Frumusețe americană (film din 1999)
.svg){kind=small}
Frumusețe americană (în engleză American Beauty) este un film de comedie neagră american, o dramă psihologică din 1999, regizat de Sam Mendes la debutul său regizoral, și scris de Alan Ball. Kevin Spacey interpretează rolul lui Lester Burnham, un director de publicitate care trece printr-o criză a vârstei mijlocii după ce se îndrăgostește de cea mai bună prietenă a fiicei sale, interpretată de Mena Suvari. Annette Bening interpretează rolul soției materialiste a lui Lester, Carolyn, iar Thora Birch o interpretează pe fiica lor anxioasă, Jane. Din distribuție mai fac parte Wes Bentley, Chris Cooper, Peter Gallagher și Allison Janney.
Frumusețe americană a fost lansat de DreamWorks Pictures în America de Nord pe 15 septembrie 1999, iar pe 1 octombrie a intrat în distribuție pe scară largă, fiind primit cu entuziasm atât de către critici, cât și de public. A fost al doilea cel mai bine cotat film american al anului, după În pielea lui John Malkovich, și a încasat peste 350 de milioane de dolari la nivel mondial, față de un buget de 15 milioane de dolari, devenind al nouălea film cu cele mai mari încasări din 1999. DreamWorks a lansat o campanie de amploare pentru a spori șansele filmului de a câștiga un Oscar, după ce, în anul precedent, Salvați soldatul Ryan (1998) fusese în mod controversat ignorat la categoria Cel mai bun film.
La cea de-a 72-a ediție a Premiilor Oscar, filmul a câștigat cinci premii Oscar, printre care cel pentru Cel mai bun film, alături de premiul pentru Cel mai bun regizor acordat lui Mendes, Cel mai bun actor acordat lui Spacey, Cel mai bun scenariu original acordat lui Ball și Cea mai bună imagine acordată lui Conrad L. Hall. Cu moștenire oarecum controversată, filmul este încă considerat unul dintre cele mai bune realizate vreodată.
Acțiune
[modificare | modificare sursă]
Lester Burnham, un director de vârstă mijlocie din domeniul publicității, rezident al unei suburbii americane, își detestă slujba și are o căsnicie nefericită cu Carolyn, o femeie nevrotică și obsedată de statutul social. Fiica lor de 16 ani, Jane, singurul lor copil, își urăște părinții și are o stimă de sine scăzută. Colonelul în rezervă al Marinei, Frank Fitts, soția sa, Barbara, aflată într-o stare aproape catatonică, și fiul lor adolescent, Ricky, se mută în casa de alături. Ricky documentează lumea din jurul său cu o cameră video, adunând înregistrări pe casete în dormitorul său, pe măsură ce descoperă frumusețea în locuri și lucruri neașteptate; își plătește cheltuielile vânzând marijuana, folosindu-și slujbele part-time de ospătar și de la catering ca acoperire. Frank, un părinte strict și abuziv, l-a trimis anterior pe Ricky la un spital de psihiatrie și la o școală militară. Cuplul gay format din Jim Olmeyer și Jim Berkley, tot vecini, îi întâmpină cu căldură pe membrii familiei Fitts, ceea ce îl înfurie pe Frank, care este homofob.
Într-o seară, în timpul unui număr de majorete la un meci de baschet al școlii, Lester se îndrăgostește de Angela Hayes, cea mai bună prietenă a lui Jane, care se laudă în fața colegilor de clasă că are experiență sexuală. El începe să aibă fantezii cu ea, în care petalele roșii de trandafir sunt un motiv recurent. Carolyn începe o aventură cu „regele” imobiliarelor, Buddy Kane, care este căsătorit. Lester își dă demisia, își șantajează șeful ca să-i acorde o indemnizație generoasă de plecare și începe să lucreze ca bucătar la un restaurant de tip fast-food. De asemenea, își cumpără mașina visurilor sale, un Pontiac Firebird din 1970, și începe să facă exerciții fizice în mod regulat după ce o aude pe Angela tachinând-o pe Jane că ar face sex cu el dacă și-ar îmbunătăți aspectul. Începe să fumeze marijuana furnizată de Ricky și să răspundă la flirturile Angelei. Prietenia dintre fete se destramă când Angela și Lester încep să simtă atracție sexuală unul față de celălalt și când Jane începe o relație cu Ricky; în timp ce Angela îl consideră ciudat, Jane îl apreciază pentru că se concentrează pe frumusețea pe care o vede în interiorul său.
