Campionatul Mondial de Fotbal 1930

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pix.gif Campionatul Mondial FIFA 1930 Football pictogram.svg
WorldCup1930.jpg
Sport fotbal
Țară Uruguay
Echipe 13 (din 3 confederații)
Stadioane 3 (într-un singur oraș)
Data începerii 13 iulie 1930
Data sfârșitului 30 iulie 1930
Campion Flag of Uruguay.svg Uruguay
Meciuri 18
Goluri 70 (3,89 pe meci)
Golgheter Argentina Guillermo Stábile (8 goluri)
Asistență totală 590,549 (32,808 pe meci)
Finalistă Flag of Argentina.svg Argentina

Campionatul Mondial FIFA 1930 a fost primul Campionat Mondial FIFA, campionatul mondial pentru echipe naționale de fotbal la masculin. A avut loc în Uruguay din 13 iulie până pe 30 iulie 1930. FIFA, asociația internațională de fotbal, a ales Uruguay ca și gazdă, deoarece țara sărbătorea o sută de ani de la prima ei constituție, iar echipa națională de fotbal a Uruguayului a câștigat titlul la fotbal la Jocurile Olimpice din 1928. Toate meciurile au fost jucate în capitala Uruguayului, Montevideo, majoritatea pe Estadio Centenario, care a fost construit pentru turneu.

Treisprezece echipe dintre care șapte din America de Sud, patru din Europa, și două din America de Nord au intrat în turneu. Doar câteva echipe europene au ales să participe din cauza dificultății călătoriei până în America de Sud. Echipele au fost împărțite în patru grupe, cu câștigătoarea fiecărei grupe mergând mai departe în semifinale. Primele două meciuri ale Campionatului Mondial au avut loc în același timp, și au fost câștigate de Franța și Statele Unite, care le-au învins pe Mexic cu 4-1, respectiv pe Belgia cu 3-0. Lucien Laurent de la Franța a înscris primul gol din istoria Campionatului Mondial, în timp ce portarul american Jimmy Douglas a fost primul portar ce nu și-a luat nici un gol într-un meci de Campionat Mondial.

Argentina, Uruguay, Statele Unite și Iugoslavia au fost echipele care au ajuns în semifinale. În finală, gazdele și favoriții turneului Uruguay au învins-o pe Argentina cu 4-2 în fața la 93,000 oameni, și astfel a devenit prima națiune ce a câștigat Campionatul Mondial.

Selecția gazdei[modificare | modificare sursă]

Italia, Suedia, Olanda, Spania, Ungaria și Uruguay au fost țările care au vrut sa găzduiască evenimentul.[1][2] Uruguay a devenit gazdă după ce celelalte țări și-au retras propunerile.

Participanți[modificare | modificare sursă]

Țări participante
Replica trofeului acordat echipei câștigătoare

Primul Campionat Mondial a fost singurul fără calificare. Toate țările care erau afiliate la FIFA au fost invitate să concureze, având ca termen limită data de 28 februarie 1930 să accepte. Mult interes a fost arătat de națiunile din America. Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Peru și Statele Unite au intrat în campionat. În total șapte echipe din America de Sud au participat, mai multe decât la oricare alt Campionat Mondial. Oricum, din cauza călătoriei lungi și costisitoare cu vaporul peste Oceanul Atlantic, și durata absenței jucătorilor de la servici,[1] doar câteva echipe europene au luat parte. Câteva au refuzat să călătorească în America de Sud din alte motive,[3] și astfel nicio echipă europeană nu a acceptat până pe 28 februarie. Pentru a fi măcar o echipă din Europa, Asociația de Fotbal din Uruguay a trimis o scrisoare de invitație către Asociația Engleză de Fotbal, chiar dacă Națiunile Britanice nu erau membrii ai FIFA la acel timp. Această invitație nu a fost acceptată de Comitetul Asociației de Fotbal pe data de 18 noiembrie 1929.[4] Cu doar două luni înainte de începerea turneului, nicio echipă din Europa nu a intrat oficial.[5]

Președintele FIFA Jules Rimet a intervenit, și astfel patru echipe europene au făcut călătoria pe mare: Belgia, Franța, România, și Iugoslavia. Românii, antrenați de Constantin Rădulescu și coordonați de căpitanul lor Rudolf Wetzer, au intrat în competiție după intervenția noului rege al României, Regele Carol II. El a ales jucătorii personal, și a negociat cu angajații pentru a se asigura că jucătorii vor avea servici și când se vor întoarce.[6] Franța a intrat la intervenția personală a lui Rimet, dar nici cel mai bun fundaș al Franței, Manuel Anatol, și nici antrenorul Gaston Barreau nu au putut face deplasarea.[7] Belgienii au participat la intervenția vicepreședintelui FIFA Rodolphe Seeldrayers.[8]

Am călătorit timp de 15 zile la bordul Contelui Verde. Ne-am îmbarcat la Villefranche-sur-Mer în compania belgienilor și iugoslavilor. Ne-am făcut exercițiile de bază jos și ne-am antrenat pe punte. Antrenorul nu vorbea deloc despre tactică ...

Lucien Laurent[9]

Românii au urcat la bordul SS Conte Verde la Genova, francezii au urcat la Villefranche-sur-Mer pe 21 iunie 1930,[10] iar belgienii au îmbarcat la Barcelona.[11] Conte Verde l-a dus și pe Rimet, trofeul și pe trei arbitri europeni: belgienii Jean Langenus și Henry Christophe, împreună cu Thomas Balway, un parizian care avea origini engleze. Echipa Braziliei s-a îmbarcat în Rio de Janeiro pe 29 iunie înainte să ajungă în Uruguay pe 4 iulie.[5] Iugoslavia a călătorit cu vaporul cu scrisori Florida din Marsilia.[11]

