Sari la conținut

Listă de cuvinte românești moștenite probabil din limba dacă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lista de mai jos cuprinde cuvinte din română care au fost moștenite din geto-dacă. Întrucât informațiile pe care le avem despre limba dacilor și a tracilor sunt extrem de sărace, cuvintele din această listă pot fi considerate, în cel mai fericit caz, ca având un mare grad de probabilitate de a fi autohtone.

În coloana Surse se face trimitere la următoarele lucrări:

  • „Hașdeu”: B.P. Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae;
  • „Russu”: Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor;
  • „Vraciu”: A. Vraciu, Limba daco-geților.
  • „Brâncuș”: Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române.
  • "Vinereanu": Mihai Vinereanu, Etymological dictionary of the Romanian language[1]

Notația (albaneză) marchează acele cuvinte pentru care I.I. Russu a găsit un corespondent de origine indo-europeană în albaneză.

CuvântSurseEtimologie / Observații
abeșHașdeu, Vraciu
AbrudHașdeu
aburHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș, VinereanuPIE *bholo– ‘abur, ceață’, Cf. alb. avull (Gheg), abull (Tosk)
acățaRussu, Vinereanulat. accapitiare
ademană
(„dar, mită”)
Vraciu;etimon alternativ: magh. adomány
ademeniHașdeuCf. magh. adomány.
adiiaRussu, VinereanuPIE *dheu
aghiuțăHașdeuCf. ngr. aghios
aidomaA + sl. vidomŭ „vizibil”.
alacCf. magh. alakor.
ală
aldea
amețiRussuProbabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).
amurgRussu, VinereanuA + cf. alb. murg
aninaPIE *ar–
aprigPIE *preg– ‘lacom, aspru, vehement’
argeaHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, BrâncușPIE *areg– ‘a închide’, cf. alb ragëlia
ArgeșHașdeu, Brâncuș, VinereanuPIE *ar(e)g’-, arg’- ‘alb, luminos’
aruncaRussuLat. eruncare (a arunca/a înlătura), cf. it arroncare, sp. arrancar
azugăHașdeu
baciHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
baierRussu
baligăRussu (albaneză), Brâncuș
baltă
barăHașdeuDin fr. barre.
Barba-cot
barzăHașdeu, Russu, Vraciu, Brâncuș
bascăHașdeu, Russu (albaneză), Brâncușfr. basque.
batalHașdeu
bălaur / balaurHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
băgaRussu
băiat
bălanHașdeu
beregatăRussuApare și în latina populară `verucata` (de la veruca - indicând aspectul mărului lui Adam) și sârbo-croata `berikat`.
bîrVraciu
Bârsei / Bîrsei
(și numele Bârsan)
Brâncuș
boareRussuLat. boreas. (cf. Boreu, zeul al vânturilor nordice la greci) / Boreas (Βορέας, Boréas; de asemenea Βορρᾶς, Borrhâs) – zeul grec al vântului rece de Nord, al furtunii și al iernii.
bordeiHașdeu, Russu
bortăHașdeu
bradHașdeu, Russu (albaneză)
brîndușăRussu
brînzăHașdeu, Russu, Vraciu
brîuRussu (albaneză)
brusture
BucegiBrâncuș
bucuraRussu (albaneză), Brâncuș
buiestruRussu
bungetHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu
burghiuHașdeuDin tc. burgu, bg., scr. burgija.
burlanRussu
burtă
burtucăHașdeu
burtuș
butucRussu
butură
buzăRussu (albaneză)
caierRussu
cață
căciulăRussu (albaneză), Brâncuș
căpușăRussu (albaneză)
căpută
cătunRussu (albaneză), Brâncuș
cioarăHasdeu, Vraciu
ciobanHașdeuDin tc. çoban
ciocHașdeu, VraciuOnomatopee
ciocîrlieHașdeuDin "cioc"
ciomag
cîrlanRussu
cîrlig
codruHașdeu, VraciuLat. quodrum
copacRussu (albaneză), Brâncuș
copilRussu, BrâncușTermen cu manifestări proto-slave: kopylъ („bastard”) / ucraineană копил (kopyl) sau копиля (kopylja) / sârbo-croată копиле (kȍpile) / bulgară копил (kópele) - din kopàti („a săpa, a cultiva”). Cuvântul apare în albaneză: kopil și greaca bizantină κόπελος (kópelos), indicând un substrat paleo-balcanic: cochil aromân, copil meglenoromân („bastard”), cupilaș („copil”).
crețRussu
cruțaRussu (albaneză)
cujbăHașdeu
culbec
curmaRussu (albaneză)
curpăn
cursă
custurăRussu
darari
dașRussu (albaneză)
dărîmaLat. *deramare. (cf. it. diramare, sp./pt. derramar)
dehHașdeu
dereticaRussuLat. de-radicare.
descăța
descurcaProbabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