Buddy și Carolyn au o întâlnire la un poligon de tragere. Lester descoperă apoi infidelitatea lui Carolyn în timp ce își comandă mâncare la drive-through-ul restaurantului său. Buddy se teme de un divorț costisitor și pune capăt relației, în timp ce Carolyn se simte umilită și, în același timp, frustrată de lipsa succesului profesional. Frank găsește înregistrarea făcută de Ricky în care apare Lester fără haine, făcând exerciții fizice, și începe să aibă suspiciuni cu privire la prietenia lor, presupunând că cei doi au o relație sexuală după ce i-a spionat în timpul unei sesiuni de consum de droguri. Îl acuză cu răutate pe Ricky că este gay și îl alungă din casă. Ricky acceptă cu sfidare această separare forțată. Carolyn scoate un pistol din torpedou în timp ce ascultă o casetă de dezvoltare personală în timpul drumului spre serviciu. Acasă, Jane se ceartă cu Angela și Lester din cauza interesului sexual al Angelei față de el. Ricky intervine pentru a o ruga pe Jane să plece cu el la New York.
Frank se apropie ezitant de Lester în garajul familiei Burnham, apoi cedează și îl îmbrățișează cu lacrimi în ochi. Lester îl liniștește pe Frank, și respinge cu blândețe încercările acestuia de a-l săruta. Lester o găsește pe Angela singură și o consolează, apoi îi mărturisește atracția pe care o simte pentru ea. În timp ce începe să o dezbrace pe canapea, ea îi declară că este virgină. Realizând că ea și-a prefăcut nivelul de experiență sexuală, el nu mai poate continua. Cei doi se apropie unul de celălalt în timp ce își împărtășesc frustrările. Angela se duce la baie, iar Lester zâmbește la o fotografie de familie, când o siluetă nevăzută îl împușcă în ceafă.
Carolyn găsește cadavrul lui Lester și se ascunde în dulapul din dormitorul lor. Își aruncă arma și îmbrățișează hainele lui Lester. Ricky și Jane, care mai devreme se gândiseră să-l omoare ei înșiși pe Lester, găsesc și ei cadavrul. Frank, plin de sânge, se întoarce acasă, cu o armă lipsă din colecția sa. Narațiunea finală a lui Lester exprimă recunoștință pentru experiențele semnificative din viața sa. Deși a fost ucis, el este în sfârșit fericit, după ce a descoperit câtă frumusețe există pe lume.
Distribuție principală
[modificare | modificare sursă]_(cropped).jpg)
- Kevin Spacey ca Lester Burnham: director de publicitate și capul familiei Burnham
- Annette Bening în rolul lui Carolyn Burnham: agent imobiliar și soția lui Lester
- Thora Birch ca Jane Burnham: fiica lui Lester și a lui Carolyn
- Mena Suvari ca Angela Hayes: cea mai bună prietenă a lui Jane
- Wes Bentley ca Ricky Fitts: vecin și coleg de școală al lui Jane
- Chris Cooper în rolul Col. Frank Fitts: colonel în retragere al Marinei și tatăl lui Ricky
- Allison Janney as Barbara Fitts: mama lui Ricky
- Peter Gallagher ca Buddy Kane: agent imobiliar și amantul lui Carolyn
Producție
[modificare | modificare sursă]Dezvoltare
[modificare | modificare sursă]Alan Ball a început să scrie Frumusețe americană sub forma unei piese de teatru la începutul anilor 1990, inspirat în parte de circul mediatic care a însoțit procesul lui Amy Fisher din 1992.[16] A abandonat piesa după ce a decis că povestea nu ar funcționa pe scenă. După ce a petrecut următorii câțiva ani scriind pentru televiziune, Ball a reluat ideea în 1997, când a încercat să pătrundă în industria cinematografică, după mai mulți ani frustranți în care a scris pentru serialele de comedie Grace Under Fire (1993-1998) și Cybill (1995-1998).