Regatul Iugoslaviei nu a fost nici el sigur de participarea la mondial. Croații au decis să boicoteze echipa națională, astfel că regele Alexandru I a refuzat să finanțeze echipa. În cele din urmă s-a găsit o soluție, conducătorii asociației de fotbal din Belgrad făcând o selecție cu jucători sârbi din campionatul intern, de la cele două mari rivale, BSK și SK Jugoslavija, printre care se numărau vedetele lui BSK Blagoje Marjanović („Moša”) și Aleksandar Tirnanić („Tirke”), cu alți trei sârbi care au jucat la cluburi din Franța (printre care se număra și Ivan Bek). Iugoslavia, cu o vârstă medie de 21 de ani și 258 de zile, a fost cea mai tânără echipă de la mondial. După primul meci, cel cu Brazilia, echipa a fost poreclită „Ichiii” sau „Ichachos” (în spaniolă) de presa uruguayană, referindu-se la numele jucătorilor care se terminau în „-ić” sau „-vić”. A reușit cea mai bună performanță din istoria ei, locul al treilea, conform Federației Sârbe de Fotbal.[12][13]

Stadioane[modificare | modificare sursă]

Toate meciurile au fost jucate în Montevideo. Trei stadioane au fost folosite: Estadio Centenario, Estadio Pocitos, și Estadio Parque Central. Estadio Centenario a fost construit pentru campionat și pentru sărbătorirea celor o sută de ani de independență Uruguayană. Proiectat de Juan Scasso,[14] a fost cel mai mare stadion din campionat, Rimet numindu-l „templul fotbalului”.[15] Cu o capacitate de 90.000 locuri, a fost cel mai mare stadion de fotbal din lume după cele din Regatul Unit.[8] Stadionul a găzduit 10 din 18 meciuri, inclusiv ambele semifinale și finala. Oricum, construcția nu s-a terminat la timp deoarece a plouat mult, astfel că în primele cinci zile ale turneului, stadionul nu era gata.[16] Primele meciuri au fost jucate pe stadioane mici folosite de cluburile de fotbal din Montevideo, Nacional și Penarol, Parque Central, cu o capacitate de 20,000 locuri și Pocitos.

Campionatul Mondial de Fotbal 1930 (Uruguay)
Montevideo
Estadio Centenario Estadio Gran Parque Central Estadio Pocitos
34°53′40.38″S 56°9′10.08″V / 34.8945500°S 56.1528000°V / -34.8945500; -56.1528000 (Estadio Centenario) 34°54′4″S 56°9′32″V / 34.90111°S 56.15889°V / -34.90111; -56.15889 (Estadio Gran Parque Central) 34°54′18.378″S 56°9′22.42″V / 34.90510500°S 56.1562278°V / -34.90510500; -56.1562278 (Estadio Pocitos)
Capacitate: 90,000 Capacitate: 20,000 Capacitate: 1,000
Estadio Centenario 1930.jpg Gran Parque Central 1900.jpg Estadio Pocitos 1930.jpg


Echipe[modificare | modificare sursă]

Pentru o listă cu loturile echipelor ce au jucat la turneul final, vezi loturile pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1930.

Arbitri[modificare | modificare sursă]

Cincisprezece arbitri au participat în campionat, dintre care patru europeni - un francez, un român (Constantin Rădulescu care era și antrenorul României),[17] doi belgieni (Henri Christophe și John Langenus) și unsprezece din America - dintre care șase erau Uruguayeni. Pentru a elimina diferențele în aplicarea Legilor Jocului, arbitrii au fost invitați la o scurtă întâlnire în care să vorbească despre problemele conflictuale din meci.[18]

Departe de asta, cei doi care au atras cea mai mare atenție au fost Gilberto de Almeida Rego din meciul Argentina și Franța, în care arbitrul brazilian a fluierat sfârșitul meciului cu șase minute mai devreme, și bolivianul Ulises Saucedo din meciul Argentina și Mexic, în care Argentina a câștigat cu 6-3. În timpul meciului, Saucedo, care era și antrenorul Boliviei,[17] a acordat trei lovituri de la 11 metri.

Mai jos este o listă cu arbitrii. Arbitrii scriși aplecat au fost tușieri tot campionatul.

Europa
America de Nord
America de Sud


Format[modificare | modificare sursă]

13 echipe au fost puse în patru grupe, Grupa 1 conținând patru echipe, iar celelalte conținând doar trei. Două puncte erau acordate la victorie și un punct pentru egal. Dacă două echipe aveau același număr de puncte, un play-off trebuia să se joace. Oricum, asta nu a fost necesar. Cei patru câștigători ai grupei respective se duceau în semifinale. Dacă două echipe făceau egal aici se jucau și prelungiri, însă nici asta nu a fost necesar.

Grupele[modificare | modificare sursă]

Uruguay, Argentina, Brazilia și Statele Unite fuseseră cele mai bune echipe din acest campionat.[19] Tragerile la sorți au avut loc în Montevideo, atunci când toate echipele au ajuns.[20]

Cum nu erau meciuri de calificare, primele două meciuri ale campionatului au fost și primele două meciuri din istoria Campionatului Mondial, care au avut loc în același timp pe 13 iulie 1930. Franța a bătut-o pe Mexic cu 4-1 pe Estadio Pocitos, în timp ce Statele Unite a bătut-o pe Belgia cu 3-0 pe Estadio Gran Parque Central. Lucien Laurent de la Franța a fost primul marcator din istoria Campionatului Mondial.[21]

Rezumatul campionatului[modificare | modificare sursă]

Grupa 1[modificare | modificare sursă]

Am jucat cu Mexic și era ninsoare, pentru că era iarnă în emisfera sudică. Unul din echipa mea mi-a centrat mingea și am urmărit-o bine dând un voleu cu piciorul meu drept. Toată lumea era bucuroasă dar noi nu ne-am bucurat așa tare - nimeni nu a realizat că golul acesta devenise istorie. O strângere de mână cu toți coechipierii mei și aia a fost. Și nu am primit nici un bonus pentru că atunci toți eram amatori.

