Andrei Saharov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Andrei Dmitrievici Saharov (Андрей Дмитриевич Сахаров) (21 mai 1921, Moscova – 14 decembrie 1989), a fost un strălucit fizician, membru al Academiei de ştiinţe a URSS, de 3 ori erou al Muncii Socialiste, Laureat al premiilor Lenin şi Stalin (lipsit în 1980 de autorităţi), Laureat al premiului Nobel pentru pace, disident şi militant pentru drepturile omului.

Cuprins 1 Biografia 2 Creaţia ştiinţifică 3 Selecţiuni din operă 4 Scrieri despre 5 Legături externe 6 vezi şi

[modifică] Biografia

S-a născut în familia părinţilor Dmitrii Ivanovici Saharov, profesor de fizică, fiu de avocat, şi Ecaterina Alexeevna Saharova, născută Sofiano, de origine grecească.

A absolvit catedra de acustică a facultăţii de fizică a Universităţii din Moscova în anul 1942. După absolvire s-a specializat în fizica nucleară sub conducerea şefului secţiei teoretice a Institutului de fizică al Academiei de ştiinţe a URSS Igor Tamm, începând din anul 1945. Teza de candidat în ştiinţe, în care se examinau generaţia pionilor la ciocnirile nucleelor şi măsurarea optică a temperaturii descărcărilor electrice a finalizat-o în anul 1947. Între timp a început să predea fizica la Institutul energetic din Moscova.

În anul 1948 Igor Tamm l-a inclus în grupul creat pentru construirea bombei cu hidrogen. A contribuit masiv la construcţia bombei cu hidrogen sovietice, testate la 12 august 1953.

Împreună cu academicianul Tamm, lucrează la instalaţia Tokamak, menită a conduce la controlul reacţiilor termonucleare.

A mai făcut cercetări privind radiaţia cosmică.

Din căsătoria cu Klavdia Alexeevna Vihireva (1943), în anul 1949 i s-a născut prima fiică Liuba, iar în anul 1959 - fiul Dimitrie.

După deconspirarea de către Hruşciov a monstruozităţilor staliniste la Congresul XX al PCUS, a conştientizat responsabilitatea omului de ştiinţă întru asigurarea păcii, a militat pentru limitarea încercărilor armelor nucleare în spaţiu şi la suprafaţa solului. În anul 1968 a publicat lucrarea "Consideraţii asupra progresului, coexistenţei paşnice şi liberatăţii intelectuale", după care a fost înlăturat de la cercetările secrete.

A protestat împotriva trimiterii tancurilor sovietice împotriva Primăverii de la Praga (21 august 1968).

În anul 1969 a încetat din viaţă Klavdia Alexeevna.

În anul 1969 Igor Tamm, bătrân şi bolnav, l-a învitat pe Saharov să revină la Institutul de fizică a Academiei de Ştiinţe.

În 1970 a fost cofondator al Comitetului pentru Drepturile Omului de la Moscova.

În anul 1971 s-a căsătorit cu Elena Bonner, cunoscută militantă civică, una dintre participantele dizidenţei sovietice. Autoritatea tot crescândă a lui Saharov, l-au transformat în liderul dizidenţei sovietice. Saharov demonstra, că doar o societate deschisă şi de drept poate să asigure încrederea între statele lumii.

Occidentul a apreciat în mod deosebit eseul său My Country and the World.

În 1975 i se acordă Premiul Nobel pentru Pace, fiind prezentă la festivitate doar Elena Bonner.

Protestând împotriva invaziei sovietice din Afganistan, din 1980, este exilat de către liderul sovietic Brejnev la Nijni Novgorod (atunci Gorki), cu domiciliu forţat.

În anul 1984 a fost exilată şi soţia Elena Bonner.

A fost eliberat în decembrie 1986, la venirea noului lider Mihail Sergheevici Gorbaciov, după mai multe greve ale foamei şi încercările autorităţilor de a-l hrăni forţat.

A revenit la Moscova şi s-a încadrat din nou în activitatea ştiinţifică şi politică, devenind liderul aşa numit grup interregional, simpatizat de Boris Elţîn.

