Campionatul Mondial de Fotbal 1934

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pix.gif Campionatul Mondial FIFA 1934 Football pictogram.svg
Campionatul Mondial1934poster.jpg
Sport fotbal
Țară Italia
Echipe 16 (din 4 confederații)
Stadioane 8 (în 8 orașe gazdă)
Data începerii 27 mai 1934
Data sfârșitului 10 iunie 1934
Campion Flag of Italy.svg Italia
Meciuri 17
Goluri 70 (4,12 pe meci)
Golgheter Cehoslovacia Oldřich Nejedlý (5 goluri)
Asistență totală 358.000 (21.059 pe meci)
Finalistă Flag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia

Campionatul Mondial FIFA 1934 a fost cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial FIFA, campionatul mondial pentru echipe naționale de fotbal masculin. Turneul a avut loc în Italia de pe 27 mai până pe 10 iunie 1934.

Campionatul Mondial 1934 a fost primul în care echipele au trebuit să se califice pentru a lua parte la turneu. Treizeci și două de țări au intrat în competiție, și după calificare doar 16 echipe au ajuns în turneul final. Campionii en-titre Uruguay nu au vrut să intre. Italia a devenit a doua campioană mondială după ce a înfrânt-o pe Cehoslovacia cu 2-1 în finală.

Selecția gazdei[modificare | modificare sursă]

După un proces lung în care comitetul executiv FIFA s-a întâlnit de opt ori, Italia a fost aleasă drept gazdă la o întâlnire în Stockholm pe 9 octombrie 1932. Decizia a fost luată de comitetul executiv fără prea mulți membri. Aceștia au avut de ales între Italia și Suedia, însă după ce guvernul italian a spus că are un buget de 3 milioane de lire pentru turneu, Italia a fost aleasă imediat gazdă.

Calificare și participanți[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1934

36 de țări au aplicat să intre în turneu, astfel încât a fost nevoie de inițierea unor meciuri de calificare pentru a reduce numărul acestora la 16. Chiar și așa, au fost mulți absenți importanți. Campionii en-titre Uruguay au refuzat să participe, în semn de protest pentru refuzul a mai multor țări din Europa să călătorească în America de Sud pentru Campionatul Mondial anterior, pe care Uruguay l-a găzduit în 1930. Drept rezultat, Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 este singurul în care o campioană en-titre nu a participat. Marea Britanie, într-o perioadă de exil impusă de cei de la FIFA, au refuzat să participe de asemenea, chiar dacă FIFA le oferise Angliei și Scoției loc direct în turneul final. Membrul comitetului FA Charles Sutcliffe a numit turneul ,,o glumă'' și a spus că ,,asociațiile naționale ale Angliei, Scoției, Țării Galilor și Irlandei au treabă în propriul lor Campionat Internațional care pare un campionat mult mai bun decât cel ce se va desfășura în Roma''.

Chiar dacă erau gazde, Italia tot trebuia să participe la calificări, fiind prima și singura dată când gazda trebuia să o facă. Meciurile de calificare au fost organizate din punct de vedere geografic. Retragerile făcute de Chile și Peru au însemnat că Argentina și Brazilia s-au calificat fără să joace nici un meci.

Doisprezece din cele 16 locuri au fost alocate Europei, trei Americii, și unul Africii sau Asiei (incluzând Turcia). Doar 10 din cele 32 de țări participante, și patru din cele 16 echipe calificate (Brazilia, Argentina, Statele Unite și Egipt, prima echipă africană care s-a calificat la Campionatul Mondial de Fotbal), au fost din afara Europei. Ultimul loc din turneul final a fost disputat între Statele Unite și Mexic la numai trei zile înainte de începerea turneului într-un meci ținut la Roma, în care Statele Unite a ieșit victorioasă.

Lista echipelor calificate[modificare | modificare sursă]

Următoarele 16 echipe s-au calificat la turneul final.

