Modalizator

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț[1].

În sens larg, poate fi orice mijloc morfologic, lexical, sintactic sau intonativ prin care apare atitudinea vorbitorului față de ceea ce spune[2].

În sens restrâns, modalizatorul este un cuvânt sau un grup de cuvinte adverb/locuțiune adverbială la origine, adică putând îndeplini o funcție sintactică specifică adverbului, dar care în anumite cazuri nu îndeplinește o asemenea funcție, ci una de exprimare a subiectivității vorbitorului, a atitudinii sale, a raportării sale cognitive, afective, volitive la ceea ce spune. Astfel, modalizatorul poate exprima certitudine (desigur, fără îndoială), incertitudine, atenuare (eventual, poate), probabilitate (probabil), întărirea enunțului (bineînțeles), satisfacție, ușurare (din fericire) etc.

Delimitarea modalizatorului în sens restrâns[modificare | modificare sursă]

Modalizatorul și adverbul[modificare | modificare sursă]

Deja în gramaticile tradiționale s-a constatat că adverbele reprezintă o clasă lexico-gramaticală eterogenă[3][4]. Deși se definea ca având în general funcția sintactică de complement circumstanțial al unui verb, al unui adjectiv sau al unui alt adverb, Avram 1997, de exemplu, constata că sunt și adverbe, de exemplu chiar, poate, tocmai, care „se referă la o întreagă propoziție sau numai la o parte a ei, împreună cu care se analizează”[5]. Altfel spus, după cum afirma Constantinescu-Dobridor 1980, există adverbe „fără funcție sintactică”, care ar îndeplini totuși funcția de complement circumstanțial de mod de diverse feluri: de continuitate (încă), de îndoială (oare), de precizare (tocmai), de restricție (măcar), de exclusivitate (doar), de proximitate[6] (aproape), explicativ (adică)[7].

Începând cu anii 1960, când lingvistica s-a îndreptat tot mai mult spre o abordare pragmatică[8], în gramatici ale diverse limbi s-a delimitat în cadrul adverbelor o subclasă a celor care au rolul de a modifica înțelesul propoziției din care fac parte prin exprimarea unei judecăți subiective pe care o are vorbitorul despre propriul său enunț: certitudine, îndoială, satisfacție, mirare etc. Denumirea acestei subclase de adverbe nu este unitară.

În lingvistica franceză se utilizează termenii:

  • adverbe de phrase „adverb de propoziție” sau adverbe modal: Heureusement, il n'a pas plu à la cérémonie „Din fericire n-a plouat la ceremonie”[9];
  • adverbe d'énonciation „adverb de enunțare”: Sincèrement, je suis content „Sincer vorbind, sunt mulțumit”[10];
  • adverbe modalisateur „adverb modalizator” sau adverbe de modalité „adverb de modalitate”: Bien sûr, cela n’a rien de nouveau „Bineînțeles, nu e nimic nou în asta”[11];
  • modalisateur „modalizator”: peut-être „poate”, sans doute „probabil” (numite adverbe), à ce que je crois „după cum cred”, selon moi „după mine” (numite incidente)[12].

Și în engleză se folosesc mai mulți termeni pentru a denumi această specie de adverb:

  • sentence-modifying adverb „adverb modificator de propoziție”: I certainly think so „Sigur că așa cred”[13];
  • sentence-modifying adverbial „adverb modificator de propoziție”: Perhaps he will come „Poate va veni”[14];
  • sentence adverb „adverb de propoziție”: Frankly, I don't care about your problems „Sincer vorbind, nu-mi pasă de problemele tale”[15];
  • sentence adverbial „adverb de propoziție” sau adsentential: He’s probably been sick for a long time „Probabil a fost bolnav multă vreme”[16];
  • disjunct (adverb) „adverb disjunct”: Hopefully the rain will end soon „Sper(ăm) că ploaia se va opri în curând”[17];
  • modal adverb „adverb modal”: That surely would improve with time „Sigur s-ar îmbunătăți cu timpul”[18];
  • sentence modifier adverb „adverb modificator de propoziție” sau sentence connector adverb „adverb conector de propoziție”: Actually… I think she was right „De fapt… cred că a avut dreptate”[19].

În gramaticile limbii germane acest fel de adverb se numește Satzadverb „adverb de propoziție”: Ich kann leider nicht kommen „Din păcate nu pot să vin”[20].