Ball nu se aștepta să vândă scenariul, considerând că acesta va servi mai degrabă ca o carte de vizită, dar Frumusețe americană a stârnit interesul mai multor case de producție.[17] Cannava a transmis scenariul mai multor producători, printre care Dan Jinks și Bruce Cohen, care l-au prezentat studioului DreamWorks.[18] Cu ajutorul directorilor executivi Glenn Williamson și Bob Cooper, precum și al lui Steven Spielberg în calitatea sa de partener al studioului, Ball a fost convins să dezvolte proiectul la DreamWorks;[19] el a primit asigurări din partea studioului — cunoscut la acea vreme pentru producțiile sale mai convenționale — că nu va „netezi [asperitățile]”.[nb 1][17] Într-o decizie neobișnuită, DreamWorks a ales să nu închirieze drepturile asupra scenariului; în schimb, în aprilie 1998, studioul l-a cumpărat direct pentru 250.000 de dolari,[20][21] depășind ofertele companiilor Fox Searchlight Pictures, October Films, The Samuel Goldwyn Company și Lakeshore Entertainment.[22] DreamWorks plănuia să realizeze filmul cu un buget de 6–8 milioane de dolari.[23]
Scenariu
[modificare | modificare sursă]
Ball a fost inspirat, în parte, de două întâmplări pe care le-a trăit la începutul anilor 1990. În jurul anilor 1991–1992, Ball a văzut o pungă de plastic fluturând în vânt în fața World Trade Center. A privit punga timp de zece minute, mărturisind ulterior că aceasta i-a provocat o „reacție emoțională neașteptată”.[24] În 1992, Ball a devenit preocupat de procesul lui Amy Fisher și de modul în care acesta a fost prezentat în mass-media.[25] Descoperind o revistă de benzi desenate care relata scandalul, a fost uimit de cât de repede fusese transformat într-un produs comercial.[16] El a spus că a simțit că „dedesubt se ascundea o poveste reală [care era] mai fascinantă și mult mai tragică” decât povestea prezentată publicului,[25] și a încercat să transforme ideea într-o piesă de teatru. Ball a scris aproximativ 40 de pagini,[16] dar s-a oprit când și-a dat seama că ar funcționa mai bine ca film.[25] El a considerat că, din cauza temelor vizuale și a faptului că povestea fiecărui personaj era „extrem de personală”, piesa nu putea fi pusă în scenă. Toate personajele principale apăreau în această versiune, dar Carolyn nu avea un rol proeminent; în schimb, Jim și Jim aveau roluri mult mai importante.[26]
Ball și-a bazat povestea lui Lester pe aspecte din propria sa viață.[27] Reevaluarea pe care Lester o face asupra vieții sale se aseamănă cu sentimentele pe care Ball le-a avut la vârsta de aproximativ 35 de ani;[28] la fel ca Lester, Ball și-a lăsat deoparte pasiunile pentru a lucra în meserii pe care le ura, pentru oameni pe care nu-i respecta.[27] Scenele din casa lui Ricky reflectă propriile experiențe din copilărie ale lui Ball.[17] Ball bănuia că tatăl său era homosexual și a folosit această idee pentru a crea personajul colonelului Fitts, un bărbat care „a renunțat la șansa de a fi el însuși”.[29] Ball a afirmat că amestecul de comedie și dramă din scenariu nu a fost intenționat, ci a rezultat în mod inconștient din propria sa viziune asupra vieții. El a spus că juxtapunerea a creat un contrast mai puternic, conferind fiecărei trăsături un impact mai mare decât dacă ar fi apărut separat.[30]
Scenariul a fost scris între iunie 1997 și februarie 1998.[31] În scenariul trimis potențialilor actori și regizori, Lester și Angela făceau sex;[32] până la momentul filmărilor, Ball rescrisese scena în versiunea finală.[33] Inițial, Ball a respins sfaturile celor din jur de a modifica scenariul, considerând că aceștia erau puritani; impulsul final de a modifica scena a venit de la Walter Parkes, președintele de atunci al DreamWorks. Acesta l-a convins pe Ball arătându-i că, în mitologia greacă, eroul „are un moment de revelație înainte ca... tragedia să se producă”.[34] Ball a declarat ulterior că furia pe care o simțise în timp ce scria prima versiune îl împiedicase să înțeleagă că Lester trebuia să refuze relația sexuală cu Angela pentru a-și încheia călătoria emoțională — pentru a ajunge la mântuire.[33]