10 din aceste echipe și-au făcut prima apariție la Campionatul Mondial. Acestea erau 9 din cele 12 echipe europene (Italia, Germania, Spania, Olanda, Ungaria, Cehoslovacia, Suedia, Austria, și Elveția) și Egipt. Egiptul a fost prima echipă africană care a ajuns la Campionatul Mondial și nu se vor mai califica încă odată până la competiția din 1990, ținută tot în Italia.

Orașele gazdă[modificare | modificare sursă]

Format[modificare | modificare sursă]

Faza grupelor folosită în primul Campionat Mondial a fost scoasă în favoarea unui turneu cu fază eliminatorie. Dacă un meci se termina la egalitate după nouăzeci de minute, atunci trebuia să se joace încă treizeci de minute de prelungiri. Dacă scorul era tot egal și după prelungiri, meciul trebuia rejucat în ziua următoare.

Cele opt echipe considerate mai bune - Argentina, Brazilia, Germania, Italia, Olanda, Austria, Cehoslovacia și Ungaria - nu se puteau întâlni din prima rundă.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Țările calificate și rezultatele lor

Toate cele opt meciuri din prima rundă au început în același timp. Gazda și favorita competiției Italia a câștigat ușor, reușind să bată SUA cu 7-1; un corespondent de la The New York Times a scris că ,,toate golurile au fost din cauza lui Julian Hjulian, portarul SUA''.

De la stânga la dreapta: selecționerul italian Pozzo, Monzeglio, Bertolini, portarul și căpitanul Combi, Monti și selecționerul asistent Carcano înainte de începerea prelungirilor din finala victorioasă împotriva Cehoslovaciei

Disputele interne au însemnat că echipa Argentinei pentru turneu nu avea în componența sa nici un membru din echipa care a ajuns în finala din 1930. Împotriva Suediei la Bologna, Argentina a condus de două ori, dar cele două goluri ale lui Sven Jonasson și cel al lui Knut Kroon i-au dat Suediei o victorie cu 3-2. Vecinii Argentinei din America de Sud, Brazilia, au suferit și ei o ieșire încă din prima rundă, Spania eliminându-i cu un scor de 3-1.

Pentru prima oară în istoria Campionatului Mondial, ultimele opt echipe rămase în competiție erau din Europa - Austria, Cehoslovacia, Elveția, Germania, Italia, Spania, Suedia și Ungaria. Toate cele patru echipe non-europene care s-au calificat la campionat fiind eliminate după un meci.

În sferturile de finală, primul meci rejucat din istoria Campionatului Mondial a luat loc după ce Italia și Spania au terminat la egalitate 1-1, după prelungiri. Meciul a fost jucat într-un stil foarte agresiv cu mulți jucători părăsind terenul din cauza accidentărilor: portarul spaniol Ricardo Zamora a fost accidentat în primul meci, nefiind capabil să participe în meciul următor, iar de partea cealaltă se află italianul Mario Pizziolo căruia i-a fost rupt piciorul de către spanioli. Acesta nu a mai putut juca la națională niciodată. Italia a câștigat cel de al doilea meci împotriva spaniolilor cu 1-0; același joc agresiv al italienilor au făcut ca trei spanioli să părăsească terenul din cauza accidentărilor. Italia, în semifinale i-au bătut pe Austria cu același scor. Între timp, Cehoslovacia și-au securizat locul în finală reușind să o elimine pe Germania cu 3-1.

Stadionul Partidului Național Fascist a găzduit finala. După 80 minute jucate, cehoslovacii conduceau cu 1-0. Italienii, totuși, au reușit să înscrie înainte de fluierul final, iar următorul gol a fost înscris în prelungiri pentru a fi încoronați drept câștigătorii Campionatului Mondial.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Optimi de finală Sferturi de finală Semifinale Finală
 27 mai 1934  31 mai 1934  3 iunie 1934  10 iunie 1934
                           