Lucien Laurent[9]

Prima grupă era singura care conținea patru echipe: Argentina, Chile, Franța și Mexic. Două zile după victoria Franței contra Mexicului, ei îi aveau în față pe favoriții grupei Argentina. Ghinionul s-a abătut peste Franța după ce portarul Alex Thepot a fost nevoit să părăsească terenul după numai 20 minute, iar Laurent, după ce a fost faultat de Luis Monti, și-a petrecut tot meciul șchiopătând. Oricum ei au jucat mai bine, și putea fi chiar 0-0 dacă Monti nu înscria din lovitură liberă.[22] Meciul a avut și o controversă când arbitrul Almeida Rego a fluierat sfârșitul meciului cu șase minute mai devreme, exact atunci când grancezul Marcel Langiller avea o șansă enormă de a înscrie. Jocul s-a reluat după protestele făcute de jucătorii francezi.[23] Chiar dacă Franța a jucat de două ori în două zile, Chile a jucat abia primul meci. Ei au jucat cu Mexic în următoarea zi, câștigând confortabil cu scorul de 3-0.[24]

În ultimul meci al Franței, contra Chile, a fost acordat primul penalti din campionat și din istoria Campionatului Mondial. Primul portar care a apărat un penalti a fost Alex Thepot de la Franța pe 19 Iulie 1930, apărând șutul chilianului Carlos Vidal în minutul 30.[25] În al doilea meci al Argentinei, contra Mexicului, trei penaltiuri au fost acordate. În timpul aceluiași meci pe 19 iulie 1930 portarul Mexicului, Oscar Bonfiglio Martinez, a apărat un alt penalti în minutul 23 al meciului cu Argentina.[25] Penaltiul a fost executat de Fernando Paternoster. Guillermo Stabile a marcat un hat-trick în debutul său la națională,[26] Argentina câștigând cu 6-3, cu absența căpitanului ei Manuel Ferreira, care s-a întors în Buenos Aires să dea un examen la drept.[27] Calificarea a fost decisă de ultimul meci al grupei, un meci între Argentina și Chile, care le-a bătut pe Franța, respectiv Mexic. Meciul a început cu o bătaie după un fault la Arturo Torres comis de Monti.[23] Argentina a câștigat 3-1 contra vecinilor săi și astfel a avansat în semifinale.

Grupa 2[modificare | modificare sursă]

A doua grupă conținea Brazilia, Bolivia și Iugoslavia. Brazilia, favoriții grupei, se așteptau să ajungă în semifinale, însă au pierdut din primul meci cu 2-1 în fața Iugoslaviei.[28] Înainte de turneu Bolivia nu câștigase nici un meci niciodată. În primul lor meci, pentru a arăta cât de mult înseamnă pentru ei că au fost invitați la acest turneu, ei au purtat tricouri în care pe fiecare scria câte o literă din propoziția „Viva Uruguay”.[29] Ambele meciuri ale Boliviei au fost la fel, un început promițător care încet-încet a dus la un scor dezastruos. Contra Iugoslaviei au rezistat o oră fără să primească gol, dar până la final au primit patru goluri.[24] Ghinionul a fost de partea lor, multe goluri ale Boliviei fiind anulate.[29] Contra Braziliei, când ambele echipe jucau doar pentru mândrie, scorul a fost 1-0 pentru Brazilia la pauză. Însă în a doua repriză ei au mai înscris încă de trei ori, două dintre ele fiind marcate de multi-sportivul Preguinho.[30] Iugoslavia s-a calificat în semifinale.

Grupa 3[modificare | modificare sursă]

Gazda Uruguay s-a aflat într-o grupă cu Peru și România. În meciul de deschidere, cel cu România, a avut loc și prima eliminare din competiție, cea a lui Plácido Galindo din naționala Perului.[31] Românii au profitat de avantajul omului în plus, marcând, pe lângă golul din minutul 1, încă două goluri spre sfârșitul partide, în minutele '79 și '89. Meciul a avut cea mai mică asistență din istoria Campionatului Mondial. Oficial, numărul spectatorilor se ridică la 2459, însă în realitate au fost aproximativ 300 de spectatori.[32]

Din cauza întârzierilor la construirea Estadio Centenario, primul meci al Uruguayului nu s-a jucat decât după cinci zile de la începerea competiției. Fiind primul meci disputat pe Centenario, a fost precedat de o ceremonie care comemora o sută de ani de la crearea constituției Uruguayului. Înaintea primului meci, Uruguayul a fost într-un cantonament strict timp de patru săptămâni. Portarul Andrés Mazali a fost exclus din lot pentru că a plecat din cantonament după ora stingerii, pentru a-și vizita soția.[33] Gazdele au reușit să câștige la limită partida cu Peru, scor 1-0.[34] Spectatorii au lăudat apărarea Perului, fiind singurul meci de la acest turneu în care Uruguay a marcat doar o singură dată.[35] Presa din țară a catalogat rezultatul ca fiind unul slab, fiind însă apreciat în Peru.[34] Uruguay subsequently defeated Romania with ease, scoring four first half goals to win 4–0.

Grupa 4[modificare | modificare sursă]

Statele Unite au dominat a patra grupă. Echipa Americii, care avea componenți experimentați cu mai multe meciuri la națională, au fost porecliți drept „the shot-putters” de un francez necunoscut.[2] They beat their first opponents, Belgium, 3–0. The ease of the victory was unexpected; Uruguayan newspaper Imparcial wrote that "the large score of the American victory has really surprised the experts".[36] Belgienii s-au plâns de starea proastă a gazonului și de greșelile de arbitraj, susținând că cel de-al doilea gol a fost marcat din offside.[36] Al doilea meci al grupei a fost jucat în condiții neprielnice, la ora meciului fiind furtună;[37] chiar și așa Bert Patenaude a marcat primul hat-trick al competiției, împotriva Paraguayului. Până la 10 noiembrie 2006, primul hat-trick pe care FIFA îl recunoștea a fost cel al lui Guillermo Stábile din reprezentativa Argentinei, la două zile după Patenaude; totuși, în 2006, FIFA a anunțat că Patenaude este primul marcator al unui hat-trick scorer, reatribuindu-i golul care era trecut greșit în statistică în dreptul coechipierului Tom Florie.[38][39] Cu Statele Unite reușind să obțină calificarea, ultimul meci din grupă s-a jucat fără miză. Paraguay a învins Belgia cu 1–0.[24]

