Șoferul de taxi
.jpg)
Șoferul de taxi (în engleză Taxi Driver) este un film psihologic neo-noir american din 1976, regizat de Martin Scorsese și scris de Paul Schrader. Acțiunea se desfășoară într-un New York în declin moral după Războiul din Vietnam, cu Robert De Niro în rolul veteranului și șoferului de taxi Travis Bickle, a cărui stare mentală se deteriorează pe măsură ce lucrează noaptea în oraș. Filmul îi are în distribuție și pe Jodie Foster, Cybill Shepherd, Harvey Keitel, Peter Boyle, Leonard Harris și Albert Brooks.
Lansat de Columbia Pictures pe 8 februarie 1976, filmul a avut succes atât din punct de vedere critic, cât și comercial, în ciuda controverselor generate de violența grafică din punctul culminant al filmului, și de distribuirea lui Foster, în vârstă de 12 ani, în rolul unei prostituate minore. Filmul a primit numeroase distincții, printre care Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1976, și patru nominalizări la cea de-a 49-a ediție a Premiilor Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun actor (pentru De Niro) și cea mai bună actriță în rol secundar (pentru Foster).
Șoferul de taxi este considerat unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată, și unul dintre cele mai semnificative din punct de vedere cultural din epoca sa.[4] În 1994, filmul a fost desemnat ca fiind „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic” de către Biblioteca Congresului, și a fost selectat pentru conservare în Registrul American de Film.
Acțiune
[modificare | modificare sursă]
În New York, tânărul veteran din Vietnam, Travis Bickle, acceptă un job ca șofer de taxi în tură de noapte pentru a face față insomniei cronice și singurătății, frecventând deseori cinematografele pentru adulți, și ținând un jurnal în care încearcă în mod conștient să includă aforisme precum „ești doar atât de sănătos pe cât te simți”. Devine dezgustat de criminalitatea și decăderea urbană pe care le observă în oraș, și visează să „curățe străzile de gunoaie”.
Travis se îndrăgostește de Betsy, o angajată a campaniei senatorului și candidatului la președinție Charles Palantine. Travis intră în biroul de campanie unde aceasta lucrează, și o invită la o cafea, iar ea acceptă. Betsy acceptă să iasă a doua oară cu el, dar el o duce la un cinematograf pentru adulți, de unde ea pleacă imediat. Travis încearcă să se împace cu ea, dar nu reușește. Furios, el intră în biroul de campanie unde aceasta lucrează și o mustrează înainte de a fi dat afară.
Confruntându-se cu o criză existențială și văzând diverse acte de prostituție în tot orașul, Travis îi mărturisește unui coleg taximetrist, poreclit Wizard, gândurile sale violente. Totuși, Wizard le respinge și îl asigură că va fi bine. Pentru a-și descărca furia, Travis urmează un program intens de antrenament fizic. Intră în contact cu traficantul de arme de pe piața neagră Easy Andy, și cumpără patru pistoale. Începe să participe la mitingurile lui Palantine pentru a-i studia securitatea. Într-o noapte, Travis împușcă un bărbat care încearcă să jefuiască un magazin de cartier condus de prietenul său, plecând înainte să sosească poliția, în timp ce proprietarul magazinului îl bate pe hoțul care nu mai reacționează.
În călătoriile sale prin oraș, Travis o întâlnește regulat pe Iris, o prostituată în vârstă de 12 ani. Păcălindu-l pe proxenetul și iubitul ei abuziv, Sport, să creadă că vrea să o solicite, Travis se întâlnește cu ea în privat și încearcă să o convingă să renunțe la prostituție.
Curând, Travis își rade părul în stil mohawk, și participă la un miting public unde intenționează să-l asasineze pe Palantine. Cu toate acestea, agenții Serviciului Secret îl văd pe Travis punându-și mâna în jachetă și se apropie de el, ceea ce duce la o urmărire. Travis scapă, și ajunge acasă fără să fie detectat.
În aceeași seară, Travis se duce cu mașina la bordelul unde lucrează Iris pentru a-l ucide pe Sport. Îi împușcă pe Sport și pe unul dintre clienții lui Iris, un mafiot. Travis este împușcat de mai multe ori, dar reușește să-i ucidă pe cei doi bărbați. Se luptă cu paznicul, pe care reușește să-l înjunghie în mână cu cuțitul și să-l ucidă cu un glonț în cap. Travis încearcă să se sinucidă, dar nu mai are gloanțe. Grav rănit, se prăbușește pe o canapea lângă Iris, care plânge. Când poliția ajunge la fața locului, Travis mimează că se împușcă în cap cu degetele însângerate.
Travis intră în comă din cauza rănilor, dar este salutat de presă ca un justițiar eroic, și nu este urmărit penal pentru crime. Primește o scrisoare de la părinții lui Iris din Pittsburgh, care îi mulțumesc și îi spun că ea este în siguranță, și merge la școală.