Casting
[modificare | modificare sursă]Mendes i-a avut în vedere pe Kevin Spacey și Annette Bening pentru rolurile principale încă de la început, dar directorii de la DreamWorks nu s-au arătat prea entuziaști. DreamWorks a sugerat mai multe alternative, printre care Bruce Willis, Kevin Costner și John Travolta pentru rolul lui Lester (rolul i-a fost oferit și lui Chevy Chase, dar acesta l-a refuzat),[35][36] în timp ce pentru rolul lui Carolyn au fost propuse Helen Hunt sau Holly Hunter. Mendes nu dorea ca o vedetă de talie mare să „îngreuneze filmul”; el a considerat că Spacey era alegerea potrivită, având în vedere interpretările sale din filmele din 1995, Suspecți de serviciu și Se7en, precum și din Totul sau nimic din 1992.[37] Spacey a fost surprins; el a declarat: „De obicei interpretez personaje care sunt foarte rapide în gândire, manipulatoare și inteligente. ... De obicei, mă aventurez în ape întunecate, oarecum înșelătoare. Acesta este un bărbat care trăiește pas cu pas, lăsându-se condus de instincte. De fapt, acest personaj este mult mai apropiat de mine, de ceea ce sunt eu, decât celelalte roluri”.[21] Mendes i-a oferit lui Annette Bening rolul lui Carolyn fără acordul DreamWorks; deși directorii erau supărați pe Mendes, până în septembrie 1998, studioul începuse negocierile cu Spacey și Bening.[38][39]
Spacey s-a inspirat vag din Walter Matthau pentru a crea comportamentul „neîngrijit” al lui Lester din primele scene.[40] Pe parcursul filmului, fizicul lui Lester se îmbunătățește, trecând de la un aspect flasc la unul tonifiat;[41] Spacey a făcut exerciții fizice în timpul filmărilor pentru a-și îmbunătăți silueta,[42] dar, deoarece Mendes a filmat scenele în ordine necronologică, Spacey și-a variat posturile pentru a reda diferitele etape.[41] Înainte de filmări, Mendes și Spacey au analizat interpretarea lui Jack Lemmon din filmul Apartmentul (1960), deoarece Mendes dorea ca Spacey să imite „felul în care [Lemmon] se mișca, felul în care arăta, felul în care se comporta în biroul acela și felul în care era un om obișnuit și, totuși, un om special”.[21] Vocea din off a lui Spacey este o referință la Bulevardul amurgului (1950), care este, de asemenea, povestit retrospectiv de un personaj decedat. Mendes a considerat că aceasta evoca singurătatea lui Lester — și a filmului.[43]
Turnare
[modificare | modificare sursă]
Filmările principale au durat aproximativ 50 de zile,[44] din iarna anului 1998 până în februarie 1999.[45] Filmul a fost turnat în studiouri de la complexul Warner Bros. din Burbank, California, precum și în Hancock Park și Brentwood, din Los Angeles.[46] Cadrele aeriene de la începutul și sfârșitul filmului au fost filmate în Sacramento, California,[47] iar multe dintre scenele de la școală au fost filmate la South High School din Torrance, California; mai mulți figuranți din mulțimea din sala de sport erau elevi ai liceului South High.[48] Acțiunea filmului se desfășoară într-un cartier al clasei mijlocii superioare dintr-un oraș american neidentificat. Scenografa Naomi Shohan a comparat locația cu Evanston, Illinois, dar a spus: „Nu este vorba despre un loc anume, ci despre un arhetip... Mediul era practic «oriunde în SUA» — o suburbie în ascensiune socială”. Intenția a fost ca decorul să reflecte personajele, care sunt, la rândul lor, arhetipuri. Shohan a spus: „Toți sunt foarte tensionați, iar viețile lor sunt construcții.” Locuința familiei Burnham a fost concepută ca opusul celei a familiei Fitts — prima fiind un ideal imaculat, dar lipsit de grație și de „echilibru interior”, ceea ce a determinat-o pe Carolyn să dorească măcar să-i confere aparența unei „familii americane perfecte”; casa familiei Fitts este descrisă prin „întuneric exagerat [și] simetrie”.[46]