În literatura română de specialitate apar cu acest sens termenii:

  • „adverb modal”: Poate Dan a greșit ieri[21];
  • „adverb modalizator”: la paene in foveam decidi, ni hic adesses „Aproape aș fi căzut în groapă dacă n-ai fi fost acolo”[22];
  • „modalizator” sau „circumstanțial de modalitate”: Vine cu siguranță azi[23].

În gramatici ale unor limbi, de exemplu ale limbii maghiare, astfel de cuvinte sunt net delimitate de adverbe, modalizatorul având statut de parte de vorbire aparte. Delimitarea s-a făcut analizându-se comportamentul unor cuvinte considerate tradițional adverbe, în două situații diferite: atunci când răspunzând la întrebarea „cum?”, având prin urmare funcția de complement circumstanțial de mod, și atunci când nu pot răspunde la această întrebare, nefiind, prin urmare, complemente de mod și nici altă parte de propoziție. De exemplu, în propoziția hu Géza biztosan talált be a belső körbe „Géza a nimerit cu siguranță în cercul interior”, biztosan este adverb cu funcția de complement circumstanțial de mod, dar în Géza biztosan betalált a belső körbe „Cu siguranță, Géza a nimerit în cercul interior” este un modalizator, cuvânt fără funcție sintactică în propoziție, însă cu funcție modală, aceea de a exprima certitudinea vorbitorului despre ceea ce afirmă[24].

Modalizatorul și particula[modificare | modificare sursă]

În unele gramatici ale altor limbi, de exemplu ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), se consideră parte de vorbire aparte particula, în care este inclus într-un fel sau altul și modalizatorul. Uneori apare ca o subclasă a particulelor, de exemplu la Čirgić 2010, cu denumirea de particulă modală sau de modifikator[25], sau la Moldovan 1996, cu denumirea de particulă modală. Exemplu: Ceo dan učiš, sigurno si umoran „Înveți toată ziua, sigur ești obosit”[26]. Alteori modalizatorul este inclus printre particule fără o denumire aparte, ci doar cu descrierea funcției sale: On to, naravno, nije ni mogao znati „Firește, el nici nu putea să știe asta”[27]. Totuși Klajn 2005, de exemplu, nu include modalizatorul printre particule, ci le tratează ca adverbe de propoziție în capitolul despre adverbe: Ukratko, cilj je postignut „Pe scurt, scopul a fost atins”[28].

În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele[29]. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei este că modalizatorul, pe lângă că poate fi inclus într-o propoziție completă (hu Géza biztosan eltalálta a célt „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare da sau nu: – Géza eltalálta a célt? – Biztosan „– Géza a nimerit ținta? – Cu siguranță”. Dimpotrivă, particula nu poate funcționa singură și nu răspunde la niciun fel de întrebare[24].

