David Weiss Halivni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David Weiss Halivni (27 septembrie 1927- ) este un rabin şi cercetător evreu american - israelian în domeniul ştiinţelor iudaice, originar din Rutenia Subcarpatică, crescut şi educat în Maramureş. S-a distins în mod deosebit prin studiul critic al Talmudului şi al literaturii rabinice.
Cuprins |
[modifică] Familia şi copilăria
S-a născut în localitatea Kobyletska Poliana (în româneşte Poiana Cobilei) în Rutenia Subcarpatică ,pe atunci în Cehoslovacia, astăzi în raionul Ryhovski (Rahău)din regiunea Zakarpatie (Transcarpaţia) din Ucraina, într-o familie de evrei hasidici (hassidim "Belz". adică adepţi ai rabinilor din Belz) Mama sa a decis să se despartă de soţul ei, nemulţumită fiind de activitatea acestuia ca "asistent" al unui "făcător de minuni". După divorţul părinţilor când avea vârsta de 4 ani, a trecut David, însoţit de mama sa, în grija şi educaţia bunicului Yehoshua Weiss , care locuia la Sighet în România. Sub supravegherea bunicului, el însuşi un om erudit în Tora, micul David s-a dovedit a fi un talent precoce la învăţătură (în ebraică "iluy") , stăpânind Ghemara şi comentariile lui Rashi deja la vârsta de 5-9 ani. Trăind în condiţii de mare sărăcie, el a beneficiat însă de admiraţia coreligionarilor şi de premii din partea unor evrei instăriţi la urechea cărora ajunsese faima erudiţiei lui şi şi-a continuat studiile la o ieşiva a hasidimilor Satmar din Sighet, primind deja la 15 ani autorizarea de rabin.
[modifică] În Holocaust
La 16 ani , sub regimul de ocupaţie fascist ungar , a fost deportat împreună cu bunicul şi cu toată familia la Auschwitz. 14 mai1944 a fost ziua când a trebuit să se despartă la Auschwitz de bunicul său. Trimis după o săptămână într-un lagăr de muncă silnică - la Gross-Rosen,apoi la Wolfsburg,iar mai târziu în lagărul de concentrare Mauthausen, a fost unicul supravieţuitor dintre ai săi.Mama, bunicul şi ceilalţi membri ai familiei au fost omorâţi la Auschwitz. (Şi tatăl, după cum a aflat ulterior, a murit în lagărul Dachau). Chiar în condiţiile deosebit de grele ale lagarului de muncă forţată, bazându-se pe memoria sa excepţională, a organizat in momentele libere un cerc de tineri cu care a învăţat Tora. După mărturia lui, se pare că un supraveghetor evreu din lagărul Gross-Rosen, care îl simpatiza din cauza cunoştinţelor sale în Tora şi Talmud, l-a salvat odată de la moarte, împiedicându-l să se alăture voluntar la un transport spre o aşa zisă muncă, ispititoare în acele zile de foame, de "curăţat cartofi", sub numele căreia se ascundea de fapt trimiterea la gazare.
[modifică] Viaţa şi activitatea în SUA. De la ortodoxie la iudaismul conservativ
Dupa eliberarea de către armata americană, ajungând la Budapesta, a emigrat de acolo în Statele Unite, unde, ajuns în atenţia renumitului cărturar Saul Lieberman, şi-a completat şcolarizarea generală -elementară şi liceală, a învăţat şi la yeshiva ortodoxă "lituaniană" a rabinului Haim Berlin din New York, apoi a studiat la Brooklyn College şi la Universitatea New York, şi a devenit unul din cei mai străluciţi studenţi, iar mai apoi vreme de circa treizeci de ani profesor - la prestigiosul Seminar Teologic Evreiesc JTS din New York, legat de mişcarea iudaismului conservativ. În 1980 a părăsit seminarul, nefiind de acord cu hotărârea, prea pripită în ochii săi, de a autoriza femeile să devină rabini. A fost cooptat ca profesor la facultatea de religii - catedra de civilizaţie evreiască clasică - a Universităţii Columbia şi a fost ales preşedinte al Academiei americane de ştiinţe iudaice .
Numele ebraic de familie Halivni şi l-a adăugat la maturitate - el reprezentând o traducere a numelui Weiss ("alb"), pe care la un moment dat a vrut sa-l abandoneze cu totul după ce l-a întâlnit şi la unul din paznicii nazişti germani din lagărul de concentrare.
