Regina africană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Regina africană
The African Queen
Regina africana.jpeg
Afișul filmului
Titlu originalThe African Queen
Genfilm de aventură
RegizorJohn Huston
AutorJohn Huston
James Agee[*]
Peter Viertel[*]
C. S. Forester  Modificați la Wikidata
ScenaristJohn Huston
James Agee
Pe baza The African Queen
de C. S. Forester
Bazat pe The African Queen[*][[The African Queen (novel by C. S. Forester)|​]][1]  Modificați la Wikidata
ProducătorSam Spiegel
John Woolf (necreditat)
DistribuitorUnited Artists (SUA)
Independent Film Distributors (Marea Britanie)
StudioHorizon Pictures
Romulus Films Ltd[2]
Director de imagineJack Cardiff
MontajRalph Kemplen
MuzicaAllan Gray
DistribuțieHumphrey Bogart
Katharine Hepburn
Robert Morley
Premiera20 februarie 1951
Durata105 min.
ȚaraStatele Unite, Marea Britanie
Filmat înRepublica Democrată Congo
Turcia  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiAfrica  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
PremiiNational Film Registry
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun actor
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat  Modificați la Wikidata
Website oficialhttp://www.african-queen-movie.com/  Modificați la Wikidata
Prezență online

Regina africană (titlul original fiind The African Queen) este un celebru film al anilor ‘50, nominalizat pentru premiul Oscar la categoria „cel mai bun film”. În rolurile principale: Humphrey Bogart (laureat cu Oscar) și Katharine Hepburn.

Filmul se bazează pe romanul cu același nume din 1935 scris de C. S. Forester.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul reconstituie o poveste de la începutul primului război mondial: în Africa Centrală, o misionară din Anglia și un aventurier canadian fug din calea nemților la bordul unei ambarcațiuni bizare, numită „Regina africană”.

De-a lungul unei călătorii cu multe greutăți, certuri și pe fondul unui pericol permanent generat de război, cei doi eroi ai filmului câștigă respect unul pentru celălalt, iar între ei se înfiripă și o poveste de dragoste.

Adevăratul premiu însă – și ținta călătoriei lor de-a lungul răului Ulonga Bora -, altul decât distrugerea vasului de război nemțesc, este să treacă peste obstacolele psihologice care îi despart.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Bogart
Hepburn

Producție și primire[modificare | modificare sursă]

După închiderea companiei Santana Productions, Bogart a jucat împreună cu Katharine Hepburn în filmul Regina africană (1951) regizat de John Huston. Romanul lui C. S. Forester pe care s-a bazat a fost ignorat și lăsat nedezvoltat timp de 15 ani, până când producătorul Sam Spiegel și Huston au cumpărat drepturile de autor. Spiegel i-a trimis cartea lui Katharine Hepburn; ea l-a sugerat pe Bogart pentru rolul principal masculin, crezând că „el era singurul om care ar fi putut juca rolul respectiv”.[3] Dragostea de aventură a lui Huston, prietenia sa profundă (și succesul) cu Bogart și șansa de a lucra cu Hepburn l-au convins pe actor să părăsească Hollywoodul pentru o filmare dificilă în Congo Belgian. Bogart urma să obțină 30% din profituri și Hepburn 10%, plus un salariu relativ mic pentru cei doi. Vedetele s-au întâlnit la Londra și au anunțat că vor lucra împreună.

Bacall a călărit cu Bogart, lăsând în urmă, în Los Angeles, băiețelul lor. Familia Bogart a început cu o călătorie de promovare a filmului în Europa, în timpul căreia cei doi l-au întâlnit pe papa Pius al XII-lea.[4] Bacall s-a făcut ulterior utilă ca bucătar, asistentă medicală și la spălarea hainelor; soțul ei a spus: „Nu știu ce am fi făcut fără ea. Ea mi-a lustruit lenjeria în Africa cea mai întunecată.”[5] Întreaga echipă de producție și distribuția a făcut dizenterie, cu excepția lui Bogart și a lui Houston, care au mâncat conserve și au băut băuturi alcoolice. Bogart a explicat: „Am mâncat doar fasole, sparanghel conservat și whisky scoțian. Ori de câte ori o muscă ne-a mușcat pe Huston sau pe mine, a căzut moartă.”[6] Hepburn, care nu consuma deloc alcool, a filmat în condiții grele, a slăbit și într-un timp a fost grav bolnavă. Bogart a rezistat cerințelor lui Huston de a folosi lipitori reale într-o scenă cheie în care Bogart a tras după el o barcă printr-o mlaștină; astfel au fost folosite falsuri rezonabile.[7] Echipajul a fost epuizat de boli, invazii de furnici, hrană și apă proastă, atacuri de hipopotami, căldură feroce, izolare și un incendiu pe barcă.[8] În ciuda disconfortului de a sări de pe barcă în râuri și mlaștini, „Regina africană” pare să reînvie iubirea timpurie a lui Bogart pentru bărci; când s-a întors în California, a cumpărat o șalupă clasică din mahon Hacker-Craft pe care a păstrat-o până la moarte.

Regina africană a fost primul film Tehnicolor în care a jucat Bogart. Este de remarcat faptul că a jucat doar în câteva filme color: pe lângă „Regina africană”, acestea sunt Revolta de pe Caine, Contesa desculță, Nu suntem îngeri și Mâna stângă a Domnului.