desghinaDin lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).
dezbăra
dezgaucHașdeu
doinăHașdeu, Vraciu
donHașdeu
dopRussu
droaie
dulău /dunga/Hașdeu, Vraciu
fărîmăRussu (albaneză)
fluierBrâncuș
gardRussu (albaneză), Brâncuș
gata
gălbeazăRussu (albaneză)
genuneHașdeu, Russu
ghearăRussu
ghes
ghimpeRussu (albaneză), Brâncuș
ghiobHașdeu
ghionoaieRussu (albaneză), Brâncuș
ghiontRussu
ghiujHasdeu, Vraciu, Brâncuș
gîdeHașdeu
gîdel
gordin
gorunRussu
grapăRussu (albaneză), Brâncuș
gresie
groapă
gruiRussu
grumazRussu (albaneză), Brâncuș
grunzRussu (albaneză)
guduraRussu
gușăRussu (albaneză), BrâncușLat. geusiae.
gutui
horincahutanuDin ucr. horilka
hojmaHașdeu, Vraciu
iazmăHașdeu
iele
încurcaRussuProbabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).
înghinaProbabil lat. *imbinare.
îngurzi
înseila
întrema
jilț / jielț
(„pîrîu”)
Hașdeu, Vraciu
jumătateBrâncuș
leagănRussuProbabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).
lepăda
lespede
leșina
malHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
maldacHașdeu
mareBrâncușProbabil lat. mas, maris.
mazăreHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
măceșRussu
mădări
măgarBrâncuș
măgurăRussu (albaneză), Brâncuș
mălaiHașdeu
mămăligă
mărcatRussu
mărarBrâncuș
măturăRussu (albaneză)
MehadiaHașdeu
melcHașdeu, Russu, Vraciu
mieruRussu
mireHașdeu, Russu, Vraciu
mistrețRussu
mișca
mînzRussu (albaneză), Brâncuș
mormanRussu
mosocHașdeu
moșRussu (albaneză), Brâncuș
moțHașdeu
mugureRussu (albaneză), Brâncuș
mununăRussu
murgRussu (albaneză), Brâncuș
mușatRussu
năpîrcăRussu (albaneză), Brâncuș
năsărîmbăHașdeu
nițelRussu
noianRussu, Brâncuș
ortomanHașdeu
păstaieRussu (albaneză)
păstraRussu
pînză
pîrîuRussu (albaneză), Brâncuș
pruncRussu
pupăzăBrâncuș
purureaRussu (albaneză)
rațăHașdeu, Vraciu, Brâncuș
ravacHașdeu
răbdaRussu
reazem
ridicaLat. eradicare „a dezrădăcina”
rîmfăHașdeu
rînzăHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
sarbădRussu (albaneză), Brâncuș
SarmizegetusaHașdeu
scăpăraRussu (albaneză), Brâncuș
scrum
sculaRussu (albaneză)Probabil lat. *excubulare.
scurmaRussuProbabil lat. excorrimare.
sîmbureRussu (albaneză), Brâncuș
sîmveaHașdeu
spînzRussu (albaneză)
stăpînHașdeu, Vraciu
stărnutRussu
stejarHașdeu, Vraciu
steregieRussu
sterpRussu (albaneză)
stingherSorin
stînăHașdeu, Vraciu
străghiatăRussu
strepedeRussu (albaneză)
strugureRussu, Brâncuș
strungăRussu (albaneză), Brâncuș
sugrumaRussu
sugușa
șaleRussu (albaneză)
șirăHașdeu, Russu
șopîrlăHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
șoricRussu
șutRussu (albaneză)
tareRussu
traistăHașdeu
tulei
țapRussu (albaneză), Brâncuș
țarcRussu (albaneză)
țarinăRussu
țiței
țărușRussu
țundrăHașdeu
țurcă
uitaRussuLat. * oblitare (< oblitus).
undrea
urcaProbabil lat. *oricare (= oriri).
urcior
urdăHașdeu, Russu, Vraciu
urdinaRussu
urdoare
vatrăHașdeu, Russu (albaneză), Vraciu, Brâncuș
vătămaRussuLat. victimare.
vătuiRussu (albaneză)
viezureRussu (albaneză), Brâncuș
viscolRussu
zarăRussu, Brâncuș
zărRussu
zburda
zestre
zgardăRussu (albaneză), Brâncuș
zgîriaRussu (albaneză?)Lat. *scaberare (< scaber).
zgîrmaRussu
zimbruHașdeu, Vraciu
zîrnăHașdeu
  • B.P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, 1887-1895
  • I.I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura Științifică, București, 1967; Editura Dacică, București, 2009
  • I.I. Russu, Elemente autohtone în limba română, Editura Academiei RSR, București, 1970
  • I.I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
  • Ariton Vraciu, Limba daco-geților, Editura Făclia, Timișoara, 1980
  • Grigore Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
  • C. Drăgulescu, R. Drăgulescu, Contribuții la cunoașterea limbii geto-dacice. Denumirile dacice de plante, Editura Universității Sibiu, 2000
  • C. Vaczy, Nomenclatura dacică a plantelor la Dioscorides și Pseudo-Apuleius, Acta Musei Napocensis, Cluj, V/1968 p. 59-74, VI/1969 p. 115-129, VIII/1971 p. 109-133, IX/1972 p. 109-117

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020,