           
 Flag of Italy.svg Italia   7
 Flag of the United States.svg Statele Unite   1  
 Flag of Italy.svg Italia   1
   Flag of Spain.svg Spania   0  
 Flag of Spain.svg Spania   3
 Flag of Brazil.svg Brazilia   1  
 Flag of Italy.svg Italia  1
   Flag of Austria.svg Austria   0  
 Flag of Austria.svg Austria   3
 Flag of France.svg Franța   2  
 Flag of Austria.svg Austria   2
   Flag of Hungary.svg Ungaria   1  
 Flag of Hungary.svg Ungaria   4
 Flag of Egypt.svg Egipt   2  
 Flag of Italy.svg Italia   2
   Flag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia   1
 Flag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia   2
 Flag of Romania.svg România   1  
 Flag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia   3
   Flag of Switzerland.svg Elveția   2  
 Flag of the Netherlands.svg Olanda   2
 Flag of Switzerland.svg Elveția   3  
 Flag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia  3
   Flag of Germany.svg Germania   1  
 Flag of Germany.svg Germania   5
 Flag of Belgium.svg Belgia   2  
 Flag of Germany.svg Germania  2
   Flag of Sweden.svg Suedia   1  
 Flag of Sweden.svg Suedia   3
 Flag of Argentina.svg Argentina   2  


Optimi de finală[modificare | modificare sursă]

Germania Germania5-2Belgia Belgia
Stanislaus Kobierski A marcat în minutul 25 25'
Otto Siffling A marcat în minutul 49 49'
Edmund Conen A marcat în minutul 66 66' A marcat în minutul 70 70' A marcat în minutul 87 87'
(Cronică) Bernard Voorhoof A marcat în minutul 29 29' A marcat în minutul 43 43'
Spectatori: 8.000
Arbitru: Italia Mattea Francesco
Spania Spania3-1Brazilia Brazilia
Chato A marcat în minutul 18 18' A marcat în minutul 25 25'
Isidoro Langara A marcat în minutul 29 29'
(Cronică) Leonidas A marcat în minutul 55 55'
Spectatori: 21.000
Arbitru: Germania Birlem Alfred
Austria Austria3-2
(1-1)
Franța Franța
Matthias Sindelar A marcat în minutul 44 44'
Toni Schall A marcat în minutul 93 93'
Pepi Bican A marcat în minutul 104 104'
(Cronică) Jean Nicolas A marcat în minutul 18 18'
Georges Verriest A marcat în minutul 116 116'
Spectatori: 16.000
Arbitru: Țările de Jos Johannes van Moorsel
Italia Italia7-1Statele Unite ale Americii S.U.A.
Angelo Schiavio A marcat în minutul 18 18'A marcat în minutul 29 29'A marcat în minutul 64 64'
Raimondo Orsi A marcat în minutul 20 20'A marcat în minutul 69 69'
Giovanni Ferrari A marcat în minutul 63 63'
Giuseppe Meazza A marcat în minutul 90 90'
(Cronică) Aldo Donelli A marcat în minutul 57 57'
Spectatori: 25.000
Arbitru: Elveția Rene Mercet
Ceholsovacia Cehia2-1România România
Antonin Puc A marcat în minutul 50 50'
Oldrich Nejedly A marcat în minutul 67 67'
(Cronică) Ștefan Dobay A marcat în minutul 11 11'
Spectatori: 9.000
Arbitru: Belgia Jan Langenus
Ungaria Ungaria4-2Egipt Egipt
Pál Teleki A marcat în minutul 11 11'
Géza Toldi A marcat în minutul 27 27' A marcat în minutul 61 61'
Jenö Vincze A marcat în minutul 53 53'
(Cronică) Abdel Fawzi A marcat în minutul 31 31'A marcat în minutul 39 39'
Spectatori: 9.000
Arbitru: Italia Rinaldo Barlassina
Suedia Suedia3-2Argentina Argentina
Sven Johansson A marcat în minutul 9 9' A marcat în minutul 67 67'
Knut Kroon A marcat în minutul 79 79'
(Cronică) Ernesto Belis A marcat în minutul 4 4'
Alberto Galateo A marcat în minutul 48 48'
Spectatori: 14.000
Arbitru: Austria Erwin Braun
Elveția Elveția3-2Țările de Jos Olanda
Leopold Kielholz A marcat în minutul 7 7' A marcat în minutul 43 43'
Andre Abegglen A marcat în minutul 69 69'
(Cronică) Kick Smit A marcat în minutul 19 19'
Leen Vente A marcat în minutul 84 84'
Spectatori: 33.000
Arbitru: Suedia Ivan Eklind