Lansare
[modificare | modificare sursă]Filmul a avut premiera mondială pe 8 septembrie 1999, la Grauman's Egyptian Theatre din Los Angeles.[49] Trei zile mai târziu, filmul a fost prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Toronto.[50] În prezența realizatorilor și a distribuției, filmul a fost proiectat la mai multe universități americane, printre care Universitatea din California la Berkeley, Universitatea din New York, Universitatea din California la Los Angeles, Universitatea din Texas la Austin, Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill și Universitatea Northwestern.[51]
Pe 15 septembrie 1999, Frumusețe americană a avut premiera în fața publicului, într-o distribuție limitată, în trei săli de cinema din Los Angeles și trei din New York.[nb 2][52] Pe parcursul acestei distribuții limitate s-au adăugat și alte săli de cinema, iar pe 1 octombrie, filmul a intrat oficial în distribuție largă,[nb 3] fiind proiectat în 706 de săli de cinema din America de Nord. Filmul a înregistrat încasări de 8.188.587 de dolari în weekend, clasându-se pe locul al treilea în box-office, după Double Jeopardy și Three Kings.[53] Spectatorii chestionați de firma de cercetare de piață CinemaScore au acordat filmului Frumusețe americană nota medie „B+”.[nb 4][55] Numărul sălilor de cinema a atins un maxim de 1.528 la sfârșitul lunii, înainte de a înregistra o scădere treptată.[56] În urma premiilor câștigate la cea de-a 57-a ediție a Premiilor Globul de Aur, DreamWorks a extins din nou numărul de săli de cinema, de la un minim de 7 la mijlocul lunii februarie,[57] la un maxim de 1.990 în martie.[56] Filmul și-a încheiat rularea în cinematografele din America de Nord pe 4 iunie 2000, înregistrând încasări de 130,1 milioane de dolari.[53]
Recepție
[modificare | modificare sursă]Recepție inițială
[modificare | modificare sursă]Filmul Frumusețe americană a primit laude copleșitoare la lansare, în special pentru Mendes, Ball și interpretarea lui Spacey.[58] Revista Variety a relatat că „niciun alt film din 1999 nu s-a bucurat de aprecieri atât de unanime”.[59] A fost cel mai bine primit film la Festivalul Internațional de Film de la Toronto (TIFF),[50] unde a câștigat premiul „People's Choice” în urma unui vot al publicului festivalului.[60] Directorul TIFF, Piers Handling, a declarat: „Frumusețe americană a fost subiectul principal al festivalului, filmul despre care s-a vorbit cel mai mult”.[61]
Site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes raportează că 87% din 192 de critici au acordat filmului o recenzie pozitivă, cu o notă medie de 8,7/10. Consensul criticilor de pe site-ul web sună astfel: „Cu o distribuție impecabilă și plin de umor negru și acid, Frumusețe americană este un punct culminant inteligent și provocator al filmului hollywoodian mainstream de la sfârșitul anilor ’90”.[62] Potrivit Metacritic, care a atribuit un scor mediu ponderat de 84 din 100 pe baza a 34 de critici, filmul a primit „aprecieri universale”.[63]
Roger Ebert de la Chicago Sun-Times, care a acordat filmului patru stele din patru, l-a evidențiat pe Spacey pentru interpretarea reușită a unui bărbat care „face lucruri nesăbuite [dar care] nu se înșală pe sine însuși”.[64]
Retrospectivă
[modificare | modificare sursă]La câteva luni după lansarea filmului Frumusețe americană, în presa americană au apărut articole care semnalau o reacție negativă. În anii care au urmat lansării filmului, aprecierea criticilor față de acesta a scăzut.
