Sari la conținut

Procopius din Cezareea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Procopius din Cezareea
Date personale
Născutc. 500
Caesareea, Palestina
Decedat565 d.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
Limbi vorbitegreacă medievală
greacă veche[2] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbigreacă veche  Modificați la Wikidata
Subiecteistorie seculară
Opere semnificativeThe Wars of Justinian
The Buildings of Justinian
Secret History
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Extinderea granițelor Imperiului Bizantin de la ascensiunea pe tron a împăratului Iustinian I (roșu, 527) până la moartea sa (portocaliu, 565).
În mozaicul din Bazilica San Vitale, Ravenna, Belisarie se presupune a fi personajul cu barbă din dreapta împăratului Iustinian I. Mozaicul înfățișează cucerirea Italiei de armata bizantină sub comanda generalului Belisarie.

Procopius din Caesarea (în latină Procopius Caesarensis, în greacă Προκόπιος ὁ Καισαρεύς, transliterat: Prokopios o Kaizareus; n. mileniul I d.Hr., Cezareea Maritima, Dioecesis Orientis⁠(d), Prefectura pretoriană a Orientului, Imperiul Roman de Răsărit – d. 565 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un important istoric bizantin din Palestina. Procopius l-a însoțit pe generalul Belisarie în războaiele împăratului Iustinian I, a devenit principalul istoric din secolul al VI-lea, a scris Războaiele lui Iustinian, Realizările lui Iustinian și celebra Istoria secretă. El este considerat a fi ultimul mare istoric al lumii antice.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

În afară de scrierile proprii, sursa principală pentru viața lui Procopius este menționarea sa în enciclopedia bizantină Suda,[3] scrisă după 975, care relatează despre perioada tinereții sale. Procopius era originar din Cezareea în provincia Palaestina Prima.[4] El ar fi primit o educație obișnuită pentru clasele superioare ale societății privind literatura clasică greacă și retorică,[5] probabil la celebra școală din Gaza.[6] Este posibil să fi urmat facultatea de drept la Berytus (Beirutul de astăzi) sau Constantinopol (acum Istanbul),[7] și a devenit avocat (rhetor).[3] Evident știa limba latină, așa cum era firesc pentru o persoană cu pregătire juridică.[8] În 527, primul an al domniei împăratului Iustinian I, el a devenit consilier juridic (adsessor) pentru Belisarie, un general pe care Iustinian l-a numit principalul comandant militar, încercând să recapete provinciile vestice pierdute ale imperiului.[9]

Procopius s-a aflat alături de Belisarie pe frontul de est până când acesta a fost învins în bătălia de la Callinicum în 531[10] și rechemat la Constantinopol.[11] Procopius a fost martor la revoltele Nika din ianuarie 532, pe care Belisarius și colegul său general Mundus le-au înăbușit cu un masacru pe Hipodrom.[12] În 533 el l-a însoțit pe Belisarie în expediția sa victorioasă împotriva regatului vandal din Africa de Nord, a luat parte la capturarea Cartaginei și a rămas în Africa cu succesorul lui Belisarius, Solomon Eunucul, când Belisarius s-a întors în capitală. Procopius a înregistrat câteva dintre evenimentele meteorologice extreme din 535–536, deși acestea au fost prezentate ca fundal pentru activitățile militare bizantine, cum ar fi o revoltă la Cartagina.[13] S-a alăturat lui Belisarie în campania sa împotriva regatului ostrogot din Italia și a trăit asediul Romei de către goți, care a durat un an și nouă zile, sfârșind la mijlocul lunii martie 538. El a fost prezent la intrarea lui Belisarie în capitala goților, Ravenna, în 540. Atât Războaiele,[14] cât și Istoria Secretă sugerează că relația lui cu Belisarie s-a răcit ulterior. Când Belisarie a fost trimis în 544 înapoi în Italia ca să ducă războiul reizbucnit cu goții, conduși acum de abilul rege Totila, Procopius pare să nu mai fi fost în suita lui Belisarie.