Semi-finale[modificare | modificare sursă]

Cele patru câștigătoare ale grupelor, Argentina, Iugoslavia, Uruguay și Statele Unite, au ajuns în semi-finale. Cele două meciuri din semi-finale s-au terminat cu același rezultat, 6-1. Prima semifinală s-a disputat între Statele Unite și Argentina pe un teren plin de apă. Statele Unite, care a aliniat șase jucători născuți în Marea Britanie, l-a pierdut pe Raphael Tracy după numai zece minute, accidentându-se la picior într-un meci dur, plin de incidente.[40] Golul argentinianului Monti a stabilit scorul de la pauză, 1-0. În a doua repriză, puternica echipă a Statelor Unite a fost copleșită de viteza atacurilor argentiniene, meciul terminându-se cu scorul de 6–1.[41]

A doua semi-finală a fost reeditarea meciului de la Jocurile Olimpice din 1924 dintre Iugoslavia și Uruguay. Vujadinović a marcat primul pentru Iugoslavia, însă Uruguayul a întors scorul, intrând la cabine cu scoulr 2-1. După pauză, Iugoslaviei i s-a refuzat un gol pe motiv de ofside, decizie contestată de oaspeți.[28] Gazdele au mai marcat trei goluri în a doua repriză ducând scorul final la 6–1, cu Pedro Cea marcând un hat-trick.[41]

Locurile trei și patru[modificare | modificare sursă]

Finala mică nu a fost stabilită până la următoarea ediție, astfel că formatul turneului din 1930 este unic în sensul că nu s-a făcut o departajare între echipele de pe locurile trei și patru. Unele surse, precum un buletin FIFA din 1984, susțin incorect faptul că s-ar fi jucat un meci pentru stabilirea locului al treilea, care ar fi fost câștigat de Iugoslavia cu scorul de 3–1.[42] Datele diferă și cu privire la data stabilirii unui astfel de meci. Conform unei cărți lansate de Hyder Jawad în 2009, Iugoslavia a refuzat să joace un meci pentru locul al treilea deoarece au fost nemulțumiși cu arbitrajul din meciul din semifinale cu Uruguay.[43]

La sfârșitul campionatului, căpitanul Statelor Unite (Tom Florie)[44] și cel al Iugoslaviei (Milutin Ivković)[45] au primit medalia de bronz. Totuși, un raport tehnic al comitetului FIFA care a organizat ampionatul Mondial din 1986, în care au fost incluse clasamente al tuturor echipelor care au participat la turneul final, o poziționa pe Statele Unite pe poziția a treia și pe Iugoslavia pe cea de-a patra,[46] o practică continuată de atunci de FIFA.[47] În 2010, fiul lui Kosta Hadži, șeful delegației iugoslave și vice-președinte al Asociației de Fotbal a Iugoslaviei la acea vreme, susține că Iugoslaviei i s-a acordat o singură medalie de bronz, pentru toată echipa, medalie care s-a aflat în posesia lui Hadži și a familiei sale timp de 80 de ani de la sfârșitul turneului. El mai susține că Iugoslavia s-ar fi clasat pe locul al treilea deoarece a pierdut cu echipa care avea să devin campioană, Uruguay.[48][49]

Finala[modificare | modificare sursă]

Din cauza unei dispute a fost folosită câte o minge diferită pe repriză, alese de echipe. Mingea aleasă de Argentina (sus) a fost folosită în prima repriză, iar cea aleasă de Uruguay a fost folosită în a doua.

Victoriile obținute de Uruguay și Argentina în semi-finale au dus la reeditarea finalei Jocurilor Olimpice din 1928, câștigată de Uruguay cu scorul de 2–1 după rejucare.

Finala s-a jucat pe Estadio Centenario pe 30 iulie. Suporterii Argentinei au trecut râul La Plata Basin strigând Victoria o muerte („victorie sau moarte”), înlăturând orice dubiu cu privire la importanța turneului abia înființat. Zece bărci au transportat fani argentinieni de la Buenos Aires la Montevideo, însă acestea s-au dovedit neîncăpătoare,[28] astfel că au mai fost folosite un număr mare de ambarcațiuni improvizate. Între 10-15.000 de suporteri argentinieni au făcut călătoria, însă portul din Montevideo a fost atât de aglomerat încât mulți suporteri nu au reușit să coboare din bărci înaintea începerii partidei.[50] La stadion, suporterii au fost verificați astfel încât să nu intre cu arme.[51] Porțile s-au deschis la ora opt, cu șase ore înaintea începerii partidei, iar la prânz stadionul era plin,[28] statisticile FIFA arătând că partidă au asistat peste 93.000 de suporteri.[52] Înaintea meciului a avut loc o dispută între echipe, care nu s-au înțeles cu privire la alegerea mingii.[53] FIFA a intervenit și a decis ca Argentina să aducă mingea pentru prima repriză, iar Uruguay pentru cea de a doua.[2] Uruguay a făcut o schimbare față de meciul din semifinale. Castro l-a înlocuit pe Anselmo, care s-a îmbolnăvit între timp.[41] Monti a jucat pentru Argentina în ciuda amenințărilor cu moartea primite în ziua meciului. Arbitru a fost belgianul John Langenus, care a fost de acord să oficieze partida doar cu câteva ore înaintea partidei, cerând asigurări cu privire la siguranța sa.[54] Una din cererile sale a fost ca o barcă să fie pregătită în port înainte cu o oră de fluierul final, în cazul în care trebuia să scape rapid de ostilitatea suporterilor.[55]

