Demetra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Demetra
Zeița agriculturii
Marble Statue of Demeter.jpg
Demetra din Cnidos
Simboluri sceptrul, torța și cornul, șarpele, porcul, grâul, macul, menta
Urmași Persefona
Tată Cronos
Mamă Rhea
Frați Zeus, Hera, Hades, Poseidon, Hestia, Chiron

Demetra (greacă: Δημήτηρ) era în mitologia greacă zeița agriculturii și fertilității. Este o zeitate mitică dar și una care a avut un cult semnificativ în Grecia antică; efectiv, legende despre Demetra au apărut peste tot în lumea elenistică unde se plantau grâne. Se presupune că aceasta a fost venerată încă din 1200-1400 î.Hr.[1][2] și este asociată cu alte zeități cu funcții similare. Mai este venerată ca Demetra Temosforia sau „cea care dă legi” și în conjuncție cu fiica ei, Persefona, are un rol matern.

Este fiica lui Cronos și a Rheei. Face parte din cei a doua generație divină, a zeilor olimpieni. Când fiica ei cu Zeus este răpită de Hades, aceasta pornește o foamete, forțând un compromis, și anume că Persefona va petrece alternativ șase lui cu ea, și șase lui în Infern, cu Hades. Acesta este principalul ei mit stă la baza sărbătorii principale a Demetrei, numită Misterele din Eleusis. În mitologia romană Demetra este asociată cu Ceres.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

O etimologie pentru numele zeiței se poate trage din meter (μήτηρ) derivat din cuvântul Proto-Indo-European *méh₂tēr („mamă”).[3] Pentru prima parte a numelui ei, Da (Δᾶ), care a devenit Ge (Γῆ) în Atica să fie forma Dorică a lui De (Δῆ) „pământ”, numele vechi al zeității htonice a pământului ceea ce ar face-o pe Demeter „Mama-Pământ”.[4] John Chadwick, faimos pentru descifrarea linearului B, contestă această explicație argumentând că în acest caz, oricărui grec de rând i s-ar fi părut mult mai natural să denatureze numele în *Gāmātēr, argumentâd pe baza experienței că un cuvânt neânțeles este prompt deformat.[5]

Da (Δᾶ) ar putea, pe de altă parte să fie degat de Deo, un epitet al zeiței,[6] probabil derivat din cuvântul cretan dea (δηά), și cuvântul Ionic zeia (ζειά), ambele făcând referire la grâne, ceea ce ar face numele Demetrei să însemne „mama dătătoare de grâne”.[7][8] O interpretare asemănătoare apare în dialogul socratic Cratil de Platon, în care Socrate afirmă că numele acesteia s-ar trage din „darul hranei pe care o[sic!] ca o mamă[9]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Urme ale Demetrei și ale Persefonei au fost găsite încă din 1400-1200 î.Hr.[1][2] Rădăcinile culturale ale Demetrei sunt nesigure. Pe baza epitetelor și similarităților cultelor, este asociată cu o zeitate veche maternă, Cybele, în mitologia romană Demetra este asociată cu Ceres,[10] în mitologia egipteană este asociată cu Isis; după Apolodor, Io, găsindu-și fiul în Egipt, i-a lăsat acolo o statuie Demetrei, numită de localnici Isis.[11] În religie și în mit, Demetra apare preponderent în conjuncție cu fiica sa, Persefona, cele două formând un cuplu care este apelat simplu „Zeițele” și mitul lor stă la baza riturilor inițierii din Misterele din Eleusis.[12]

Demetra este o zeitate a agriculturii, a fertilității și o zeitate maternă, aparținând celei de-a doua generații divine, cea a olimpienilor. Era asociată și cu legile și cu viața de apoi. Demetra este reprezentată ca o forță a naturii și, asemenea majorității divinităților grecești, are o natură duală: poate aduce și bunăstare, și năpastă. Aceasta este asociată cu fructe și legume, nu numai cu cereale. Singurele excepții erau măslinele (ale Atenei), strugurii (Dionis), rodiile (datorită Persefonei) și fasolea, care din motive necunoscute era considerată impură. Aceasta era și zeița băuturii de orz, ciceon, care era folosită în misterele eleusiene. Cu epitetul Temosforos era venerată ca zeița care instruise lumea în ceea ce privește legile și prin Mistere garanta inițiaților o viață de apoi fericită.[13]

