Hades

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la zeul grec al Infernului. Pentru lumea morților în mitologia greacă, vedeți Hades (loc).
Hades
Zeul infernului
Hades-et-Cerberus-III.jpg
Simboluri Sabia și Coiful Invizibilității, narcisa și chiparosul, cheile tărâmului morților
Ca Plouton, Cornucopia[1]
Căsătorit cu Persefona
Urmași Macaria(greacă μακαρία)[2]
Melinoe(greacă μήλινος)
Zagreus
Tată Cronos
Mamă Rhea
Frați Zeus, Hera, Poseidon, Demetra, Hestia

Hades (în greaca veche ᾍδης sau Άͅδης, Háidēs) este zeul Infernului, sălășuind în împărăția umbrelor, pe care o cârmuie alături de soția sa, Persefona. Nu se cunoaște exact semnificația numelui, dar se presupune că vine de la „cel nevăzut” sau, după Socrate, „cunoașterea conceptelor elevate”.[3] Este un zeu htonic, fiul lui Cronos și al Rheei. Este fratele lui Zeus, al lui Poseidon, al Herei, al Demetrei și al Hestiei.

Hades nu este tradițional considerat un zeu olimpian, deoarece nu stă pe muntele Olimp, ci în tărâmul morților, care se numește de asemenea „Hades”. Această împărăție cuprinde în general Tartarul, Câmpia Asfodelelor și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși, numit Elysium sau Câmpiile Elizee.[4]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Nu se cunoaște precis originea numelui lui Hades, dar este, în general, tradus ca „cel nevăzut”, încă din antichitate. O mare parte a dialogului platonian Cratil este dedicată etimologiei numelui zeului, în care Socrate argumentează pentru o etimologie populară nu din „nevăzut“, ci de la cunoașterea (eidenai) tuturor lucrurilor nobile.[3] Lingviști moderni au propus forma proto-greacă Awides („nevăzut”), dar nu se potrivește cu cea mai veche formă a numelui găsită, Aḯdēs (Ἀΐδης).

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Urât de mulți și de temut, Hades întruchipa iminența morții. În Iliada, Agamemnon încercând să-l îmbune pe Ahile cu daruri observă:

„Iată cu ce-l dăruiesc, dacă el se dezmânie acuma / Fie mai blând; numai Hades e neîmblânzit, fără milă, / De-asta e-ntre zei de oameni hulit ca nici unul[sic].”

Iliada, traducerea Murnu[5]

Acesta nu era totuși considerat o personificare a morții, acesta fiind Thanatos.

Epitete[modificare | modificare sursă]

Numele de Hades era evitat de lumea antică, care se ferea să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat cu eufemisme precum Ploutôn (greacă Πλούτων Zeul cel bogat), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Sofocle se referă la el ca „cel bogat” explicând că se-mbogățește cu lacrimile și suspinle morților. Numele s-a latinizat în „Pluto”. Alte alternative erau Θεων/Ζευσ Χθονιος (transliterat Theôn/Zeus Khthonios) „Zeu/Zeus al lumii de dedesubt”. [6]

Mai era adresat prin epitetele sale homerice Polidegmon (greacă Πολυδεγμων „gazda multora”) sau Polysêmantôr (greacă Πολυσημαντωρ „conducătorul multora”). În opere mai apare ca Πολυξενος , Polyxenos (greacă Πολυξενος „gazda multora”), Nekrodegmôn (greacă Νεκροδεγμων „gazda morților”), Nekrôn Sôtêr (greacă Νεκρων Σωτηρ „Salvatorul morților”), Climenus („cel rău-famat”), Isodetês („cel care-i leagă pe toți la fel”) și posibil Eubuleus („sfaturi bune” sau „bine-intenționat”). [6]

În alte culturi[modificare | modificare sursă]

Atribute[modificare | modificare sursă]

Pinax cu Hades și Persefona din Locri Epizefirii (c. sec. V î.Hr.)

Hades conduce un car aurit condus de patru armăsari negri. Poartă un coif care-l face pe purtător invizibil, dăruit de ciclopi, și un sceptru care poate despărți pământul în două. Cheile lumii de dincolo mai sunt un simbol, deși acestea mai sunt câteodată ținute de ușierul său, Aiacus. Trăiește într-un palat de aur, unde primește morții așezat pe un tron de aur, înconjurat de cei trei judecători ai morților. Poarta către casa lui Hades este păzită de Cerber, câinele cu trei capete. În spatele palatului este o grădină de rodii. Hades mai are o cireadă de vaci negre, pe care păstorul Menoite le mână pe câmpiile de asfodel. Animalele și plantele sacre pentru Hades sunt chiparosul, menta, plopul alb, asfodelul și bufnițele, genul Megascops. Însoțitorii lui Hades sunt adesea personaje legate de lumea de dincolo sau de somn: Ascalafus este un daimon transformat de Demetra într-o bufniță, Eriniile, judecătorii morților, kerele, Caron, Menoete, Oneiroii, zeii râurilor lumii de dincolo și Tanatos.[8]