În 2005, revista Premiere a inclus Frumusețe americană printre „cele mai supraapreciate 20 de filme din toate timpurile”.[65] Mendes a acceptat caracterul inevitabil al reevaluării critice, declarând în 2008: „Am considerat că o parte din această reevaluare era pe deplin justificată – filmul fusese puțin supraapreciat la momentul respectiv”.[66]
În 2017, în plină desfășurare a mișcării MeToo, au ieșit la iveală acuzații de agresiune sexuală și comportament necorespunzător împotriva actorului Kevin Spacey, inclusiv din partea unora care erau minori la momentul faptelor.[67] Acest lucru i-a determinat pe mulți critici și pe unul dintre acuzatorii lui Spacey, actorul Anthony Rapp, să găsească paralele incomode între Spacey și Lester Burnham, personajul pe care l-a interpretat în Frumusețe americană.[68]
În 2019, la a douăzecea aniversare a lansării filmului, Matthew Jacobs de la The Huffington Post a scris că „reputația filmului s-a prăbușit vertiginos”, adăugând: „Multe filme clasice sunt supuse unor reevaluări culturale [...] dar puține au devenit o glumă atât de răspândită”.[69]
Distincții
[modificare | modificare sursă]| Premiu | Categorie | Nominalizare | Rezultat |
|---|---|---|---|
| A 72-a ediție a Premiilor Oscar | Cel mai bun film | Bruce Cohen și Dan Jinks | Câștigat |
| Cel mai bun regizor | Sam Mendes | Câștigat | |
| Cel mai bun actor | Kevin Spacey | Câștigat | |
| Cea mai bună actriță | Annette Bening | Nominalizare | |
| Cel mai bun scenariu original | Alan Ball | Câștigat | |
| Cea mai bună imagine | Conrad Hall | Câștigat | |
| Cel mai bun montaj | Tariq Anwar și Christopher Greenbury | Nominalizare | |
| Cea mai bună coloană sonoră | Thomas Newman | Nominalizare |
În 2006, Sindicatul Scenariștilor Americani a clasat Frumusețe americană pe locul 38 în lista sa cu cele mai bune 101 de scenarii.[70]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 http://www.imdb.com/title/tt0169547/. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 http://www.filmaffinity.com/en/film505307.html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 http://www.movie-list.com/trailers/americanbeauty. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 http://www.ofdb.de/film/2985,American-Beauty. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 http://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=21946.html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://www.cinemarx.ro/filme/American-Beauty-American-Beauty-1431.html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 https://web.archive.org/web/20200611195622/https://www.europeanfilmawards.eu/en_EN/film/american-beauty.5554. Arhivat din original la
|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor). Accesat în . Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - 1 2 http://stopklatka.pl/film/american-beauty. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 7 8 9 http://www.bbfc.co.uk/releases/american-beauty-6. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 7 http://www.imdb.com/title/tt0169547/fullcredits. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 http://www.fotogramas.es/Peliculas/American-Beauty. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „American Beauty”. Freebase Data Dumps[*]. Wikidata Q15241312.
- ↑ „American Beauty” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- ↑ https://web.archive.org/web/20190330120453/https://www.europeanfilmacademy.org/1999.97.0.html. Arhivat din original la
|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor). Accesat în . Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - ↑ http://www.boxofficemojo.com/movies/?id=americanbeauty.htm. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 Kazan 2000, p. 25.
- 1 2 3 Într-o mișcare neobișnuită, DreamWorks a decis să nu închirieze drepturile asupra scenariului;<ref>Kazan 2000, p. 30.
- ↑ Kazan 2000, p. 28.
- 1 2 Kazan 2000, pp. 28–29.
- ↑ „DreamWorks grateful for 'American Beauty'”. The Hollywood Reporter. .
- 1 2 3 Weinraub, Bernard (). „The New Season / Film: Stage to Screen; A Wunderkind Discovers the Wonders of Film”. The New York Times. p. 271. Accesat în .
- ↑ Cox, Dan (). „D'Works courts 'Beauty' spec”. Variety. Accesat în .
- ↑ Lowenstein 2008, p. 251.
- ↑ Kazan 2000, p. 24.
- 1 2 3 Chumo II 2000, p. 26.
- ↑ Kazan 2000, p. 37.
- 1 2 Chumo II 2000, pp. 26–27.
- ↑ Chumo II 2000, pp. 32–33.
- ↑ Kilday, Gregg (). „Worth a Closer Look”. The Advocate. pp. 91–92. Accesat în .
- ↑ Chumo II 2000, p. 30.
- ↑ „Inside Film Online - American Beauty Screenwriter Alan Ball Conducts Case Study at the IFP/West Screenwriters Conference”. insidefilm.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Kazan 2000, p. 32.
- 1 2 Chumo II 2000, p. 33.
- ↑ Kazan 2000, pp. 32–33.
- ↑ Evans, Bradford (). „The Lost Roles of Chevy Chase”. Vulture. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Chevy Chase: 'I Wasn't Cut Out To Be a Romantic Leading Man'”. Parade. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Lowenstein 2008, pp. 253–254.
- ↑ Fleming, Michael (). „Spacey nears 'Beauty' deal”. Variety. Accesat în .
