Colonelul Saito comandă lagărul japonez de prizonieri de război în Birmania, în timpul expansiunii Imperiului Japonez, în Extremul Orient, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El primește în acest lagăr, pierdut în mijlocul junglei, un nou grup de prizonieri britanici, comandați de colonelul Nicholson. Trebuie construit un pod făcând parte din „Calea ferată a morții” și trecând peste râul Kwai, cu un termen imperativ: un tren de importanță strategică trebuie să treacă peste pod. Colonelul Saito decide să-i pună la muncă pe prizonieri cerându-i colonelului Nicholson ca și ofițerii să fie puși la muncă. Nicholson refuză acest din urmă punct, neconform cu Convenția de la Geneva din 1929 privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Saito îl bruschează grav pe Nicholson testându-i rezistența fizică, în speranța că va putea să-l facă se renunțe.