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Conform Hesiod, Cronos l-a detronat pe tatăl său, Uranus și s-a căsătorit cu Rhea, având șase copii. Hades a fost al patrulea și primul băiat. Gaia și Uranos îi împărtășiseră că va fi la rândul său detronat de fiul său, așa că acesta își înghițea copii pe măsură ce se nășteau. Rhea reuși să-l scape pe mezin, Zeus, cu ajutorul Gaiei și acesta crescu și-l forță pe Cronos să-i dea afară pe ceilalți cinci.[9]

Ca să-și împărțească lumea, zeii au tras la sorți; lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon, Marea, iar lui Hades, lumea morților.[10] Acolo este un conducător sever care nu permite nimănui să se întoarcă și domnește decisiv peste spiritele și creaturile care-l slujesc, printre care Caron.[1]

„Fiii lui Cronos sunt trei, și toți avem mamã pe Rea, / Zeus și eu și al morților stăpânitor care-i Hades. / Lumea în trei fu-mpărțită, / Și-o parte primi fiecare; / Marea căruntă de spume ca veșnicã sălășluire / Mie la sorț mi-a cãzut, lui Hades a iadului beznă, / Cerul întins i-a fost dat, cu norii și slava, lui Zeus; / Naltul Olimp și pământul de-a valm-au rămas tuturora.” {{align|right|—Iliada, traducerea Murnu[10]

Războiul cu titanii și Coiful Invizibilității[modificare | modificare sursă]

Vezi și Titanomahia

Hades a participat la războiul cu titanii de partea zeilor. Ciclopii îi făuriră un coif care-l face pe purtător invizibil.[11] Coiful lui Hades apare și în alte mituri:

Răpirea Persefonei[modificare | modificare sursă]

Hades se îndrăgostise de Persefona, dar nici mama ei Demetra, nici tatăl ei, Zeus, nu consimțiră ca fata să trăiască pentru totdeauna în Infern. Hades o răpește și Zeus îi ordonă să o aducă înapoi, dar acesta îi dă să mănânce un sâmbure de rodie. Oricine mănâncă în Infern se leagă pentru totdeauna de lumea de apoi.

Pețitorii Persefonei și Heracle în Infern[modificare | modificare sursă]

Tezeu și prietenul său, Piritoos, deciseră să se căsătorească amândoi cu fete ale lui Zeus. Tezeu răpi pe Elena, fiica Ledei, din Sparta, iar Piritoos alese pe Persefona, soția lui Hades. Tezeu reuși, o lăsă pe Elena cu mama lui, și-și acompanie prietenul în lumea de apoi, unde Hades îi înlănțui de o stâncă și-i lăsă să fie chinuiți de Furii.

A douăsprezecea muncă a lui Heracles era să-l aducă pe Cerber, câinele cu trei capete care păzea lumea de apoi. Când acesta trecu hotarele Infernului, Hades îl întâlni în prag și i se împotrivi. Hercule îl răni cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olimp și Heracle îl eliberă pe Tezeu. Săgeata îl nimerise în umăr și Hades se chinui până când zeul Peon, medicul zeilor, îl vindecă.[15]

Diverse[modificare | modificare sursă]

  • Asclepios, fiul lui Apolo, era un doctor talentat care, se spune, reușise să aducă oamenii la viață. Mâniat, Hades i s-a plâns lui Zeus de această nedreptate și Zeus l-a trăznit pe muritor.[4]
  • Coronidele sunt nimfele Metiohe si Menipe, fiicele lui Orion, care trăiau în Orhomenos. Hades și Persefona trimiseseră o ciumă asupra Tebei, probabil din cauza refuzului lui Creon de a înmormânta morții inamici din campania Cei Șapte împotriva Tebei. Pentru a scăpa orașul, s-au sacrificat, fiind închițite de o prăpastie. Pentru a le răsplăti, zeii subpământeni le schimbară în comete.[4]
  • Leuce era o nimfă, fiica lui Ocean și a lui Tetis. Hades a iubit-o și a luat-o cu el în Infern, unde și-a trăit restul zilelor. Când aceasta a pierit, dornic să păstreze amintirea iubitei sale, acesta o transformă într-un plop alb și o plantă în Câmpiile Elizee.[16] Heracle, isprăvind cele douăsprezece munci luă frunze din acest plop ca să-și facă cunună.[17]
  • Minthe era o nimfă naiadă a râului lumii de dincolo Cocytus care-l iubea pe Hades sau îi fusese iubită. Se laudă că e superioară Persefonei și-l va seduce pe Hades. În funcție de sursă, Persefona sau Demetra o călcară în picioare până se transformă în pământ, din care crescu menta. Alte versiuni susțin că Hades o transformă în mentă.[18]
  • Orfeu a coborât în Infern pentru a o cere înapoi pe iubita sa Euridice. Hades l-a lăsat, cu condiția să nu se uite în urma lui până nu ajunge înapoi în lumea muritorilor. Orfeu a cedat tentației și Euridice a fost luată înapoi.[4]
  • Sisif l-a prins pe zeul morții Tanatos, când venise să-l ia. Ulterior, când Ares îl eliberă, îi spuse soției să nu-l înmormânteze cum trebuie și-l convinse pe Hades să-l lase să se întoarcă, pentru a rectifica problema. O dată ce ajunse în lumea muritorilor, refuză să se întoarcă, așa că Hermes fu trimis să-l aducă. Drept pedeapsă, urcă un bolovan pe un munte, chinuit de Erinii, și de fiecare dată când ajunge în vârf, una dintre ele îl aduce înapoi la poala muntelui.[4]