Stânga: Demetra Amfiktionis Dreapta: Apolo
Monede emise de Delfi (c. 338 î.Hr.) pentru reconstrucția templului local al lui Apolo care fusese afectat de un cutremur[14]

Epitete[modificare | modificare sursă]

Epitetele lui Demeter sunt interesante datorită diferitelor percepții pe care le reflectă ale celor care o venerau și legăturii cu răspândirea grografică a cultului și cu rădăcinile pre-elenistice ale zeiței.

Atribute[modificare | modificare sursă]

Casa Demetrei era pe muntele Olimp. De obicei purta o torță, o sabie sau o seceră și călătorea într-o șaretă trasă de doi șerpi zburători. Alte animale și plante sacre erau gecko, porcii, turturicile, barbunii, grâul, orzul, menta (pusă în ciceon, băutură servită în timpul Misterelor) și macul.[19]

Demeter apare adesea alături de alte divinități, mai asle în cadrul Misterelor:

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Demetra e fiica lui Cronos și a Rheei, al doilea copil și a doua fată.[20] Când crescu, aceasta participă la războiul cu giganții, luptând fie cu o sabie, fie cu o torță-ntr-o mână și o lance în cealaltă, de unde epitetul „Chrysaoros”.[13]

Răpirea Persefonei[modificare | modificare sursă]

Cu Zeus, Demetra a avut o fiică, pe Persefona. Aceasta crescu printre nimfe alături de celelalte fiice ale lui Zeus, Artemis și Atena. Hades, văzând-o, se îndrăgosti de ea. Vorbi cu Zeus și căzură de acord că Demetra nu-i va permite să se căsătorească cu fiica ei, așa că Hades decise s-o răpească. În timp ce culegea pe un câmp flori, pământul se deschise sub ea și înghiți pe Persefona. Se consideră în general că ar fi avut loc pe o pășune din Enna, Sicilia. În Imnurile Homerice, locația este Mysa, oraș mitic.[21] Alte alternative sunt Eleusis, o grotă la baza muntelui Kyllini în Arcadia considerată o intrare în Infern sau în Creta lângă Cnossos.[12]

Întoarcerea Persefonei (1891) de Frederic Leighton

Demetra o auzise strigând și o căută fără succes timp de nouă zile și nouă nopți, cutreierând lumea în lung și-n lat fără oprire cu o torță arzândă în fiecare mână. În a zecea zi se întâlni cu Hecate, care auzise și ea țipătul, dar nu văzuse răpitorul, care avea capul înfășurat în umbrele nopții. Doar soarele, care vedea totul îi putu destăinui adevărul. O legendă locală spune că cetățenii din Hermiona, Argolida îi spuseră adevărul.[12] A treia variantă susține că nereida Arethusa, un râu care trecea și pe sub pământ, o văzuse pe Persefona în Infern și, ieșind la suprafață, îi spuse Demetrei.[22] Mâniată, Demetra părăsi Olimpul, abdicându-și funcția și jurând să nu-și reia îndatoririle divine până în ziua când îi va fi înapoiată Persefona.

Pământul nu mai rodi și holdele se uscară; Zeus îl trimise pe Hermes să o aducă înapoi pe Persefona. Dar daimonul Ascalafus o văzuse pe Persefona cum mâncase în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea se legase, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Demetra îl transformă pe acesta, singurul martor al sacrilegiului comis, într-o șopârlă sau într-o bufniță.[23] Persefona trebui să rămână alături de Hades.

La insistențele Demetrei se ajunge totuși la un compromis: șase luni din an Persefona va sta alături de soțul ei în regatul subpământean și șase luni le va petrece pe pământ, lângă mama ei. Se spune că aceasta a ieșit din Infern lângă Aigialos, în Argolida. De fericire, Demetra a scutit pe oricine coboară în Infern pe acolo să mai trebuiască să plătească taxa lui Caron.[24]

Reîntoarcerea pe pământ a Persefonei era însoțită de venirea primăverii, de renașterea naturii și de plenitudinea verii. Absența ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Demetra ducea dorul fiicei sale.