Gazdele au deschis scorul prin Pablo Dorado, cu un șut pe jos din dreapta terenului.[56] Argentina, cu un joc de pase superior, a răspuns rapid, egalând în opt minute. Carlos Peucelle a primit o pasă filtrantă de la Ferreira, s-a demarcat și a egalat.[56] Cu puțin timp înaintea sfârșitului primei reprize, golgheterul turneului, Guillermo Stábile, a marcat pentru 2–1. Căpitanul Uruguayului, Nasazzi, a protestat, susținând că Stábile era în poziție de offside.[54] În a doua repriză Uruguay a crescut treptat. La scurt timp după ce Monti a ratat o ocazie care ar fi dus scorul la 3–1, Uruguayul s-a aruncat în atac, iar Pedro Cea a marcat golul egalizator.[56] Santos Iriarte a marcat după zece minute, aducând Uruguayul în avantaj, iar înaintea fluierului final Castro a marcat pentru 4–2.[54] Peste un minut Langenus a fluierat sfârșitul partidei, iar Uruguayul a devenit campioană mondială, după ce câștigase și finala olimpică. Jules Rimet a acordat trofeul Campionatului Mondial, care avea să primească numele său, președinteului Asociației de Fotbal a Uruguayului, Raúl Jude.[57] Următoarea zi a fost decretată drept sărbătoare națională în Uruguay;[52] în capitala Argentinei, Buenos Aires, o gloată a aruncat cu pietre în consulatul Uruguayan.[58] Francisco Varallo (carea a jucat ca atacant pentru Argentina) a fost ultimul supraviețuitor care a jucat în finală, murind pe 30 august 2010.[59]

Franța, Iugoslavia și Statele Unite au jucat amicale în America de Sud după finalizarea turneului. Brazilia a jucat cu Franța pe 1 august, Iugoslavia pe 10 august, iar Statele Unite pe 17 august,[60] în timp ce Argentina a fost gazda meciului cu Iugoslavia pe 3 august.[61]

Golaverajul Uruguayului, +12 în patru meciuri, cu o medie de peste 3 goluri pe meci, rămâne cel mai mare golaveraj pe meci dintre toate câștigătoarele Campionatului Mondial, și al doilea cel mai mare dintre toate participantele la turneul final, după cel al Ungariei de la turneul din 1954.

Faza grupelor[modificare | modificare sursă]

Grupa 1[modificare | modificare sursă]

Echipă M V E Î Gm Gp Pct
Flag of Argentina.svg Argentina 3 3 0 0 10 4 6
Flag of Chile.svg Chile 3 2 0 1 5 3 4
Flag of France.svg Franța 3 1 0 2 4 3 2
Flag of Mexico.svg Mexic 3 0 0 3 4 13 0
13 iulie 1930
15:00 UYT (UTC−03:30)
Franța  4 – 1  Mexic
L. Laurent A marcat în minutul 19 19'
Langiller A marcat în minutul 40 40'
Maschinot A marcat în minutele: 43'87'
Report Carreño A marcat în minutul 70 70'
Estadio Pocitos, Montevideo
Spectatori: 3.000
Arbitru: Domingo Lombardi (Uruguay)

15 iulie 1930
16:00 UYT (UTC−03:30)
Argentina  1 – 0  Franța
Monti A marcat în minutul 81 81' Report
Estadio Parque Central, Montevideo
Spectatori: 18.000
Arbitru: Almeida Rêgo (Brazil)

16 iulie 1930
14:45 UYT (UTC−03:30)
Chile  3 – 0  Mexic
Vidal A marcat în minutele: 3'65'[62]
M. Rosas A marcat în minutul 51 51' (o.g.)
Report

19 iulie 1930
12:50 UYT (UTC−03:30)
Chile  1 – 0  Franța
Subiabre A marcat în minutul 65 65'[62] Report
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: 50.000
Arbitru: Aníbal Tejada (Uruguay)

19 iulie 1930
15:00 UYT (UTC−03:30)
Argentina  6 – 3  Mexic
Stábile A marcat în minutele: 8'17'80'
Zumelzú A marcat în minutele: 12'55'
Varallo A marcat în minutul 53 53'
Report M. Rosas A marcat în minutele: 42' (pen.)65'
Gayón A marcat în minutul 75 75'
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: 50.000
Arbitru: Ulises Saucedo (Bolivia)

22 iulie 1930
14:45 UYT (UTC−03:30)
Argentina  3 – 1  Chile
Stábile A marcat în minutele: 12'13'
M. Evaristo A marcat în minutul 81 81'
Report Subiabre A marcat în minutul 15 15'[62]
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: 35.000
Arbitru: John Langenus (Belgia)

Grupa 2[modificare | modificare sursă]

Echipă M V E Î Gm Gp Pct
Flag of SFR Yugoslavia.svg Iugoslavia 2 2 0 0 6 1 4
Flag of Brazil.svg Brazilia 2 1 0 1 5 2 2
Flag of Bolivia.svg Bolivia 2 0 0 2 0 8 0
Flag of SFR Yugoslavia.svg Iugoslavia 2-1 Flag of Brazil.svg Brazilia
Aleksandar Tiranic A marcat în minutul 21 21'
Ivica BEKA marcat în minutul 30 30'
(Cronica) Preguinho A marcat în minutul 62 62'
Parque Central, Montevideo
Spectatori: 5000
Arbitru: Uruguay Tejada Anibal
Flag of SFR Yugoslavia.svg Iugoslavia 4-0 Flag of Bolivia.svg Bolivia
Ivica Bek A marcat în minutul 60 60'A marcat în minutul 67 67'
Blagoje MarjanovicA marcat în minutul 62 62'
Djordje VujadinovicA marcat în minutul 85 85'
(Cronica)
Parque Central, Montevideo
Spectatori: 800
Arbitru: Uruguay Francisco Mateucci
Flag of Brazil.svg Brazilia 4 - 0 Flag of Bolivia.svg Bolivia
Moderato A marcat în minutul 37 37'A marcat în minutul 73 73'
PreguinhoA marcat în minutul 57 57'A marcat în minutul 83 83'
(Cronica)
Parque Central, Montevideo
Spectatori: 81200
Arbitru: Franța John Balway

Grupa 3[modificare | modificare sursă]

