Propoziție completivă directă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.

Întrebări[modificare | modificare sursă]

  • pe cine ?
  • ce?

Propoziții[modificare | modificare sursă]

  • Iată ce îndatoriri vei avea.
  • Mai am să citesc zece pagini.
  • I-am povestit cum s-a terminat filmul.

Termen regent[modificare | modificare sursă]

  • Verb tranzitiv:

El a plecat spunând că va veni a doua zi.

  • Locuțiune verbală tranzitivă:

Profesorul a băgat de seamă că lipsesc doi elevi.

  • Interjecție predicativă:

Iată ce ne-a explicat.

Elemente de relație[modificare | modificare sursă]

  • Conjuncții subordonatoare: că, să, ca... să, dacă, de;
  • Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât, câți, câte;
  • Pronume nehotărâte: oricine, oricare, orice, oricât;
  • Adverbe relative: unde, cum, când, cât.

Expansiunea complementului direct[modificare | modificare sursă]

Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă.

Exemplu:

  • Am pregătit ghiozdanul.

devine:

  • Am pregătit ce îmi trebuia.

Contragerea complementului direct[modificare | modificare sursă]

Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct.

Exemplu:

  • Tu ai salutat pe cine cunoști.

devine:

  • Tu i-ai salutat pe cunoscuți.

Topica[modificare | modificare sursă]

Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă.

Exemplu:

  • Că ai sosit, acum am aflat.
  • Am rezolvat ce trebuia.

Punctuația[modificare | modificare sursă]

Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării.

Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ.

Exemplu:

  • Îl apreciez pe cine e serios.

Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă.

Exemplu:

  • Te rog să mă asculți.