Peregrinările Demetrei[modificare | modificare sursă]

Demetra dăruindu-și carul tras de șerpi zburători lui Triptolem (c. 1606)

Demetra luă înfățișarea unei femei în vârstă și ajunse la Eleusis. Piatra pe care se așeză rămase cu numele „piatra nefericirii”. Zeița zăbovi o vreme la curtea regelui Celeos, unde fu angajată ca dădacă pentru fiul lui Demofon (în alte versiuni Triptolem). Demetra încercă să-l facă nemuritor, dar regina Metanira o întrerupse și aceasta-i arătă adevărata față. Rămase cât să-l învețe pe tânărul prinț meșteșugul agriculturii și-i dădu sarcina să călătorească și să-i învețe pe alții.[12] În alte versiuni, eroul Triptolem este fiul lui preot argian al Demetrei, Trohilos, care fugise de frica lui Agenor din Argolida și se căsătorise cu o femeie din Eleusis.[25] Alternativ, Demetra stătu la curtea lui Plemneus, regele Sicionei. Se spune că ar fi inventat moara.[12]

Multe mituri fac referire la cei care o găzduiră pe Demetra. Fitalos, un bărbat din Eleusis, o găzdui pe Demetra. În schimb, aceasta-l învăță să crească smochine.[26] Trisaules și Damithales au găzduit-o pe Demetra în Arcadia și ea i-a răsplătit dăruindu-le legumicole.[26] În Grecia, temple au fost ridicate unde se spune că oamenii au adăpostit-o: în Argolida, Misios și Crisanthis, în Fenea, în Arcadia, Trisaules și Damithales, etc.[12] Legendele din Hermiona, Argolida, susțin că Climenus și Htonia, copiii lui Foroneu, i-au clădit un templu în orașul Hermiona și l-au numit după fată. Altă versiune susține că Demetra nu ar fi fost bine primită de Colontas, în Argolis. Fiica sa Htonia nu a fost de acord cu tatăl ei, astfel încât, când zeița a ars orașul, a purtat-o până în orașul Hermiona, unde fata i-a clădit un demplu și a pornit o sărbătoare anuală în numele ei.[16]

  • Aschelabos în Argolida a râs de zeiță că se înfruptă prea cu poftă, când aceasta se oprise să se odihnească. Demetra l-a schimbat într-un triton.[27]
  • Minthe era o nimfă îndrăgostită de Hades. Când acesta a părăsit-o pentru Persefona, se lăudă că era superioară zeiței și că-i va putea câștiga inima înapoi. Demetra o preschimbă în mentă.[23]
  • Sirenele erau înainte nimfe aitoliene ale Persefonei. Demetra le transformă în ființe pe jumătate păsări deoarece nu o ajutaseră să o caute pe fiica ei. În alte versiuni, schimbarea e o binecuvântare și e la cererea lor.[23]
  • Aceasta se luptă cu Hefaistos pentru controlul Siciliei și cu Dionis pentru controlul Campaniei.[12]

Poseidon[modificare | modificare sursă]

În timp ce o căuta pe Persefona, aceasta era urmărită de Poseidon. Pentru a scăpa, se transformă în iapă, și se ascunse în grajdurile regelui Arcadian Onkios, dar zeul o găsi. Demetra dădu naștere armăsarului Areion și unei fete numită simplu „Despoina” („stăpâna”),[28] unul dintre epitetele Demetrei. Areion a devenit calul regelui Adraste și i-a salvat viața în campania împotriva Tebei.[29]

De suferință din cauza Persefonei și mâniată de Poseidon, Demetra se înfășură în negru și se ascunse într-o peșteră pe muntele Elaios, aproape de Figalia, în Arcadia. Fructele începură să se piară și rasa umană murea, iar niciunul dintre zei nu o putea găsi pe Demetra. Pan o găsi, care plecase la vânătoare. Văzând-o în peșteră și cum era îmbrăcată, se duse la Zeus. Acesta trimise Moiraele să vorbească cu ea și aceasta renunță la mânie și se-ntoarse în lume.[30]