Echipă M V E Î Gm Gp Pct
Flag of Uruguay.svg Uruguay 2 2 0 0 5 0 4
Flag of Romania.svg România 2 1 0 1 3 5 2
Flag of Peru.svg Peru 2 0 0 2 1 4 0
Flag of Romania.svg România 3-1 Flag of Peru.svg Peru
Deșu A marcat în minutul 1 1'
Barbu A marcat în minutul 79 79'
Stanciu A marcat în minutul 89 89'
(Cronica) Souza Ferreira A marcat în minutul 75 75'
Estadio Pocitos, Montevideo
Spectatori: ~2.500
Arbitru: Warnken (Chile)


Flag of Uruguay.svg Uruguay 4-0 Flag of Romania.svg România
Dorado A marcat în minutul 7 7'
Scarone A marcat în minutul 26 26'
Anselmo A marcat în minutul 31 31'
Cea A marcat în minutul 35 35'
(Cronica)
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: ~80.000
Arbitru: Rege (Brazila)

Grupa 4[modificare | modificare sursă]

Echipă M V E Î Gm Gp Pct
Flag of the United States.svg Statele Unite 2 2 0 0 6 0 4
Flag of Paraguay.svg Paraguay 2 1 0 1 1 3 2
Flag of Belgium.svg Belgia 2 0 0 2 0 4 0
Flag of the United States.svg Statele Unite 3-0 Flag of Belgium.svg Belgia
McGhee A marcat în minutul 41 41', A marcat în minutul 45 45'
Patenaude A marcat în minutul 88 88'
(Cronica)
Estadio Parque Central, Montevideo
Spectatori: ~15,000
Arbitru: Macias (Argentina)

Flag of the United States.svg Statele Unite 3-0 Flag of Paraguay.svg Paraguay
Patenaude A marcat în minutul 10 10' A marcat în minutul 15 15'[63] A marcat în minutul 50 50' (Cronica)
Estadio Parque Central, Montevideo
Spectatori: ~20,000
Arbitru: Macias (Argentina)

Flag of Paraguay.svg Paraguay 1-0 Flag of Belgium.svg Belgia
Vargas Peña A marcat în minutul 40 40' (Cronica)
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: ~12,000
Arbitru: Vallarino (Uruguay)

Faza eliminatorie[modificare | modificare sursă]

  Semifinale Finală
26 iulie – Montevideo
 Flag of Argentina.svg Argentina 6  
 Flag of the United States.svg Statele Unite 1  
 
30 iulie – Montevideo
     Flag of Argentina.svg Argentina 2
   Flag of Uruguay.svg Uruguay 4
Finala mică
27 iulie - Montevideo  
 Flag of Uruguay.svg Uruguay 6      
 Flag of SFR Yugoslavia.svg Iugoslavia 1        

Semifinalele[modificare | modificare sursă]

Flag of Argentina.svg Argentina 6-1 Flag of the United States.svg Statele Unite
Monti A marcat în minutul 20 20'
Scopelli A marcat în minutul 56 56'
Stábile A marcat în minutul 69 69' A marcat în minutul 87 87'
Peucelle A marcat în minutul 80 80' A marcat în minutul 85 85'
(Cronica) Brown A marcat în minutul 89 89'
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: ~60,000
Arbitru: Langenus (Belgia)

Flag of Uruguay.svg Uruguay 6-1 Flag of SFR Yugoslavia.svg Iugoslavia
Cea A marcat în minutul 18 18', A marcat în minutul 67 67', A marcat în minutul 72 72'
Anselmo A marcat în minutul 20 20', A marcat în minutul 31 31'
Iriarte A marcat în minutul 61 61'
(Cronica) Sekulić A marcat în minutul 4 4'
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: ~80,000
Arbitru: Rege (Brazila)

Finala[modificare | modificare sursă]

Flag of Uruguay.svg Uruguay 4-2 Flag of Argentina.svg Argentina
Dorado A marcat în minutul 12 12'
Cea A marcat în minutul 57 57'
Iriarte A marcat în minutul 68 68'
Castro A marcat în minutul 89 89'
(Cronica) Peucelle A marcat în minutul 20 20'
Stábile A marcat în minutul 37 37'
Estadio Centenario, Montevideo
Spectatori: ~93,000
Arbitru: Langenus (Belgia)

Marcatorii[modificare | modificare sursă]

Clasamentul retrospectiv al FIFA[modificare | modificare sursă]

În 1986, FIFA a publicat un raport care cuprindea clasamente ale tuturor Campionatelor Mondiale până în 1986 inclusiv, bazat pe performanțele din competiție, rezultate și calitatea adversarului.[64][65] Clasamentul pentru Campionatul Mondial din 1930 este următorul:

R Echipă G M V E Î GP G Pct
1  Uruguay 3 4 4 0 0 15 3 +12 8
2  Argentina 1 5 4 0 1 18 9 +9 8
3  Statele Unite[66][44] 4 3 2 0 1 7 6 +1 4
4  Iugoslavia 2 3 2 0 1 7 7 0 4
Eliminate în grupe
5  Chile 1 3 2 0 1 5 3 +2 4
6  Brazilia 2 2 1 0 1 5 2 +3 2
7  Franța 1 3 1 0 2 4 3 +1 2
8  România 3 2 1 0 1 3 5 −2 2
9  Paraguay 4 2 1 0 1 1 3 −2 2
10  Peru 3 2 0 0 2 1 4 −3 0
11  Belgia 4 2 0 0 2 0 4 −4 0
12  Bolivia 2 2 0 0 2 0 8 −8 0
13  Mexic 1 3 0 0 3 4 13 −9 0

Ultimii jucători supraviețuitori[modificare | modificare sursă]