- ↑ Fleming, Michael (). „Bening in 'Beauty'”. Variety. Accesat în .
- ↑ Mendes & Ball 2000, chapter 2.
- 1 2 Gordinier, Jeff (March 1, 2000). "Kevin Spacey – American Beauty". Entertainment Weekly (529).
- ↑ Mendes & Ball 2000, chapter 22.
- ↑ Mendes & Ball 2000, chapter 1.
- ↑ Mendes & Ball 2000, chapter 19.
- ↑ Fleming, Michael (). „Spacey, DeVito lend 'Hospitality'”. Variety. Accesat în .
- 1 2 „From the drafting board: Naomi Shohan”. Variety. . Accesat în .
- ↑ Costello, Becca (). „It was filmed in Sacramento”. Sacramento News & Review. Accesat în .
- ↑ Matsumoto, Jon (). „You'll Need a Permission Slip for That”. Los Angeles Times. Accesat în .
- ↑ Higgins, Bill (). „'American Beauty' is belle of ball”. Variety. Accesat în .
- 1 2 Carver, Benedict; Jones, Oliver (). „'Beauty' and the buzz: Mendes bow wows Toronto; SPE near 'East' deal”. Variety.
- ↑ Archerd, Army (). „'Beauty' gets high scores in college”. Variety. Accesat în .
- ↑ Hayes, Dade; Moerk, Christian (). „Helmer Mendes close to deal at D'Works”. Variety. Accesat în .
- 1 2 „American Beauty (1999)”. Box Office Mojo. Amazon.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „CinemaScore: American Beauty”. Arhivat din original la . Accesat în .. CinemaScore. Archived from the original on April 8, 2000. Retrieved January 17, 2010.
- ↑ „CinemaScore Ratings Compare with Golden Globes:Critics Both Confirm, Deny Latest Audience Preferences”. Business Wire. . Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 „American Beauty: Weekend Box Office”. Box Office Mojo. Amazon.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Hayes, Dade (). „Noms are B.O. gold for 'Beauty,' 'Cider'”. Variety. Accesat în .
- ↑ Hentzi 2000, p. 46.
- ↑ Chagollan, Steve (). „Noms Watch: American Beauty”. Variety.
- ↑ Klady, Leonard (). „'Beauty' captures Toronto”. Variety. Accesat în .
- ↑ Vlessing, Etan (). „'Beauty' counts at Toronto fest”. The Hollywood Reporter.
- ↑ „American Beauty (1999)”. Rotten Tomatoes (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „American Beauty Reviews”. Metacritic. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Ebert, Roger (). „American Beauty movie review & film summary (1999)”. Chicago Sun-Times. Arhivat din original la . Accesat în – via rogerebert.com.
- ↑ „The 20 most overrated movies of all time”. Premiere. Vol. 19 nr. 1. septembrie 2005. p. 103. Accesat în .
- ↑ Lowenstein 2008, pp. 271–272.
- ↑ „Actor Anthony Rapp: Kevin Spacey Made A Sexual Advance Toward Me When I Was 14”. BuzzFeed News. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Kevin Spacey Accuser Anthony Rapp Says Watching Actor Seduce Teenager in 'American Beauty' Was 'Unpleasantly Familiar'”. Variety. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Jacobs, Matthew (). „The Steady Cultural Demise Of 'American Beauty'”. The Huffington Post. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Savage, Sophia (). „WGA Lists Greatest Screenplays, From 'Casablanca' and 'Godfather' to 'Memento' and 'Notorious'”. WGA.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Ball said he decided on DreamWorks after an accidental meeting with Spielberg in the Amblin Entertainment parking lot, where the writer became confident that Spielberg "got" the script and its intended tone.[19]
- ↑ "Theaters" refers to individual movie theaters, which may have multiple auditoriums. Later, "screens" refers to single auditoriums.
- ↑ Crossing the 600-theater threshold.
- ↑ According to the firm, men under 21 gave American Beauty an "A+" grade; women under 21 gave it an "A". Men in the 21–34 age group gave the film a "B+"; women 21–34 gave it an "A−". Men 35 and over awarded a "B+"; women 35 and over gave a "B".[54]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Anker, Roy M. (). „The War of the Roses: Meaning and Epiphany in American Beauty”. Catching Light: Looking for God in the Movies. Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing Company: 345–363. ISBN 0-8028-2795-0.