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marcu, Florin, Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000.
  2. ^ Cf. Dubois 1969, p. 105, citat de TLFi, articolul modalisation.
  3. ^ Crystal 2008, p. 14.
  4. ^ Bussmann 1998, p. 22.
  5. ^ Avram 1997, p. 252.
  6. ^ Nu în sens spațial.
  7. ^ Constantinescu-Dobridor 1980, p. 24.
  8. ^ Möllering 2001, p. 130.
  9. ^ Molinier 2000, p. 48.
  10. ^ Anscombre 1990, p. 30.
  11. ^ Dumont 2009, p. 4.
  12. ^ Dubois 2002, p. 305.
  13. ^ Sweet 1927, p. 125, apud Guimier 1988, p. 235.
  14. ^ Jacobson 1964, p. 28, apud Guimier 1988, p. 238.
  15. ^ The Internet Grammar of English.
  16. ^ Bussmann 1998, p. 1060, articolul sentence adverbial.
  17. ^ Merriam-Webster Dictionary, articolul hopefully.
  18. ^ Simon-Vandenbergen 2007, p. 138.
  19. ^ Crystal 2008, p. 14, articolul adverb.
  20. ^ canoonet, Das Satzadverb (Adverbul de propoziție).
  21. ^ Zafiu 2006, p. 479.
  22. ^ Popescu 2004, pp. 175–176.
  23. ^ Mihuț; Miuța 2010, p. 71.
  24. ^ a b Kugler 2001, p. 233.
  25. ^ Čirgić 2010, p. 229.
  26. ^ Moldovan 1996, p. 130.
  27. ^ Barić 1997, p. 282.
  28. ^ Klajn 2005, p. 153.
  29. ^ Cf. Balogh 1971, pp. 180–181, sau Nagy 1980, p. 87.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • fr Anscombre, Jean-Claude, Espaces discursifs et contraintes adjectivales sur les groupes nominaux à article zéro (Spații discursive și constrângeri adjectivale în grupurile nominale cu articol zero), Mulder, Walter de et al. (coord.), Énonciation et parti pris (Enunțare și preconcepție), Actes du colloque de l'Université d'Anvers, 5–7 februarie 1990 (accesat la 19 martie 2017)
  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
  • hu Balogh, Dezső; Gálffy, Mózes; J. Nagy, Mária, A mai magyar nyelv kézikönyve (Ghidul limbii maghiare contemporane), București, Kriterion, 1971
  • hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 19 martie 2017)
  • Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 19 martie 2017)
  • de canoonet, Das Satzadverb (Adverbul de propoziție) (accesat la 19 martie 2017)
  • Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010 (accesat la 19 martie 2017)
  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980
  • en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 19 martie 2017)
  • fr Dubois, Jean, Énoncé et énonciation (Enunț și enunțare), Langages, nr. 13, 1969
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • fr Dumont, Alexandra; Rousseau, Claudine; Sicard-Dequoy, Amélie, Démarche active de découverte sur les adverbes modalisateurs (Demers activ de descoperire în domeniul adverbelor modalizatoare), Portail pour l'enseignement du français, Québec, Universitatea Laval, Facultatea de științe ale educației, 2009 (accesat la 19 martie 2017)
  • fr Guimier, Claude, Syntaxe de l'adverbe anglais (Sintaxa adverbului în engleză), Lille, Presses Universitaires de Lille, 1988 (accesat la 19 martie 2017)
  • en Jacobson, Sven, Adverbial positions in English (Poziții adverbiale în engleză), Uppsala, AB Studentbok, 1964
  • sr Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 19 martie 2017)
  • hu Kugler Nóra, Próbák és szempontok a módosítószók elhatárolásához (Teste și criterii pentru delimitarea modalizatorilor), Magyar Nyelvőr, vol. 125, nr. 2, aprilie–iunie 2001, pp. 233–241 (accesat la 19 martie 2017)
  • en Merriam-Webster Dictionary (dicționar explicativ englez) (accesat la 19 martie 2017)
  • Mihuț, Lizica; Miuța, Bianca, Actul comunicativ din perspectivă discursiv-pragmatică. Modalizarea în limba română contemporană, Journal of Humanistic and Social Studies (JHSS), anul I, nr. 1, 2010, Arad, Facultatea de științe umaniste și sociale, Universtatea „Avram Iancu” din Arad, pp. 69–75 (accesat la 19 martie 2017)
  • Moldovan, Valentin; Radan, Milja N., Gramatika srpskog jezika. Morfologija. Gramatica limbii sârbe, Sedona, Timișoara, 1996, ISBN 973-97457-4-1
  • fr Molinier, Christian; Levrier, Françoise, Grammaire des adverbes (Gramatica adverbelor), Geneva / Paris, Librairie Droz, 2000, ISBN 2-600-00416-5 (accesat la 19 martie 2017)
  • en Möllering, Martina, Teaching german modal particles: a corpus-based approach (Predarea particulelor modale germane: o abordare pe bază de corpusuri), Language Learning & Technology, vol. 5, nr. 3, 2001, pp. 130–151 (accesat la 22 februarie 2018)
  • hu Nagy, Kálmán, Kis magyar nyelvtankönyv (Mică gramatică a limbii maghiare), București, Kriterion, 1980
  • Popescu, Mihaela, Observații privind complexitatea distincției dintre potențial și ireal în limba latină, Analele Universității din Craiova, seria Științe filologice, Limbi și literaturi clasice, anul I, nr. 1–2, 2004, Editura Universitaria, pp. 170–178 (accesat la 19 martie 2017)
  • en Simon-Vandenbergen, Anne-Marie; Aijmer, Karin, The Semantic Field of Modal Certainty. A Corpus-Based Study of English Adverbs (Câmpul semantic al certitudinii modale. Studiu al adverbelor englezești bazat pe corpusuri), Berlin / New York, Mouton de Gruyter, 2007 (accesat la 19 martie 2017)
  • en Sweet, Henry, A New English Grammar (O nouă gramatică a limbii engleze), 2 vol., Oxford, Calendon Press, Tallmann Ct., 1927
  • en The Internet Grammar of English (Gramatica Internet a limbii engleze) (accesat la 19 martie 2017)
  • Zafiu, Rodica, Observații asupra originii și a evoluției adverbului modal poate, Marius Sala (coord.), Studii de gramatică și de formare a cuvintelor, București, Editura Academiei Române, 2006, p. 478–490 (accesat la 19 martie 2017)

Vezi și[modificare | modificare sursă]