Sferturi de finală[modificare | modificare sursă]

Italia Italia1-1
(1-1)
Spania Spania
Giovanni Ferrari A marcat în minutul 44 44' (Cronică) Luis Regueiro A marcat în minutul 30 30'
Giovanni Berta, Florența
Spectatori: 35.000
Arbitru: Belgia Louis Baert
Italia Italia1-0Spania Spania
Giuseppe Meazza A marcat în minutul 11 11' (Cronică)
Giovanni Berta, Florența
Spectatori: 45.000
Arbitru: Elveția Rene Mercet
Austria Austria2-1Ungaria Ungaria
Johann Horvath A marcat în minutul 8 8'
Karl Zischek A marcat în minutul 51 51'
(Cronică) György Sárosi A marcat în minutul 60 60' (pen.)
Stadio Littoriale, Bologna
Spectatori: 25.000
Arbitru: Italia Francesco Mattea
Germania Germania2-1Suedia Suedia
Karl Hohmann A marcat în minutul 60 60', A marcat în minutul 63 63' (Cronică) Gösta Dunker A marcat în minutul 82 82'
San Siro, Milano
Spectatori: 15.000
Arbitru: Italia Rinaldo Barlassina
Cehoslovacia Cehia3-2Elveția Elveția
František Svoboda A marcat în minutul 24 24'
Jiří Sobotka A marcat în minutul 49 49'
Oldřich Nejedlý A marcat în minutul 82 82'
(Cronică) Leopold Kielholz A marcat în minutul 18 18'
Willy Jaeggi A marcat în minutul 78 78'
Benito Mussolini, Torino
Spectatori: 12.000
Arbitru: Austria Alois Beranek

Semifinale[modificare | modificare sursă]

Italia Italia1-0Austria Austria
Enrique Guaita A marcat în minutul 19 19' (Cronică)
San Siro, Milano
Spectatori: 60.000
Arbitru: Suedia Ivan Eklind
Cehoslovacia Cehia3-1Germania Germania
Oldřich Nejedlý A marcat în minutul 19 19', A marcat în minutul 71 71', A marcat în minutul 80 80' (Cronică) Rudolf Noack A marcat în minutul 62 62'
Nazionale PNF, Roma
Spectatori: 10.000
Arbitru: Italia Rinaldo Barlassina

Finala mică[modificare | modificare sursă]

Germania Germania3-2Austria Austria
Ernst Lehner A marcat în minutul 1 1', A marcat în minutul 42 42'
Edmund Conen A marcat în minutul 27 27'
(Cronică) Johann Horvath A marcat în minutul 28 28'
Karl Sesta A marcat în minutul 54 54'
Giorgio Ascarelli, Napoli
Spectatori: 8.000
Arbitru: Italia Albino Carraro

Finala[modificare | modificare sursă]

Italia Italia2-1
(1-1)
Cehia Cehoslovacia
Raimundo Orsi A marcat în minutul 81 81'
Angelo Schiavio A marcat în minutul 95 95'
(Cronică) Antonín Puč A marcat în minutul 76 76'
Nazionale PNF, Roma
Spectatori: 45.000
Arbitru: Suedia Ivan Eklind

Marcatori[modificare | modificare sursă]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Pe parcursul anilor, diferite surse au declarat că turneul ar fi fost în umbra corupției și influențat de dictatorul italian Benito Mussolini, care a folosit turneul ca și o unealtă de propagandă pentru fascism. Potrivit acuzațiilor, Mussolini a selectat personal arbitrii pentru meciurile în care jucau naționala Italiei, în timp ce guvernul italian se amestecase în organizarea FIFA și în reorganizarea logisticii meciurilor pentru a promova fascismul. Cu toate acestea, Italia a câștigat și următoarea ediție a Campionatului Mondial (găzduit de Franța), de asemenea și turneul olimpic de fotbal din 1936.

Legături externe[modificare | modificare sursă]