vieții bizantine, ed. Enciclopedică Română, București, 1974.
  4. Teodor Studitul Sfântul, Iisus Hristos – prototip al icoanei Sale, studiu introductiv și traducere de Diacon Ioan I. Ică jr., ed, Deisis, Sf. Mănăstire “Ioan Botezătorul”.


Predecesor:
Mihail I Rangabe
Împărat bizantin
813 - 820

Succesor:
Mihail II Amorianul