Ultimul jucător care a murit și care jucat în finală pentru Uruguay a fost Ernesto Mascheroni, care a decedat la vârsta de 76 de ani pe 3 iulie 1984. Fundașul de rezervă, Emilio Recoba, a murit pe 12 septembrie 1992, la vârsta de 87 de ani, dar nu a jucat nici un meci în cadrul turneului. Ultimul supraviețuitor care a participat la turneul final a fost Francisco Varallo, care a murit pe 30 august 2010 la vârsta de 100 de ani, la optzeci de ani de la turneul final.[67]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b History of FIFA – The first FIFA World Cup”. FIFA. http://www.fifa.com/classicfootball/history/fifa/first-fifa-world-cup.html. Accesat la 14 iunie 2014. 
  2. ^ a b c World Cup History – Uruguay 1930”. BBC Sport (BBC). 11 aprilie 2002. http://news.bbc.co.uk/sport3/worldcup2002/hi/history/newsid_1632000/1632201.stm. Accesat la 14 iunie 2009. 
  3. ^ Hunt, Chris (2006). World Cup Stories: The History of the FIFA World Cup. Ware: Interact. p. 10. ISBN 978-0-9549819-2-1 
  4. ^ Uruguay 1930”. Fourfourtwo magazine. Există o versiune arhivată la 19 august 2007. https://web.archive.org/web/20070819173027/http://www.fourfourtwo.premiumtv.co.uk/page/BigRead/0,,11442~1034860,00.html. Accesat la 20 iunie 2009. 
  5. ^ a b FIFA World Cup – Classic Moments from FIFA World Cup History”. FIFA. Există o versiune arhivată la 26 aprilie 2006. https://web.archive.org/web/20060426212450/http://fifaworldcup.yahoo.com/06/en/p/pwc/1930.html. Accesat la 14 iunie 2009. 
  6. ^ Seddon, pp. 8–9
  7. ^ Goldblatt (2008), p. 248
  8. ^ a b Goldblatt (2008), p. 249
  9. ^ a b Vautrot, Michel (17 iunie 1998). „A historical link with the Franche-Comté”. FIFA. Există o versiune arhivată la 8 iunie 2008. https://web.archive.org/web/20080608134846/http://www.fifa.com/aboutfifa/developing/refereeing/news/newsid=71490.html. Accesat la 14 iunie 2009. 
  10. ^ 1930 FIFA World Cup Uruguay”. FIFA. Există o versiune arhivată la 2 februarie 2009. https://web.archive.org/web/20090202113439/http://www.fifa.com/worldcup/archive/edition=1/overview.html. Accesat la 15 iunie 2009. 
  11. ^ a b Lara, Miguel A. „Uruguay, allí nació la historia” (în spaniolă). Marca.com Archive (Marca.com). Există o versiune arhivată la 17 iunie 2009. http://www.webcitation.org/5hbsQrAJo. Accesat la 14 iunie 2009. 
  12. ^ PRILIKE I OKOLNOSTI « montevideoproject”. Montevideoproject.com. http://montevideoproject.com/srpski/?page_id=192. Accesat la 29 iunie 2014. 
  13. ^ Da li ste znali « montevideoproject”. Montevideoproject.com. http://montevideoproject.com/srpski/category/da-li-ste-znali/. Accesat la 29 iunie 2014. 
  14. ^ Goldblatt, David (2007). The Ball is Round: A Global History of Football. London: Penguin. p. 248. ISBN 978-0-14-101582-8 
  15. ^ Dunning, Eric; Malcolm, Dominic (2003). Sport. Routledge. p. 46. ISBN 978-0-415-26292-7 
  16. ^ Glanville, p. 16
  17. ^ a b 25 datos sobre la Copa Mundial de la FIFA” (PDF). http://es.fifa.com/mm/document/fifafacts/mencompwc/01/17/75/48/s25factsyouneedtoknowaboutthefifaworldcup_10-00556_104_en_es.pdf. Accesat la 20 august 2011. 
  18. ^ I Campeonato "Uruguay 1930" la Wayback Machine (arhivat la 23 noiembrie 2007).
  19. ^ Glanville, Brian (2005). The Story of the World Cup. Faber. p. 17. ISBN 978-0-571-22944-4 
  20. ^ History of the World Cup draw”. FIFA. http://www.fifa.com/mm/document/fifafacts/mcwc/ip-201_10e_fwcdraw-history_8842.pdf. Accesat la 14 iunie 2009. 
  21. ^ Molinaro, John F. „Lucien Laurent: The World Cup's First Goal Scorer”. CBC Sports (Canadian Broadcasting Corporation). http://www.cbc.ca/sports/soccer/the-world-cup-s-1st-goal-scorer-1.825335. Accesat la 14 iunie 2014. 
  22. ^ Freddi, Cris (2006). Complete Book of the World Cup 2006. London: HarperCollins. p. 3. ISBN 0-00-722916-X 
  23. ^ a b Glanville, p. 18
  24. ^ a b c Crouch, p. 6
  25. ^ a b Millingstein's History of World Cup
  26. ^ 1930 Golden Boot – Guillermo Stabile”. Sky Sports. Există o versiune arhivată la 29 august 2006. https://web.archive.org/web/20060829040743/http://home.skysports.com/worldcup/historyarticle.aspx?hlid=373666. Accesat la 20 iunie 2009.  (archive.org mirror)
  27. ^ Seddon, Peter (2005). The World Cup's Strangest Moments. London: Robson. p. 5. ISBN 978-1-86105-869-0 
  28. ^ a b c d Glanville, p. 19
  29. ^ a b Freddi, p. 5
  30. ^ Freddi, p. 6
  31. ^ Poveștile Cupei Mondiale. Prima victorie a României, 18 aprilie 2014, Ionuț Tătaru, Antena 3
  32. ^ Freddi, p. 7
  33. ^ Freddi, p. 8
  34. ^ a b Almeida, p. 125
  35. ^ Pulgar-Vidal Otálora, Jaime (24 februarie 2007). „Peru en El Mundial del 30”. Jaimepulgarvidal.blogspot.com. Există o versiune arhivată la 29 iunie 2013. http://www.webcitation.org/6HkG7EIve. Accesat la 21 iunie 2013. 
  36. ^ a b Almeida, Rony J. (2006). Where It All Began. Lulu. p. 91. ISBN 978-1-4116-7906-1 
  37. ^ Freddi, p. 9