Ca magister militum, Belisarie a fost un „om ilustru” (în latină vir illustris, în greacă ἰλλούστριος, transliterat: illoustrios); fiind adsessor al său, Procopius trebuie să fi avut deci cel puțin rangul de „om vizibil” (vir spectabilis). El aparținea astfel grupului de rang mediu al ordinului senatorial (ordo senatorius). Cu toate acestea, enciclopedia Suda, de obicei bine informată în acest domeniu, îl descrie pe Procopius drept unul dintre illustres. Dacă această informație este corectă, Procopius ar fi avut un loc în senatul Constantinopolului, care a fost limitat la illustres sub Iustinian. El a mai scris că, sub domnia lui Iustinian, în 560, pe Muntele Templului a fost construită o biserică creștină importantă dedicată Fecioarei Maria.[15]

Nu este sigur când a murit Procopius. Mulți istorici  – inclusiv Howard-Johnson, Cameron și Geoffrey Greatrex  – îi datează moartea cu 554, dar a existat un prefect urban al Constantinopolului (praefectus urbi Constantinopolitanae) care l-a menționat pe Procopius în 562. În acel an, Belisarie a fost implicat într-o conspirație și a fost adus în fața acestui prefect urban.

De fapt, unii oameni de știință susțin că Procopius a murit la cel puțin câțiva ani după 565, deoarece el afirmă fără echivoc la începutul Istoriei Secrete că plănuia să o publice după moartea lui Iustinian de teamă să nu fie torturat și ucis de împărat (sau chiar de generalul Belisarie) dacă împăratul (sau generalul) ar fi aflat despre ceea ce a scris Procopius (critica sa usturătoare la adresa împăratului, a soției sale, a lui Belisarie, a soției generalului, Antonia: numindu-i pe cei dintâi „demoni în formă umană”, iar pe cel din urmă incompetent și perfid). Cu toate acestea, majoritatea savanților cred că Istoria Secretă a fost scrisă în 550 și a rămas nepublicată în timpul vieții lui Procopius.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Andrew Bell. „Procopius” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  2. ↑ „Procopius din Cezareea”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  3. 1 2 Suda pi.2479. See under 'Procopius' on Suda On Line.
  4. ↑ Procopius, Wars of Justinian I.1.1; Suda pi.2479. See under 'Procopius' on Suda On Line.
  5. ↑ Cameron, Averil: Procopius and the Sixth Century, London: Duckworth, 1985, p.7.
  6. ↑ Evans, James A. S.: Procopius. , New York, Editura Twayne Publishers, 1972, p. 31.
  7. ↑ Cameron, Procopius and the Sixth Century, p. 6.
  8. ↑ Procopius folosește și traduce o serie de cuvinte latine în lucrarea sa „Războaiele”. Börm sugerează o posibilă cunoștință cu Virgil și Sallust. Börm, Henning (2007) „Prokop și perșii”, p. 46, Editura Franz Steiner, Stuttgart, ISBN: 978-3-515-09052-0.
  9. ↑ Procopius vorbește despre faptul că a devenit consilierul (symboulos) al lui Belisarius în acel an, Procopius, „Războaie”.
  10. ↑ Procopius: Războaie, pp. 1-56.
  11. ↑ Wars, I.21.2
  12. ↑ Procopius: Războaie, pp. 1-58.
  13. ↑ „The Project Gutenberg eBook of History of the Wars, Books III and IV (of 8), by Procopius”. www.gutenberg.org. Accesat în .
  14. ↑ Războaie, VIII.
  15. ↑ Dolphin, Lambert. „Visiting the Temple Mount”. Temple Mount.org. Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Börm, Henning: Prokop und die Perser., Stuttgart, Editura Franz Steiner, 2007.
  • Cameron, Averil: Procopius and the Sixth Century. Berkeley: University of California Press, 1985.
  • Evans, James A. S.: Procopius. New York, Twayne Publishers, 1972.
  • Greatrex, Geoffrey: The dates of Procopius' works. BMGS 18 (1994), pp. 101-114.
  • Greatrex, Geoffrey: Recent work on Procopius and the composition of Wars VIII, BMGS 27 (2003), pp. 45-67.
  • Kaldellis, Anthony: Procopius of Caesarea: Tyranny, History and Philosophy at the End of Antiquity. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 2004.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Procopius_din_Cezareea&oldid=17431790