A fost ales în noul Parlament, susţinând abolirea art. 6 al Constituţiei sovietice privind rolul conducător al partidului comunist.

A decedat la 14 decembrie 1989, în timpul lucrărilor Congresului II al deputaţilor poporului, în urma unui atac de cord.

[modifică] Creaţia ştiinţifică

Saharov a elaborat câteva idei fundamentale în domeniul reacţiilor nucleare de sinteză dirijate -reactorul magnetic (1950), sau tokamak-ul (în colaborare cu Tamm), cataliza muonică ale reacţiilor de sinteză (1948), folosirea radiaţiilor laser pentru încălzirea deuteriului. În acelaşi an Saharov a sugerat ideea creării câmprurilor magnetice supraintense cu folosirea energiei exploziilor.

În anul 1953 i-a fost decernat gradul ştiinţific de doctor, iar după încercarea cu succes a bombei cu hidrogen a fost ales academician. Printre colaboratorii apropiaţi ai lui Saharov în această perioadă au fost Igor Tamm, Yakov Borisovici Zeldovici, Iuliu Borisovici Hariton.

În anul 1965 a publicat prima lucrare serioasă în domeniul cosmologiei, în care a explicat formarea stelelor, galaxiilor prin fluctuaţiile cuantice ale câmpului gravitaţional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte intersantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitaţia indusă. În acelaşi an Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu, dacă ecuaţiile câmpului cuantic Klein-Gordon şi Dirac sunt absolut simetrice în ceea ce priveşte materia şi antimateria, de ce Universul nostru este totuşi compus din materie şi nu din antimaterie? Saharov a explicat, că la stadiile incipiente de evoluţie a universului, atunci când Universul era în expansiune, aveau loc procese de deteriorare a simetriei CP (de sarcină şi paritate), sau, cu alte cuvinte nu se realiza conservarea sarcinii barionice.

În anul 1986 a studiat relaţia dintre numărul particulelor elementare în Univers şi găurile negre de origine primordială

[modifică] Selecţiuni din operă

• Thoughts on progress, peaceful coexistence, and intellectual freedom

Published/Created: Petersham (Surrey), Foreign Affairs Publ. Co. [1968]

• Progresso, coesistenza e libertà intellettuale.

Published/Created: Milano, ETAS Kompass, 1968.

• Nauchnye trudy / A.D. Sakharov; [colegiul de redacţie: B.L. Altshuler ... et al.]. Published/Created: Moskva : TSentrKom, 1995.
• Andrei Sakharov and peace / edited by Edward D. Lozansky. Published/Created: New York : Avon, 1985.
• Vospominaniia : v dvukh tomakh / Andreĭ Sakharov. Published/Created: Moskva : Izd-vo "Prava cheloveka", 1996.
• Trevoga i nadezhda : stat'i, pis'ma, vystupleniia, interviu : [sobranie sochineniĭ] / A.D. Sakharov ; [sostaviteli Elena Bonnėr].

Published/Created: Moskva : Vremia, 2006.

[modifică] Scrieri despre

• E.L. Feinberg, V.I. Ritus, Yu. A. Romanov, I.N. Golovin, V.L. Shafranov, V.I. Korogodin, A.I. Pavlovskii, S.S. Gershtein, L.I. Ponomarev, A.D. Linde, S.L. Adler, B.L. Altshuler, P.L. Kapiţa, V.V. Zhurkin, S.V. Kovalev, L.A. Shelepin, M.K. Mamardashvili, B.A. Topornin, D.A.Kirzhnits, A.M. Yaglom, I.S. Shklovskii, B.M. Bolotovskii, L.B. Okun, M.Yu. Khlopov, A.V. Gaponov-Grekhov, G.A. Askar'an. Revista "Priroda", N.8, 1990.
• Ion Hadârcă. Saharov: Exodul şi cântecul de lebădă al umanităţii moderne. Clipa siderală. Serie nouă, Anul.XI, nr.3, 2006

[modifică] Legături externe

• Institutul American de fizică
• O corespondenţă între un basarabean (Alex Găină) şi A.D. Saharov

[modifică] vezi şi

• Laureaţi ai Premiului Nobel după ţară