  38. ^ American Bert Patenaude credited with first hat trick in FIFA World Cup history”. FIFA. http://www.fifa.com/world-match-centre/news/newsid/107/499/. Accesat la 14 iunie 2014. 
  39. ^ The first World Cup hat trick”. Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation (RSSSF). Există o versiune arhivată la 4 noiembrie 2009. https://web.archive.org/web/20091104223953/http://www.rsssf.com/tables/30f-hattrick.html. Accesat la 3 decembrie 2009. 
  40. ^ Lisi, Clemente Angelo (2007). A history of the World Cup: 1930–2006. Lanham, Maryland: Scarecrow Press. pp. 16–17. ISBN 0-8108-5905-X. https://books.google.com/books?id=yX3l3vrNZSwC. Accesat la 26 aprilie 2011 
  41. ^ a b c Crouch, p. 11.
  42. ^ World Cup 1930 finals”. Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation (RSSSF). Există o versiune arhivată la 2 iunie 2009. https://web.archive.org/web/20090602224814/http://www.rsssf.com/tables/30full.html. Accesat la 14 iunie 2009. 
  43. ^ Jawad, Hyder (2009); Four Weeks In Montevideo: The Story of World Cup 1930, (Seventeen Media & Publishing), p. 105
  44. ^ a b Florie medal – Where the Legend Began
  45. ^ Marjanović medal – Sačuvana medalja Moše Marjanovića
  46. ^ Permanent Table”. FIFA World Cup México '86 – Technical Report. 1986. p. 230. http://www.fifa.com/mm/document/afdeveloping/technicaldevp/50/09/00/fwc%5fmexico%5f1986%5fen%5fpart4%5f279.pdf#page=45. Accesat la 11 iulie 2010 
  47. ^ Final Tournament Standings”. 1930 FIFA World Cup Uruguay. FIFA. http://www.fifa.com/tournaments/archive/worldcup/uruguay1930/awards/index.html. Accesat la 14 iunie 2014. 
  48. ^ sr:Медаља из дома Хаџијевих сведочи да смо били трећи на Мундијалу” (în Serbian). Politika. Există o versiune arhivată la 3 mai 2010. https://web.archive.org/web/20100503051629/http://www.politika.rs/rubrike/Sport/sportske-price/Medalja-iz-doma-Hadzijevih-svedochi-da-smo-bili-treci-na-Mundijalu.sr.html. Accesat la 1 mai 2010. 
  49. ^ Još uvek sjaji bronza iz Montevidea” (în Serbian). Blic. Există o versiune arhivată la 23 iunie 2010. https://web.archive.org/web/20100623154744/http://www.blic.rs/Vesti/Reportaza/194796/Jos-uvek-sjaji-bronza-iz-Montevidea. Accesat la 25 mai 2010. 
  50. ^ Goldblatt, p. 250
  51. ^ Freddi, p. 11
  52. ^ a b FIFA World Cup Origin” (PDF). FIFA. http://www.fifa.com/mm/document/fifafacts/mcwc/ip-201_02e_fwc-origin_8816.pdf. Accesat la 17 noiembrie 2009. 
  53. ^ VIDEO „Adevărul“ prezintă istoria Cupei Mondiale: 1930 - Finala s-a jucat cu două mingi, iar gazdele au ridicat garduri și au săpat șanțuri la marginea terenului, 2 februarie 2014, Iulian Anghel, Adevărul
  54. ^ a b c Glanville, p. 20
  55. ^ Goldblatt, p. 251
  56. ^ a b c Freddi, p. 12.
  57. ^ Freddi, p. 13.
  58. ^ Glanville, p. 21
  59. ^ El gol está de luto” (în spaniolă). Olé. 30 august 2010. http://www.ole.com.ar/boca-juniors/gol-luto_0_326367514.html. Accesat la 30 august 2010. 
  60. ^ Seleção Brasileira (Brazilian National Team) 1923–1932”. RSSSF Brazil. Există o versiune arhivată la 14 august 2007. https://web.archive.org/web/20070814114450/http://paginas.terra.com.br/esporte/rsssfbrasil/sel/brazil192332.htm. Accesat la 20 iunie 2009. 
  61. ^ Argentina national Team archive”. RSSSF. Există o versiune arhivată la 3 iunie 2009. https://web.archive.org/web/20090603163633/http://www.rsssf.com/tablesa/arg-intres.html. Accesat la 14 iunie 2009. 
  62. ^ a b c Acesta este unul din golurile pentru care statistica este disputată. Marcatorii și minutele în care s-au marcat provin de la FIFA. Alte surse, cum ar fi RSSSF, menționează un alt marcator, minut în care s-a marcat, sau amândouă. Vezi World Cup 1930 finals”. Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation (RSSSF). http://www.rsssf.com/tables/30full.html. 
  63. ^ FIFA inițial l-a creditat cu acest gol pe Tom Florie, dar a fost trecut în dreptul lui Patenaude în 2006 [1].
  64. ^ page 45” (PDF). http://www.fifa.com/mm/document/afdeveloping/technicaldevp/50/09/00/fwc_mexico_1986_en_part4_279.pdf. Accesat la 29 iunie 2014. 
  65. ^ FIFA World Cup: Milestones, facts & figures. Statistical Kit 7”. FIFA. 26 martie 2013. Există o versiune arhivată la 21 mai 2013. https://web.archive.org/web/20130521092116/http://www.fifa.com/mm/document/fifafacts/mencompwc/51/97/55/171012-statisticalkit-fifaworldcup-milestonesfactsfigures-statusafterfwc2010.pdf. 
  66. ^ FIFA World Cup 1930”. FIFA. http://www.fifa.com/worldcup/archive/uruguay1930/index.html. Accesat la 31 mai 2016. 
  67. ^ Francisco Varallo: Last surviving player from first World Cup final dies aged 100”. Dailymail.co.uk. 31 august 2010. http://www.dailymail.co.uk/news/worldnews/article-1307667/Francisco-Varallo-Last-surviving-player-World-Cup-final-dies-aged-100.html. Accesat la 29 iunie 2014. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Campionatul Mondial de Fotbal 1930