Distribuție
[modificare | modificare sursă]
- Robert De Niro ca Travis Bickle
- Jodie Foster ca Iris Steensma
- Cybill Shepherd ca Betsy
- Harvey Keitel ca Matthew „Sport” Higgins
- Albert Brooks ca Tom
- Leonard Harris ca senatorul Charles Palantine
- Peter Boyle ca „Wizard”
- Harry Northup ca soldat american
Recepție
[modificare | modificare sursă]Șoferul de taxi a fost aclamat de critici. Roger Ebert, de la Chicago Sun-Times, l-a lăudat imediat ca fiind unul dintre cele mai bune filme pe care le-a văzut vreodată, afirmând:
Șoferul de taxi este un iad, de la scena deschiderii, în care un taxi iese din norii de aburi supranaturali, până la punctul culminant al masacrului, în care camera privește, în cele din urmă, direct în jos. Scorsese a vrut să se îndepărteze de rătăcirea lui Travis; aproape că vrem să ne îndepărtăm de viața lui. Dar el este acolo, fără îndoială, și suferă.[5]
Pe site-ul de recenzii Rotten Tomatoes, filmul are un rating de aprobare de 89%, bazată pe 162 de recenzii, și un rating mediu de 9,1/10. Consensul critic al site-ului web este: „Un film obligatoriu pentru iubitorii de cinema, această capodoperă a lui Martin Scorsese este la fel de dură pe cât este de captivantă, cu Robert De Niro în cea mai bună formă a sa”.[6] Metacritic acordă filmului un scor de 94 din 100, pe baza recenziilor a 23 de critici, indicând o apreciere „universală”.[7]
Șoferul de taxi a fost clasat de American Film Institute pe locul 52 în lista celor mai bune filme americane din lista AFI's 100 Years...100 Movies (ediția de 10 ani), iar Bickle a fost votat al 30-lea cel mai mare personaj negativ într-un sondaj realizat de aceeași organizație. The Village Voice a clasat filmul pe locul 33 în lista sa Top 250 „Cele mai bune filme ale secolului” din 1999, pe baza unui sondaj realizat în rândul criticilor.[8] Empire l-a clasat, de asemenea, pe locul 18 în sondajul său „Cele mai mari 100 de personaje de film”,[9] iar filmul ocupă locul 17 în lista din 2008 a revistei cu cele mai mari 500 de filme din toate timpurile.[10]
Controverse
[modificare | modificare sursă]Șoferul de taxi a constituit o parte din fantezia delirantă a lui John Hinckley Jr.,[11] care a declanșat tentativa de asasinare a președintelui Ronald Reagan în 1981, faptă pentru care a fost declarat nevinovat pe motiv de alienare mentală.[12] Hinckley a declarat că acțiunile sale au fost o încercare de a o impresiona pe Jodie Foster, pentru care Hinckley dezvoltase o obsesie, imitând aspectul cu creastă al lui Travis la mitingul lui Palantine.
Când Scorsese a aflat despre motivația lui Hinckley din spatele tentativei de asasinat, s-a gândit pentru scurt timp să renunțe la regie, deoarece asocierea a adus o percepție negativă asupra filmului.[13]
Premii
[modificare | modificare sursă]Câștigate
- Festivalul de film de la Cannes – Palme d’Or
- Premiul Criticilor de film din New York pentru cel mai bun actor – (Robert De Niro)
- Premiul BAFTA pentru actriță în rol secundar – (Jodie Foster)
- Premiul BAFTA pentru cel mai bun debut – (Jodie Foster)
- Premiul BAFTA pentru muzică de film – (Bernard Herrmann)
Nominalizări
- Premiul Oscar pentru cel mai bun film
- Premiul BAFTA pentru cel mai bun film
- Premiul BAFTA pentru regizor – (Martin Scorsese)
- Premiul Oscar pentru cel mai bun actor – (Robert De Niro)
- Globul de Aur pentru cel mai bun actor dramatic - (Robert De Niro)
- Premiul Oscar pentru Actriță în Rol Secundar – (Jodie Foster)
- Premiul Oscar pentru muzică de film – (Bernard Herrmann)
- Premiul Grammy pentru coloana sonoră – (Bernard Herrmann)
- Premiul BAFTA pentru montaj – (Marcia Lucas, Tom Rolf, Melvin Shapiro)
- Globul de Aur pentru scenariu – (Paul Schrader)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://www.normaltheater.com/DocumentCenter/View/1085/More-On-Taxi-Driver?bidId=, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Șoferul de taxi”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ https://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Suarez, Carla (). „Cult Series: Taxi Driver - Scorsese's legendary portrayal of a lone wolf's existential angst”. STRAND Magazine (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Taxi Driver”. Chicago Sun-Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Taxi Driver”. Rotten Tomatoes. Fandango Media. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ "Taxi Driver". Metacritic. Red Ventures. Archived from the original on March 11, 2016. Retrieved February 1, 2021.
- ^ „Take One: The First Annual Village Voice Film Critics' Poll”. The Village Voice. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „The 100 Greatest Movie Characters”. Empire. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „The 500 Greatest Movies Of All Time”. Empire. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Woods, Paul A. (). Scorsese: a journey through the American psyche. Plexus. ISBN 0-85965-355-2.
- ^ „Hinckley Found Not Guilty, Insane”. The Washington Post. Arhivat din original la .
- ^ „Taxi Driver remains one of the best (and most troubling) of Palme winners”. The A.V. Club. . Arhivat din original la .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Șoferul de taxi la Wikimedia Commons- Taxi Driver fan website.
- Taxi Driver, critiqued by a former taxi driver. Arhivat în , la Wayback Machine.
- Taxi Driver, Collection of Essays & Articles.