- Bellantoni, Patti (). If It's Purple, Someone's Gonna Die
. Oxford, UK: Focal Press. pp. 25–27. ISBN 978-0-240-80688-4. - Booth, Wayne C. (). „Is There an 'Implied' Author in Every Film?”. College Literature. West Chester, Pennsylvania: West Chester University. 29 (2): 124–131. ISSN 0093-3139.
- Chumo II, Peter N. (ianuarie 2000). „American Beauty: An Interview with Alan Ball”. Creative Screenwriting Magazine. Los Angeles: Creative Screenwriters Group. 7 (1): 26–35. ISSN 1084-8665.
- Furby, Jacqueline (). „Rhizomatic Time and Temporal Poetics in American Beauty”. Film Studies. Manchester, UK: Manchester University Press (9): 22–28. ISSN 1362-7937.
- Hall, Ann C. (). Fahy, Thomas Richard, ed. „Good Mourning, America: Alan Ball's American Beauty”. Considering Alan Ball. Jefferson, North Carolina: McFarland & Company: 23–32. ISBN 978-0-7864-2592-1.
- Hausmann, Vincent (). „Envisioning the (W)hole World "Behind Things": Denying Otherness in American Beauty”. Camera Obscura. Durham, North Carolina: Duke University Press. 19 (1): 112–149. doi:10.1215/02705346-19-1_55-113. ISSN 1529-1510.
- Hentzi, Gary (). „American Beauty”. Film Quarterly. Berkeley, California: University of California Press. 54 (2): 46–50. doi:10.1525/fq.2000.54.2.04a00060. ISSN 0015-1386.
- Kazan, Nicholas (martie 2000). „True Beauty”. Written by. Los Angeles: Writers Guild of America, West: 24–37. ISSN 1055-1948.
- Kemp, Philip (ianuarie 2000). „The Nice Man Cometh”. Sight & Sound. London, UK: British Film Institute. 10 (1): 24–26. ISSN 0037-4806.
- Link, Stan (). „Nor the Eye Filled with Seeing: The Sound of Vision in Film Author(s)”. American Music. Pittsburgh, Pennsylvania: Society for American Music. 22 (1): 76–90. doi:10.2307/3592968. ISSN 0734-4392. JSTOR 3592968.
- Lowenstein, Stephen, ed. (). „Sam Mendes on American Beauty”. My First Movie: Take Two. New York: Pantheon: 243–275. ISBN 978-0-375-42347-5.
- Mendes, Sam; Ball, Alan (1 octombrie 2000). American Beauty, The Awards Edition: Audio commentary [DVD; Disc 1/2]. (Los Angeles: DreamWorks).. Dreamworks Pictures.
- Munt, Sally R. (septembrie 2006). „A Queer Undertaking: Anxiety and reparation in the HBO television drama series Six Feet Under”. Feminist Media Studies. London, UK: Routledge. 6 (3): 263–279. doi:10.1080/14680770600802017. ISSN 1471-5902.
- Pennington, Jody W. (). The History of Sex in American Film. Westport, Connecticut: Greenwood Publishing Group. pp. 103–107. ISBN 978-0-275-99226-2.
- Probst, Christopher (martie 2000). „American Beauty”. American Cinematographer. Hollywood, California: American Society of Cinematographers. 81 (3): 80–82. ISSN 0002-7928.
- Probst, Christopher; Heuring, David; Holben, Jay; Thomson, Patricia (iunie 2000). „Impeccable Images”. American Cinematographer. Hollywood, California: American Society of Cinematographers. 81 (6): 74–109. ISSN 0002-7928.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de American Beauty la Wikimedia Commons- American Beauty la Internet Movie Database
- American Beauty la Rotten Tomatoes
- American Beauty la Metacritic
- Filme din 1999
- Filme americane din 1999
- Filme regizate de Sam Mendes
- Debuturi regizorale din 1999
- Filme americane pentru tineret
- Filme cu teme LGBTQ
- Filme de comedie din 1999
- Filme de comedie neagră
- Filme de dragoste din anii 1990
- Filme DreamWorks Pictures
- Filme în limba engleză din 1999
- Filme premiate cu BAFTA
- Filme premiate cu Oscar
- Filme satirice americane
- Filme satirice din anii 1990