Constanțiu al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constanțiu al II-lea
Bust of Constantius II (Mary Harrsch).jpg
Constanțiu al II-lea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sirmium[*], Serbia Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani) Modificați la Wikidata
Cilicia, Turcia Modificați la Wikidata
Părinți Constantin cel Mare
Fausta Modificați la Wikidata
Frați și surori Helena[*]
Constantina[*]
Constant
Constantin al II-lea
Crispus Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Faustina[*]
Eusebia[*] Modificați la Wikidata
Copii Flavia Maxima Constantia[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Roma Antică Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Constantinian dynasty[*]

Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 - d. 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei.

S-a născut în Sirmium (oraș în Illyricum). A fost ridicat în 324 la rangul de cezar, apoi în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi frați ai săi, Constant și Constantin II, la cel de augustus, încredințindu-i-se guvernarea Orientului, Egiptului și Traciei. Constanțiu poartă un lung război împotriva Persiei (337-361), încheiat fără ca o tabără să poată dobândi un succes decisiv.

După moartea lui Constant (350), Constanțiu organizează o campanie împotriva lui Flavius Magnus Magnentius și, înfrângându-l în bătăliile de la Mursa (351) și Mons Seleuci (353), devine împărat al întregului Imperiu Roman.[1] Domnia sa este cunoscută pentru reformele religioase. Adept al creștinismului, Constanțiu a luat numeroase măsuri împotriva păgânismului precum închiderea multor temple și interzicerea jertfelor către zei și a practicării magiei. Cu toate acestea împăratul susținea învățătura creștină ariană, acest fapt aducându-l deseori în conflict cu Biserica. De-a lungul domniei sale a convocat mai multe concilii locale în încercarea de a reconcilia doctrina ariană cu cea niceeană. Tot el a emis mai multe edicte pentru perscutarea evreilor.

Moare la Tarsos, în Cilicia, în drum spre Occident, unde trupele din Gallia îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul. Modest ca inteligență, suspicios, crud, superstițios, Constanțiu rămâne totuși cel mai capabil dintre fiii lui Constantin cel Mare.

Referințe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Constantin cel Mare
Împărat Roman împreună cu Constantin II și Constant
353 - 361

Succesor:
Iulian Apostatul


Predecesor:
Constantin cel Mare
Împărat Roman în est
337 - 361

Succesor:
Iulian Apostatul