În onoarea ei, figalienii îi făcură o statuie de lemn lângă peșteră. Nu se știe cine a făcut-o sau cum a ars, dar figalienii nu au înlocuit-o și nu i-au mai adus ofrande zeiței. La scurt timp, pământurile deveniră sterpe și aceștia întrebară pe Pithia. Aceștia o onorară pe Demetra și-l chemară pe Onatas din Egina, care-i făcu Demetrei o statuie de bronz.[30]

Demetra și Ploutos

Alți consorți și copii ai Demetrei[modificare | modificare sursă]

  • Gemenii Ploutos și Filomelos[28] sunt copiii lui Iasion,[31] un prinț din Samothraki sau Creta,[28] cu care aceasta s-a unit pe un câmp arat de trei ori. De gelozie, Zeus îl fulgeră pe Iasion. În unele versiuni, Demetra îl pune pe cer, alături de Triptolem, în constelația Gemenii Lui Iasion îi mai este atribuit un fiu, Coribas. Într-o variantă similară, tatăl se numerște Carmanor și copiii, Euboleus și Crisothemis. [28]
    • Ploutos deveni un zeu al bogăției care binecuvânta fiecare om cu care se întâlnea.[32]
    • Filomelos nu se înțelegea niciodată cu geamănul său și era sărac, așa că inventă plugul tras de boi, trăind din ce cultiva. Demetra, impresionată de ingeniozitatea acestuia, îl puse pe cer în constelația Bouarul. Se spune că ar fi fost tatăl lui Parias, strămoșul parienilor și al orașului Parion.[33]
  • Mekon a fost iubit de Demetra și transformat într-o floare de mac[28]

Diverse[modificare | modificare sursă]

  • Carnabon era un rege al geților din Tracia. Eroul Triptolem se prezentă la ușa acestuia într-un car tras de cei doi șerpi zburători ai Demetrei, venit să împărtășească meșteșugul agriculturii. Fu primit cu generozitate inițial, dar la scurt timp Carabon ucise unul dintre șerpi, ca eroul să nu poată fugi, și-l închise. Zeița a venit și l-a eliberat pe Triptolem, dându-i alt șarpe. Lui Carnabon, ca pedeapsă, zeița trimise o pereche de fiare să-l distrugă, apoi îl plasă printre stele ca Ofiucus, „Omul cu șarpele”, ca oamenii să nu uite.[23][34]
  • Erisicthon, Triopas sau Aithon era numele unui rege tesalian care tăie stejarii din crângul sacru al Demetrei în care locuiau driade. Demetra porni o foamete prin țară.[23]
  • Iambe era o tânără tracă fiica lui Pan și a nimfei Echo, o sclavă la curtea lui Celeos. Glumele grosolane ale fetei o făcură pe zeița cătrănită să zâmbească și, ca răsplată, aceasta o luă sub aripa ei.[35]
  • Lincos, un rege în Sciția, fu transformat de Demeter în linx când încercă să-i ucidă profetul, pe Triptolem.[23]
  • Pirus era un general macedonian care fu ucis în timpul unui atac asupra orașul Argos de către o femeie a arunca țigle. Moartea sa a avut loc în afara templului Demetrei, iar localnicii au susținut că a fost zeița însăși care aruncase țigla.[36]
  • Plemnaios era un rege din Sikion ai cărui copii mureau după primul plânset. Zeița se transformă într-o femeie în vârstă și-i servi ca dădacă fiului acestuia, Orthopolis, protejându-l și binecuvântându-l.[26]
  • Trofonios era un prinț din Orhomenos pe care Demetra îl crescu alături de Persefona în Beoția. Educația divină l-a ajutat să devină un daimon htonic profetic după moarte.[26]

Constelații[modificare | modificare sursă]

În mitologie comparată[modificare | modificare sursă]

În mitologie comparată, miturile diferitelor culturi sunt comparate pentru a se descoperi paralele în dezvoltarea culturilor înrudite, în relațiile dintre entitățile cu funcții similare, în structurile narative din care fac parte, etc. Alți zei și zeițe ale agriculturii mai sunt Hathor și Min, în mitologia egipteană, Susanoo în mitologia japoneză și Zagreus, în cultul orfic.