În 1952, pentru rolul lui Charlie Allnutt, Bogart a primit singurul său Oscar pentru cel mai bun actor (din trei nominalizări în total). Bogart credea că acesta este cel mai bun rol al carierei sale.[9] Bogart a sfătuit-o pe Claire Trevor când a fost nominalizată pentru rolul din Key Largo: „Spune doar că ai făcut totul singură și nu mulțumi nimănui.” Dar când Bogart însuși a primit un Oscar, el a spus: „Este un drum lung - de la Congo Belgian până la scena din această clădire. Aici e mult mai frumos. Mulțumesc foarte mult. Nimeni nu ar fi reușit singur. La fel ca tenisul, ai nevoie de un adversar sau un partener bun pentru a scoate tot ce ai mai bun în tine. John și Katy m-au ajutat să ajung aici.” În ciuda premiului și a recunoașterii implicite, Bogart a spus mai târziu: „Singurul mod de a supraviețui unui Oscar este să nu mai încerci niciodată să câștigi altul... prea multe vedete... îl câștigă și apoi își dau seama că trebuie să se autodepășească ... [dar] le este frică să riște. Rezultatul: o mulțime de interpretări plictisitoare în filme plictisitoare.”[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Regina africană”, Svensk Filmdatabas[*][[Svensk Filmdatabas (Internate database of the Swedish Film Institute)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ „Company Information”. movies.nytimes.com. Accesat în . 
  3. ^ Sperber and Lax 1997, p. 439.
  4. ^ Meyers 1997, p. 248..
  5. ^ Meyers 1997, p. 249..
  6. ^ Sperber and Lax 1997, p. 444.
  7. ^ Sperber and Lax 1997, p. 447.
  8. ^ Sperber and Lax 1997, pp. 444–445.
  9. ^ Meyers 1997, p. 258..
  10. ^ Meyers 1997, pp. 259–260..

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bacall, Lauren. By Myself. New York: Alfred Knopf, 1979. ISBN: 0-394-41308-3.
  • Bogart, Stephen Humphrey. Bogart: In Search of My Father. New York: Dutton, 1995. ISBN: 0-525-93987-3.
  • Citro, Joseph A., Mark Sceurman and Mark Moran.Weird New England. New York: Sterling, 2005. ISBN: 1-4027-3330-5.
  • Halliwell, Leslie. Halliwell's Film, Video and DVD Guide. New York: Harper Collins Entertainment, 2004. ISBN: 0-00-719081-6.
  • Hepburn, Katharine. The Making of the African Queen. New York: Alfred Knopf, 1987. ISBN: 0-394-56272-0.
  • Hill, Jonathan and Jonah Ruddy. Bogart: The Man and the Legend. London: Mayflower-Dell, 1966.
  • History of the U.S.S. Leviathan, Cruiser and Transport Forces, United States Atlantic Fleet, pp. 207–208.Format:Full citation needed
  • Humphrey Bogart. Time, June 7, 1954.
  • Hyams, Joe. Bogart and Bacall: A Love Story. New York: David McKay Co., Inc., 1975. ISBN: 0-446-91228-X.
  • Hyams, Joe. Bogie: The Biography of Humphrey Bogart. New York: New American Library, 1966 (later editions renamed as: Bogie: The Definitive Biography of Humphrey Bogart). ISBN: 0-451-09189-2.
  • Kanfer, Stefan. Tough Without A Gun: The Life and Extraordinary Afterlife of Humphrey Bogart. New York: Knopf, 2011. ISBN: 978-0-307-27100-6.
  • Meyers, Jeffrey (). Bogart: A Life in Hollywood. London: Andre Deutsch. ISBN 978-0-395-77399-4. 
  • Michael, Paul. Humphrey Bogart: The Man and his Films. New York: Bonanza Books, 1965. No ISBN.
  • Porter, Darwin. The Secret Life of Humphrey Bogart: The Early Years (1899–1931). New York: Georgia Literary Association, 2003. ISBN: 0-9668030-5-1.
  • Pym, John, ed. "Time Out" Film Guide. London: Time Out Group Ltd., 2004. ISBN: 1-904978-21-5.
  • Santas, Constantine, The Essential Humphrey Bogart. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield, 2016. ISBN: 978-1-44226093-1.
  • Shickel, Richard. Bogie: A Celebration of the Life and Films of Humphrey Bogart. New York: Thomas Dunne Books/St. Martin's Press, 2006. ISBN: 978-0-312-36629-2.
  • Sperber, A. M. and Eric Lax. Bogart. New York: William Morrow & Co., 1997. ISBN: 0-688-07539-8.
  • Tierney, Gene with Mickey Herskowitz. Self-Portrait. New York: Peter Wyden, 1979. ISBN: 0-88326-152-9.
  • Wallechinsky, David and Amy Wallace. The New Book of Lists. Edinburgh, Scotland: Canongate, 2005. ISBN: 1-84195-719-4.
  • Wise, James. Stars in Blue: Movie Actors in America's Sea Services. Annapolis, Maryland: Naval Institute Press, 1997. ISBN: 1-55750-937-9. OCLC 36824724
  • Youngkin, Stephen D. The Lost One: A Life of Peter Lorre. Lexington, Kentucky: University Press of Kentucky, 2005, ISBN: 0-8131-2360-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Regina africană

Vezi și[modificare | modificare sursă]