Codicele de la Ieud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Manuscrisul de la Ieud - Copie facsimil după fila nr. 18

Codicele de la Ieud, sau Zbornicul de la Ieud este denumirea sub care este cunoscut un important manuscris (Codice), găsit în anul 1921[1] de preotul Arthur Arthemiu Anderco (18821932, delegat la Marea Adunare națională de la Alba-Iulia)[2] în podul bisericii din deal de la Ieud, care are înscris pe prima pagină numărul 6900, pe care unii cercetători au interpretat-o ca fiind anul 1391-1392. El cuprinde Legenda Duminecii și două omilii legate de Joia și Duminica Paștilor și este păstrat de Biblioteca Academiei Române.

În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii apar două date: 6900 (1391-1392) și 6000 (491-492), scrise cu litere chirilice pentru cifre.”[3] Dacă într-adevăr ar data de la 1392, ar fi cel mai vechi text scris în limba română, cu litere chirilice. Există însă ipoteze contradictorii în privința datării acestui document, unii cercetători plasându-l cu două secole mai târziu.

Astfel, Ioan Bianu l-a datat în anii 1560-1580, informație preluată și de „Istoria Literaturii Române” editată de către Academia Română. Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu, prudenți și preciși, l-au atribuit, corect, secolului al XVII-lea. Apoi, Mirela Teodorescu și Ion Gheție au scos prima carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost scris documentul, ca fiind produsă în anii 16211626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640.[1]

Exquisite-kfind.png   Vezi și articolul:  [[]]Vezi și articolele [[]] și [[]]Vezi și articolele [[]], [[]] și [[]]Vezi și articolele Biserica de lemn din Ieud Deal, Literatura română în slavonă, Literatura română veche și Scrisul în limba românăVezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ieud - campionul datărilor false sau greșite
  2. ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii, Alba Iulia: Ed. ALTIP, 2010, ISBN 978-8141-90-7, p. 216
  3. ^ Alexandru Surdu, A sufletului românesc cinstire, Editura Renaissance, București, 2011, p.22

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mirela Teodorescu, Ion Gheție: Manuscrisul de la Ieud, Editura Academiei RSR, București, 1977
  • Codicele de la Ieud, primul manuscris în limba română, Colocvii naționale de cultură și civilizație țărănească, Ieud, 1982, Ediția I;
  • Vasile Vetișanu, Codicele de la Ieud, 1985
  • Vasile Vetișanu, Cartea Ieudului, Editura Eminescu, București, 1986;

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Manuscrisul de la Ieud