Ca motiv, conceperea și nașterea lui Areion este similară cu relatarea mitologiei nordice despre Sleipnir, fiul lui Loki, acesta transformându-se în iapă este fugărit de un armăsar și ajunge să dea naștere unui cal cu opt picioare și abilități nemaipomenite.[39]

Cultul Demetrei[modificare | modificare sursă]

Placă votivă înfățișând misterele eleusiene

Demetra era venerată pentru agricultură dar și în contextul festivalului Misterelor (Μυστηρια),[15] care garantau celor inițiați o viață de apoi fericită. Într-un al treilea caz, primea rugăciuni în ipostaza ei maternă și în toate cele trei instanțe, apărea în conjuncție cu fiica ei, Persefona, cu apelativul „Zeițele”. Mitul lor stă la baza riturilor inițierii din Misterele din Eleusis.[12] Templele acesteia se numeau Demetrion (Δημητριον).[15]

Strănuturile erau considerate un semn de la zeiță, probail datorită asocierii cu rinita alergică (febra fânului).[40]

Rituri și sărbători[modificare | modificare sursă]

Participanții, erau preponderent femei, din detaliile sărbătorilor. În cazul preoților, Callimah descrie în Imn pentru Demetra pe Nicipe, o preoteasă numită de oraș, care purta într-o mână macul și pe umăr chei. În Metamorfoze, Ovidiu descrie preotul Demetrei, Ampicus, la curtea regelui etiopian Kefeu, ca având coroane albe pe frunte.[41]

În general, primele fructe ale recoltei erau oferite zeilor: Demetra primea grânele, Dionis, strugurii, și Atena, măslinele. Conform Ovidiu, mamele făceau sacrificii îmbrăcate în alb. O astfel de sărbătoare era festivalul Themosforia (Θεσμοφορια)[15] din Atena.[42] Alt element comun al cultului Demetrei era sacrificiul porcilor, de asemenea proeminent în cadrul Theosforiei.[43]

Misterele din Eleusis (Μυστηρια sau Ελευσινια)[15] erau sărbătoarea principală a zeiței și avea loc în orașul Eleusina, în fiecare an. Sanctuarul de acolo se numea Eleusinion (Ελευσινιον),[15] iar sala în care avea loc se numea Telesterion („sala de inițiere”, din greacă τελείω, a completa, a îndeplini, a consacra, a iniția).[44] Zeițele apăreau împreună, alături de Iachos, daimonul care organiza misterele. Ceilalți participanți principali erau Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sacru) și Epibomios (preotul celebrant).[40] Toți care sărbătoreau inițierea eleusină trebuiau să aducă un porc (χοιροσ) de sacrificat. Porcul trebuia să fie curat, iar cel care îl dădea, oferea simbolic o viață în schimbul propriei vieți.[43] Sacrificiul este frecvent ironizat de Aristofan. De exemplu, χοιροσ era de asemenea argou pentru organele genitale feminine, o comparație pe care dramaturgul o folosește în Acarnienii; Megarianul își vinde fiicele într-un sac drept „porcușori-surpriză”.[43] Alte Mistere ale zeiței mai aveau loc și în alte orașe: Keleia în Sikyonia (o dată la patru ani),[45] Lerna în Argolida, Andania în Messinia, Megalopolis în Arcadia și Akakesion în Arcadia.[40]