Cultul lui Hades[modificare | modificare sursă]

Templele lui Hades se numeau nekyomanteion (Νεκυομαντηιον) sau plutonion (Πλουτωνιον).[6] Acesta era venerat în ritualuri de necromanție (nekromankia) — invocarea umbrelor morților — iar el și Persefona vegheau peste oracolele morților (nekromanteia), precum cele de la Thesprotia[19] (în Peloponez) și Cumae[20] (peninsula italică). În literatură, cultul lui Hades apare în Odiseea și Tebaida lui Statius, Oedipus al lui Seneca, printre altele. Hades era venerat peste tot prin Grecia și peninsula italică:

Plutonion (templu al lui Hades) la Eleusis

În media[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de lumea antică, Hades a devenit relativ faimos datorită aparițiilor sale în media.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Grimal, P., p. 171-172a
  2. ^ Conform Suda
  3. ^ a b Platon, Cratil
  4. ^ a b c d e en Mituri cu Hades, cu referințe pe theoi.com
  5. ^ Homer, Iiada, „Cântul IX”, v. 157-159
  6. ^ a b c en Titluri ale lui Hades, cu referințe pe theoi.com
  7. ^ Eliade, Mircea (2000). Istoria credințelor și ideilor religioase. Univers Enciclopedic. p. 312. ISBN 973-9436-27-7 
  8. ^ en Atribute ale lui Hades, cu referințe] pe theoi.com
  9. ^ Hesiod, (c. 700 î.Hr.) Teogonia v. 450-470, 490-500
  10. ^ a b Homer, Iliada „Cântul XV” v. 187-193
  11. ^ Grimal, P., p.108a
  12. ^ Grimal, P., p. 207a
  13. ^ Grimal, P., p. 361b
  14. ^ Grimal, P., p. 45a
  15. ^ Homer, Iliada, „Cântul V” v. 396-402
  16. ^ la Comentariul lui Maurus Servius Honoratus (c. sec. IV d.Hr.) la Epilog, din Eneida de Virgiliu: „Leuce, Oceani filia, inter nymphas pulcherrima fuit. hanc Pluton adamavit et ad inferos rapuit. quae postquam apud eum completo vitae suae tempore mortua est, Pluton tam in amoris, quam in memoriae solacium in Elysiis piorum campis leucen nasci arborem iussit, ex qua, sicut dictum est, Hercules se, revertens ab inferis, coronavit.”
  17. ^ Grimal, P., p. 260b
  18. ^ en Minthe, cu referințe pe theoi.com
  19. ^ Pausanias, „Cartea I” 17.4; „Cartea V” 14.2
  20. ^ a b c Strabon, Geografica, „Cartea V” 4. 5
  21. ^ Pausanias, „Cartea I” 28. § 6
  22. ^ Pausanias, „Cartea II” 18. § 3
  23. ^ Pausanias, „Cartea II” 31. § 2
  24. ^ Pausanias, „Cartea II” 35. § 8
  25. ^ Strabon, Geografica, „Cartea XIV” 1.44
  26. ^ Pausanias, „Cartea II” 2. § 8
  27. ^ Pausanias, „Cartea VI” 25. § 3
  28. ^ Strabon, „Cartea III” p. 344, „Cartea XIV” p. 649; Pausanias, „Cartea I” 28. § 6, „Cartea V” 20. § 1
  29. ^ Strabon, Geografica, „Cartea IX” 2.29
  30. ^ Pausanias, „Cartea III” 19.4

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Genealogie[modificare | modificare sursă]

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Oceanus Hyperion Coeus Crius Iapetus Mnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
Rhea Tethys Theia Phoebe Themis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
Hera Hestia Demetra Hades Poseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ares Hefaistos Hebe Eileithyia Enio Eris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hades