Alfabetul chirilic român

Alfabetul chirilic român
Tip	Alfabet
Limbi scrise	Română
Perioadă de utilizare	Secolele XVI-XIX
Sisteme-părinte	Alfabetul fenician → Alfabetul grec → Alfabetul glagolitic → chirilic → Alfabetul chirilic român
Sisteme-surori	Alfabet chirilic timpuriu
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.
Modifică text

Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele al XIV-lea - al XV-lea până în 1862. Întrucât limba română are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grămăticii s-au văzut nevoiți să adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta.

Grafia chirilică s-a folosit în Evul Mediu românesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cărți, inscripții, legende sigilare și diverse însemnări. Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunării, însă cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392.^[1] O teorie afirmă ca acest eveniment ar coincide cu extinderea influentei Țaratului Bulgar sau a celui Vlaho-Bulgar la nord de Dunăre.

Conform manuscrisului Țarstvenica, o biografie a țarilor bulgari din 1844, menționată de A.D. Xenopol, introducerea alfabetului chirilic și a slavonei bisericești la nord de Dunăre a început odată cu invadarea teritoriilor românești nord-dunărene de către țarul Asan. Acesta, sfătuit de părintele Teofilact de la Ohrida, ar fi intrat în Valahia pentru a înlătura „eretica” romană (românii pe atunci citind în latină) și a impune alfabetic chirilic și limba slavonă, fiind poruncit ca preoții care vor citi in latină să aibă limba tăiată.

Dimitrie Cantemir (în Descriptio Moldaviae) susține că moldovenii ar fi scris cu litere latine – potrivit tradiției – până la Conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun^[2], afirmă Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic. „Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod [...] de partea papistașilor , atunci urmașul său, cu numele Theoctist — diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistașilor din biserica moldovenească și să taie celor tineri prilejul de a citi vicleșugurile papistașilor — l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun^[2] să izgonească din țară nu numai pe oamenii de altă lege, ci și literele latinești și să pună în locul lor pe cele slavonești.”^[3]

Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, în a doua jumătate a secolului XIX, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Astfel, scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României timp de peste 400 de ani în Moldova și chiar mai multă vreme în Țara Românească.

Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat în limba română și cu alfabetul chirilic, cu datare sigură, este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată în 1521 lui Johannes Benkner, judele Brașovului. [1] Arhivat în 4 septembrie 2007, la Wayback Machine.

Alfabetul chirilic român este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1930 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc.

Tabelul de corespondență[modificare | modificare sursă]

Literele chirilice vechi (până în 1830)	Literele chirilice noi (după 1830)	Valoarea numerică	Echivalentul latin	Alfabetul de tranziție	Foneme	Nume în română^[4]
А а	А а	1	a	A a	/a/	Az
Б б	Б б		b	Б б	/b/	Buke
В в	В в	2	v	В в	/v/	Vede
Г г	Г г	3	g, gh	G g	/g/	Glagol
Д д	Д д	4	d	D d	/d/	Dobru
Є є	Е e^[5]	5	e	E e	/e/	Est
Ж ж	Ж ж		j	Ж ж	/ʒ/	Juvete
Ѕ ѕ	Dz dz	6	dz	Ḑ ḑ	/dz/	Zalu
Ӡ ӡ	З з	7	z	Z z	/z/	Zemle
И и	І і	8	i	I i	/i/	Ije
Ï ï	І і^[6]	10	i	I i	/i/	Ii
Й й	Ĭ ĭ		i	Ĭ ĭ	/ʲ/	I
К к	К к	20	c, ch	K k	/k/	Kaku
Λ ʌ	Л л	30	l	L l	/l/	Liude
М м	М м	40	m	M m	/m/	Mislete
N ɴ	H н	50	n	N n	/n/	Naș
О o^[5]	О o	70	o	O o	/o̯/	On
П п	П п	80	p	П п	/p/	Pokoi
Р р	Р р	100	r	Р р	/r/	Râță
С с	С с	200	s	S s	/s/	Slovă
Т т	Т т	300	t	T t	/t/	Tferdu
Ѹ ѹ^[5]	Ꙋ ꙋ	400	u	У Ȣ	/u/	Uc
Ф ф	Ф ф	500	f	F f	/f/	Fertă
Х х	Х х	600	h	Х х	/h/	Heru
Ѡ ѡ^[7]	О o	800	o	O o	/o/	Omega
Ц ц	Ц ц	900	ț	Ц ц	/ts/	Ți
Ч ч	Ч ч	90	c (înainte de e, i)	Ч ч	/tʃ/	Cervu
Ш ш	Ш ш		ș	Ш ш	/ʃ/	Șa
Ш̩ ш̩	Щ щ		șt	Щ щ	/ʃt/	Ștea
Ъ ъ	Ъ ъ		ă, ŭ^[8]	Ъ ъ	/ə/	Ier
Ь ь	-		ă, ŭ, ĭ^[8]	—	—	Ieri
Ѣ ѣ	Ea ea		ea	Ea ea	/æ/	Iati
Ю ю	Ю ю		iu	Iɣ iɣ Ĭɣ ĭɣ	/ju/	Iu
Ѩ ѩ^[5]	Ѩ ѩ		ia	Ia ia	/ja/	Iaco
Ѥ ѥ^[5]	Ie ie		ie	Ie ie	/je/
Ѧ ѧ	ia		ĭa, ea^[8]	Ia ia, Ea ea	/ja/, /æ/	Ia
Ѫ ѫ	Ъ ъ		â	Â â	/ɨ/	Ius
Ѯ ѯ^[9]	Ѯ ѯ	60	x	Ks ks	/ks/	Csi
Ѱ ѱ^[9]	Пс пс	700	ps	Пs пs	/ps/	Psi
Ѳ ѳ^[9]	Th th	9	th, ft	T t, Ft ft	/t/ și aprox. /θ/	Thita
Ѵ ѵ^[9]	Y y	400	i, u	I i; У ɣ	/i/, /y/, /v/	Ijița
Ꙟ ꙟ (↑ ↑)	Ꙟн/Ꙟм ꙟн/ꙟм		în, îm	În în Îm îm	/ɨn/, /ɨm/	În
Џ џ	Џ џ		g (înainte de e, i)	Џ џ	/dʒ/	Gea