Altă sărbătoare importantă era Themosforia (Θεσμοφορια),[15] un festival care celebra fertilitatea, celebrat peste tot în Grecia antică. Numele ar putea însemna „aducător de bunăstare”.[46] S-a sugerat că ar data dinainte de secolul XI î.Hr. Participau numai femei, iar bărbaților de era interzis să se uite sau să audă de ritualuri. Festivalul avea loc în Octombrie/Noiembrie și dura, în Atena, trei zile (Anodos, Nesteia și Caligeneia), între 11 și 13 (sau 12 și 14) ale lunii Pyanepsion a calendarului atenian, corespunzând cu data când grecii se apucau de plantat.[46] Porci sacrificați fuseseră aruncați în puțuri sau cămări subterane (μέγαρα)[43] și lăsați să se descompună pentru festival. Femeile culegeau rămășițele și le răspândeau pe câmp, pentru a aduce o recoltă bună.[46] Această practică are două explicații în mitologie. În unele surse, când Hades o răpise pe Persefona, pământul se închisese în urma lor și înghițise porcii ciobanului Eubuleus. Alte variante susțin că Demetra nu mai găsea urmele fetei iei pentru că un grup de porci trecuseră peste ele.[43] Principala sursă de informații este opera Dialogurile curtezanelor a lui Lucian din Samosata.[46] Festivalul apare în piesa Thesmophoriazusae a lui Aristofan.

  • În orașul Atena avea loc în iarnă sărbătoarea Procharisteria, a „mulțumirilor dinainte”, o sărbătoare agricolă, unde Atena era preaslăvită alături de Demetra și Persefona.[47]
  • În orașul Hermiona, în timpul sărbătorii numită „Htonia” (Χθονια)[40][15] un grup de oameni, cu preoții în frunte, aducea vaci la templul acesteia, le închideau pe rând în templul Demetrei și acolo femei în vârstă le tăiau gâtul cu o seceră, astfel încât să cadă mereu pe aceeași parte.[48]
  • În orașul Lerna avea loc sărbătoarea cu același nume. În cursul festivalului, flăcări de la templul Artemidei Pironia, pe muntele Cratis, erau aduse la templul Demetrei. La bază avea probabil un ritual pelasgic.

Situri arheologice[modificare | modificare sursă]

Printre templele Demetrei, Demetrion (Δημητριον),[15] și alte lăcașuri de cult, cele mai cunoscute sunt:

Răspândire geografică[modificare | modificare sursă]

Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice, după cum urmează:

Sud-Vestul Greciei:

Grecia de Sud:

Grecia centrală:

Grecia de Nord:

Marea Egee:

Altele:

În artă și ficțiune[modificare | modificare sursă]

Demetra din Cnidos (circa 340 î.Hr., acum în Londra)

Pentru reprezentări ale lui Ceres, vezi Ceres în artă și ficțiune

Demetra începe să apară pe vasele grecești în mijlocul secolului al șaselea î.Hr. Fie așezată, fie în picioare, îmbrăcată, aceasta uneori ține o torță, referire la căutarea Persefonei. Apare de două ori pe sculpturile Partenonului: pe frontonul de est ea și Persefona așteaptă vestea nașterii Atenei și pe partea de est a frizei este așezată între Dionis și Ares, ținând o torță. Începe să apară în picturi pe lut roșu încă din 440 î.Hr. adesea alături de Persefona.[52]

Pausanias menționează o statuie a Demetrei Melaina, în Figalia, a faimosului sculptorul grec Onatas (sec. V î.Hr.), acum pierdută.[53] Una dintre cele mai cunoscute reprezentări este statuia Demetrei (c. 340 î.Hr.) din templul ei din Cnidos, oraș portuar antic din Caria. Demeter apare adesea așezată.[52]

  • O schiță în ulei de Rubens, Uniunea pământului și a apei (1615, acum în Cambridge, Massachusetts: pictura finală este în St. Petersburg), reprezintă rodnicia pământului și a mării printr-o alegorie a mitului unirii lui Poseidon cu Demetra.[52]
  • Sculptura abstractă a lui Jean Arp, a cărui Demetra de marmură (1960) exprimă prin curbele sale de exagerate fertilitatea reînnoită care este descrisă la sfârșitul Imnului homeric pentru Demetra.[52]
  • Demetra de David Sharpe (1982, locația prezentă necunoscută)[52]

Benzi desenate și cărți[modificare | modificare sursă]

Pentru rolurile lui Ceres, vezi Ceres în cărți și benzi desenate

Demetra apare ca personaj în cărți de fantezie cu tangențe mitologice, precum Goddess of Spring a lui P. C. Cast și seriile Percy Jackson și Olimpienii și Eroii Olimpului de Rick Riordan.[54][55] În Dracula de Bram Stoker (1898) nava Demetra cade sub influența personajului eponim.

