Antoninus Pius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Antoninus Pius Glyptothek Munich 337.jpg
Dinastii imperiale romane
Dinastia Nerva – Antonină
Cronologie
Nerva 96 d.Hr.98
Traian 98117
Hadrian 117138
Antoninus Pius 138161
Marcus Aurelius 161180
Lucius Verus 161169
Commodus 180192
Familie
Dinastia Antoninilor (arbore genealogic)
Categorie:Dinastia Antoninilor
Succesiune
Precedată de
Dinastia Flaviană
Urmată de
Anul celor cinci împărați

Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (19 septembrie 867 martie 161) a fost împărat Roman în perioada 138-161. A fost cel de-al patrulea din "Cei cinci împărați buni".

Fiu al consularului Aurelius Fulvus, Antoninus Pius s-a născut în Italia, la Lanuvium. A devenit consul în 120 și guvernator al provinciei Asia (134-135). A fost adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 și proclamat succesor la tron, cu condiția de a adopta la rândul său, pe Marcus Aurelius și Lucius Aurelius Verus. Spre deosebire de împăratul Hadrian, Antoninus Pius nu a părăsit niciodată Italia.

Politica sa internă se caracterizează prin atenția acordată administrației provinciilor, finanțelor statului, jurisdicției imperiale. Pe plan extern continuă activitatea de consolidare a sistemului defensiv al imperiului. Răscoalele antiromane din Bretannia, Mauretania, Egipt și Iudeea sunt reprimate de generalii săi. Într-o atmosferă de liniște pe plan intern și extern, Antoninus Pius sărbătorește în 148 cea de-a 900-a aniversare a fondării Cetății Eterne. Domnia lui a fost identificată cu apogeul dinastiei antonine și al întregului principat.


Predecesor:
Hadrian
Împărat Roman
138 - 161

Succesor:
Marcus Aurelius și Lucius Verus