Exemplu de text[modificare | modificare sursă]

Scris cu alfabetul chirilic românesc:

Привѣ́ ꙟ̃ зáрє кꙋ́м пє мъ́рй
Ръсáрє шѝ стръʌꙋ́чє,
Пє мишкътѡáрєʌє къръ́рй
Кѡръ́бïй нє́грє дꙋ́чє.

Ꙟʌ вє́дє áзй, ꙟʌ вє́дє мѫ́ни,
Áстфєʌ дори́нца-й гáта;
Єʌ ѩ́р, приви́нд дє съптъмѫ́нй,
Ꙟй кáдє дрáгъ фáта.

Кꙋ́м ѣ́ пє кѡáтє- шй ръзимà
Висѫ́нд áʌє єй тѫ́мпʌє,
Дє дѡ́рꙋʌ ʌꙋ́й шѝ и́нимa
Шѝ сꙋ́фʌєтꙋ-й сє ꙟ̃пʌє.

Scris cu alfabetul latin românesc:

Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorința-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade dragă fata.

Cum ea pe coate-și răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui și inima
Și sufletu-i se împle.

(Mihai Eminescu, Luceafărul)

Scrieri cu alfabetul chirilic român[modificare | modificare sursă]

Proclamația de la Islaz (1848)
Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică
Marcă poștală emisă de serviciile poștale ale Principatului Moldovei, în anul 1858, cu valoarea nominală de 27 de parale
Anastasimatar bisericesc
Prefața Gramaticii de Ion Heliade Rădulescu
Carte (1828)
Gravură în lemn
C. Negruzzi - Scene istorice, Alexandru Lăpușneanu
Foaie pentru minte, inimă și literatură
Gazeta de Transilvania, Nr. 1, Anul 1 (1838)
Eforia spitalelor civile, București 1859, Principatele Unite
Scrisoarea lui Costache Caragiale adresată ziarului Pruncul Român, 1848
Sentențe morale (1857)
Istoria despre marele Alexandru Împărat... (cules din Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

Note[modificare | modificare sursă]

^ Conform anului însemnat pe codice.
^ ^a ^b Este vorba de o confuzie cu Alexăndrel. Alexandru cel Bun murise în 1432.
^ Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere de Petre Pandrea, Editura Minerva, București, 1981, p. 257.
^ După Costache Negruzzi, Cum am învățat românește, prima oară publicat în Curier de Ambe Sexe, I, nr. 22, p. 337–343
^ ^a ^b ^c ^d ^e Forma inițială și cea actuală: Є/Е, Ѻ/О, Ѹ/У, IA/Ѧ.
^ Literele И și І corespund literelor eline Η, η (eta) și Ι, ι (iota). În cuvintele de origine română și la literele slave se aplică regulile rusești pre-1917, folosind І înaintea vocalelor.
^ Diferențierea dintre Ѡ și О se respectă atât în cuvintele împrumutate, cât și în cuvintele românești.
^ ^a ^b ^c Literele ĭ și ŭ reprezintă semivocala i sau u.
^ ^a ^b ^c ^d Literele Ѯ, Ѱ, Ѳ și Ѵ sunt folosite la cuvintele împrumutate din alfabetul grec (în special în nume proprii).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de alfabetul chirilic român

[codicele-1] Conform anului însemnat pe codice.

[al-2] Este vorba de o confuzie cu Alexăndrel. Alexandru cel Bun murise în 1432.

[3] Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere de Petre Pandrea, Editura Minerva, București, 1981, p. 257.

[4] După Costache Negruzzi, Cum am învățat românește, prima oară publicat în Curier de Ambe Sexe, I, nr. 22, p. 337–343

[Inițial-5] Forma inițială și cea actuală: Є/Е, Ѻ/О, Ѹ/У, IA/Ѧ.

[i-6] Literele И și І corespund literelor eline Η, η (eta) și Ι, ι (iota). În cuvintele de origine română și la literele slave se aplică regulile rusești pre-1917, folosind І înaintea vocalelor.

[o-7] Diferențierea dintre Ѡ și О se respectă atât în cuvintele împrumutate, cât și în cuvintele românești.

[cu_greu-8] Literele ĭ și ŭ reprezintă semivocala i sau u.

[grecesc-9] Literele Ѯ, Ѱ, Ѳ și Ѵ sunt folosite la cuvintele împrumutate din alfabetul grec (în special în nume proprii).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]