Unul dintre cei doi lideri pe piața americană de benzi desenate, Marvel Comics,[56] ca urmare a succesului personajelor Thor și Loki, a căutat să reintroducă și alte mitologii. Așadar, în 1965, Stan Lee și Jack Kirby au prezentat Olimpienii, personaje bazate pe zeii grecești olimpieni, printre care Demetra, în Journey into Mystery Annual #1.[57][58] Principalul rival Marvel, DC Comics,[56] a introdus propria versiune a zeiței, creată de Don Heck, care a apărut pentru prima dată în Noiembrie 1985 în revista Wonder Woman („Femeia fantastică”) #328.[59] Apare în seriile DanMachi, Familia Chronicle și Sword Oratoria ale desenatorului japonez Oomori Fujino. În anime este jucată de Sakurai Harumi în japoeză și Kelly Manison în engleză.[60]

În 2013, autoarea americană Becky Cloonan a publicat Demetra, o bandă desenată de un volum a cărui intrigă întunecată se bazează vag pe mitul zeiței. A fost foarte bine primită de critici.[61]

Film și televiziune[modificare | modificare sursă]

Pentru rolurile lui Ceres, vezi Ceres în film și televiziune

Demetra a apărut de numeroase ori în film și televiziune,[62] printre care:

Jocuri video[modificare | modificare sursă]

Demetra a apărut în King's Quest VII: The Princeless Bride (1994, Carol Bach y Rita) și Pandora's Tower (2011, Mamiko Noto).[62] În versiunea italiană a seriei Pokemon, personajul Momi (モミ) poartă numele zeiței (2007).[63]

