Dialogurile morților

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Dialogurile morților
Alessandro Magno (356-323 a.C.) - Monaco - Glyptotek - Foto di Giovanni Dall'Orto.jpg
Informații generale
AutorLucian din Samosata
Gendialog[*]
Ediția originală
Titlu original
Dialogi mortuorum
Νεκρικοί διάλογοι
Limbalimba greacă veche
Ediția în limba română
TraducătorȘtefan Bezdechi
EditurăEminescu
Data apariției1944

Dialogurile morților (în greacă Νεκρικοί Διάλογοι, transliterat: Nekrikoi dialogoi) este o lucrare din 166 și 167 de Lucian din Samosata cu dialoguri între zei sau personaje din mitologia greacă și unele personaje reale sau fictive și eroi ai Greciei clasice și elenistice, chiar și unele romane. Aceste dialoguri, 30 în total, au loc în lumea de dincolo păgână greacă, Hades, astfel încât majoritatea personajelor au decedat deja. Colecția face parte dintr-un grup format cu alte trei dialoguri ale sale: Dialogurile zeilor, Dialoguri marine și Dialogurile curtezanelor, în care zeii Olimpului, zeii și creaturile mării și alte personaje conversează.[1]

Dialogurile morților și Dialogurile zeilor au apărut într-un volum dublu în 1944 la editura Eminescu, colecția Biblioteca Eminescu, în traducerea lui Ștefan Bezdechi.

Cuprins[modificare | modificare sursă]

Charon de Gustave Doré, ilustrație pentru Infernul (Dante)
  • Dialogul IV: Charon și Hermes
  • Dialogul V: Hades și Hermes
  • Dialogul VI: Tersion și Hades
  • Dialogul VII: Zenofante și Calidemidas
  • Dialogul VIII: Cnemone și Damnipo
  • Dialogul IX: Simile și Polistratus
  • Dialogul X: Charon, Hermes și diverși morți
  • Dialogul XI: Diogene și Crates
  • Dialogul XII: Alexandru, Hannibal, Minos și Scipio

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Diálogos con los muertos, por Josep Maria Ruiz Simon (în spaniolă), La Vanguardia,  

Vezi și[modificare | modificare sursă]