[modifică] Crează un "iudaism tradiţional"
În 1992 a părăsit cadrul iudaismului conservativ, înfiinţând o Uniune proprie a aşa numitului iudaism tradiţional UTJ şi a condus în Manhattan o comunitate călăuzită de ideile sale, numită Kehilat Orakh Eliezer. În cele din urmă , opunându-se hotărârii enoriaşilor de a permite femeilor să urce la citirea Torei în sinagogă în aceleaşi condiţii ca bărbaţii, a părăsit obştea în semn de protest. Pe altă parte Halivni s-a pronunţat pentru şi a încurajat promovarea cercetării Talmudului şi de către femei.
[modifică] În Israel
Dupa ieşirea sa la pensie de la Universitatea Columbia, în anul 2005 s-a stabilit definitiv în Israel, ţară de care s-a simtit legat din tinereţe şi pe care o vizita de multă vreme anual. El activează acolo în prezent ca profesor la Universitatea ebraică din Ierusalim şi la Universitatea Bar Ilan din Ramat Gan. In anul 1985 i s-a decernat in Israel premiul Bialik, iar în anul 2008 a devenit laureat al Premiului Israel (premiul de stat al Israelului) pentru contribuţia sa la studiul Talmudului.
[modifică] Concepţia lui David Weiss Halivni asupra istoricului creării Talmudului
Pe baza studiului minuţios al tratatelor talmudice - pornind de la comentariile cele mai dificil de inţeles sau neverosimile din ele, analizându-le vocabularul şi stilul, a ajuns rabinul David Weiss Halivni la o reevaluare a stratificării operei de compilare şi redactare a Talmudului. El a ajuns la concluzia că definitivarea textului Ghemarei s-a făcut nu în secolul al V-lea cum se credea, de către învăţaţii numiţi Amoraim, ci în secolul al VIII-lea pe baza activităţii a numeroşi cărturari, mulţi din ei anonimi, pe care i-a numit Stamaim, şi care s-a întins pe o perioadă aprox. între anii 550 - 750 e.c. În concepţia sa, în vremea lui Ravina si Rav Aşi compilaţia în aramaică a Ghemarei era cu mult mai mică decât cea cunoscută nouă astăzi şi se asemăna cu Mişnei şi cu Tosefta. Această proto-Ghemara era în vremea aceea mai mult o compilaţie de reguli, având puţine însemnări ale discuţiilor sau ale disputelor. Rabinilor stamaim li se datoreaza, dupa Halivni, circa 60 % din Ghemara - discuţiile din Talmud asupra chestiunilor din Mişna. Ei au însemnat şi reconstituit dupa tradiţia transmisă oral disputele şi dezbaterile (Shkla ve'Tarya)- שקלא וטריא dintre învăţaţii dinaintea lor -Tanaim şi Amoraim - în jurul chestiunilor şi argumentărilor (suggya סוגיא, teyrutz תירוץ ). Deoarece nu aveau la dispoziţie surse în integritatea lor, nu dispuneau întotdeauna de versiuni corecte, şi nu deţineau deseori informaţii pentru înţelegerea textelor scrise cu zeci şi sute de ani înaintea lor, au ajuns uneori să pună în scris şi comentarii neclare si eronate. Se pot recunoaşte intervenţiile lor, între altele, şi după expresiile de interogare ?היכי דמי şi ?אי לימא pe care le folosesc. Halivni a căutat să ajungă la sursele aspectelor de neînţeles din textul Talmudului şi să găsească, prin analiza lingvistică şi stilistică şi prin intuiţie, care era intenţia originală a învăţaţilor tanaim şi amoraim citaţi. Pe baza acestei cercetari el a încercat reordonarea logică a textelor îin cauză. Savoraimilor, învăţaţi care au activat la sfârşitul secolului al VIII-lea (750-800), inaintea perioadei Gheonimilor, el le atribuie o contribuţie mai mică - adăugarea unor mici fragmente.
[modifică] Opere
- Surse si tradiţii מקורות ומסורות, -ajunsă la vol.7 din 10 prevăzute.(Mekorot umassorot)
Pentru unul din volume - dedicat tratatului "Mo'ed" i s-a decernat in 1985 in Israel "Premiul Bialik".
- Pshat and Drash. Plain and Applied Meaning in Rabbinic Exegesis.1991 - în care a căutat să armonizeze critica biblică şi talmudică cu credinţa religioasă
- autobiografie ,"עלה לא נידף", in engleză - The Book and the Sword -A Life of Learning in the Shadow of Destruction," ("Cartea şi spada -O viaţă de învăţătură în umbra distrugerii") 1996,NYC
[modifică] Legături externe
- http://www.notes.co.il/zeev/43497.asp (în ebraică - interviu in publicaţia "Makor Rishon")
- http://www.haaretz.com/hasen/spages/954450.html (in engleză)