Altele[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Chadwick, J. (1976)
  2. ^ a b en „Wa-na-ssoi, wa-na-ka-te, (to the two queens and the king). Wanax is best suited to Poseidon, the special divinity of Pylos. The identity of the two divinities addressed as wanassoi, is uncertain”, George Mylonas (1966) Mycenae and the Mycenean age p. 159 :Princeton University Press
  3. ^ en Online Etymology Dictionary „mother”
  4. ^ en Online Etymology Dictionary „Demetra”
  5. ^ Chadwick, J. (1976) p. 87
  6. ^ en Imnul orfic 40 către Demetra (tradus de Thomas Taylor: "O universal mother Deo famed, august, the source of wealth and various names".
  7. ^ en Compare sanskr. yava, lit. yavai , Δά is probably derived from δέFα :Martin Nilsson, Geschichte der Griechischen Religion, vol. I (Verlag C.H.Beck) pp 461-462.
  8. ^ en Harisson ,Prolegomena, p.272. [1]
  9. ^ Platon; Simina Noica (traducător), Constantin Noica (interpretare) (1978). „Cratylos”. Platon: Opere Vol. III. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 280 
  10. ^ Larousse Desk Reference Encyclopedia, The Book People, Haydock, 1995, p. 215.
  11. ^ Pseudo-Apollodorus, Bibliotheca 2. 9
  12. ^ a b c d e f g h Grimal, P. (1963), p. 119-121
  13. ^ a b c http://www.theoi.com/Olympios/DemeterTreasures.html
  14. ^ en Classical Numismatic Group
  15. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az ba bb bc bd be bf bg bh en Epitete ale Demetrei, cu greacă și referințe pe theoi.com
  16. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa en Epitete ale Demetrei, cu referințe pe Theoi.com
  17. ^ Discursul împotriva lui Ctesiphon citat în Iliescu, V.; Popescu, Virgil C.; Ștefan Gheorghe (1964). Izvoare privind istoria României I „De la Hesiod la itinerariul lui Antoninus”. Editura Academiei Republicii Populare Române. p. 116-117, Secțiunea XXIV Eschine 
  18. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea IX” 25. 5-6
  19. ^ a b c d e f en Atributele Demetrei, cu referințe pe theoi.com
  20. ^ Hesiod, Teogonia, v. 450-460
  21. ^ Homer, Imn către Demetra
  22. ^ Ovidiu, Metamorfoze 5. 407 & 487
  23. ^ a b c d e f en Mânia Demetrei, cu referințe pe theoi.com
  24. ^ Callimah, Fragmentul Hecale 31
  25. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea I” 14. 1 :
  26. ^ a b c d en Binecuvântările Demetrei, cu referințe pe theoi.com
  27. ^ Ovidiu, Metamorfoze, 5.444
  28. ^ a b c d e Familia Demetrei pe Theoi.com
  29. ^ Grimal, P. (1963) p. 44b
  30. ^ a b Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea VIII” 42. 1 - 13 :
  31. ^ Homer, Odiseea, „Cântul V” v. 166-171
  32. ^ Hesiod, Teogonia v. 969-979
  33. ^ a b Pseudo-Hyginus, Astronomica 2. 4
  34. ^ a b Pseudo-Hyginus, Astronomica 2. 14
  35. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p en Cultul Demetrei, partea III cu referințe pe theoi.com
  36. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea I” 13.8; „Cartea II” 21.4
  37. ^ Pseudo-Hyginus, Astronomica 2. 25
  38. ^ Pseudo-Hyginus, Astronomica 2. 22
  39. ^ The Mythology of All Races in Thirteen volumes. XIII. COOPER SQUARE PUBLISHERS, INC.. 1964. p. 384. https://wordandsilence.files.wordpress.com/2017/01/mythology-of-all-races-13-index.pdf 
  40. ^ a b c d e f g h i j en Cultul Demetrei, cu referințe pe theoi.com
  41. ^ Ovidiu, Metamorfoze, 5.109
  42. ^ Ovidiu, Metamorfoze, 8.272, 10.431
  43. ^ a b c d e Burkert, Walter; Bing, Peter (traducător) (1983) [1972]. „The Myth of Kore and Pig-Sacrifice”. Homo Necans: The Anthropology of Ancient Greek Sacrificial Ritual and Myth. University of California Press. p. 256-259. ISBN 0-520-05875-5 
  44. ^ Smith, Sir William, ed. (1859). „Eleusinia”. Dictionary of Greek and Roman Antiquities (ed. 2nd). Boston: Little, Brown, and Company. p. 452. https://books.google.com/books?id=LscPAAAAYAAJ&pg=PA452 
  45. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea II” 14. 1 - 4
  46. ^ a b c d en Themosphoria pe britannica.com
  47. ^ en Definiție Procharisteria
  48. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea II” 35. 4 - 8 :
  49. ^ Cripta Demetrei
  50. ^ a b c d e en Cultul Demetrei, partea II, cu referințe pe theoi.com
  51. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea IV” 17.1
  52. ^ a b c d e en Reprezentări artistice ale Demetrei, în Classic Mythology, de Oxford University Press
  53. ^ Pausanias, Călătorie în Grecia „Cartea VIII” Capitolul 42 §1-8
  54. ^ en Profil personaj Demetra, cărți și benzi desenate pe Goodreads
  55. ^ en Listă de cărți și benzi desenate cu mitul răpirii Persephonei pe Goodreads
  56. ^ a b en Analiză cote de piață pentru benzi desenate, pe an și lună, 2002-prezent
  57. ^ Classics and Comics, p.112
  58. ^ The Gospel According to Superheroes: Religion and Pop Culture, p.67
  59. ^ en Profil Demetra, DC
  60. ^ en Demeter pe danmachi.wikia
  61. ^ en Recenzii Demeter
  62. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w en Personajul Demetra în film, televiziune și altele, pe IMDb
  63. ^ en Cheryl pe Bulbapedia

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Genealogie[modificare | modificare sursă]

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Oceanus Hyperion Coeus Crius Iapetus Mnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
Rhea Tethys Theia Phoebe Themis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
Hera Hestia Demetra Hades Poseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Ares Hefaistos Hebe Eileithyia Enio Eris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Demetra