Nicolae Gane

Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni, Moldova – d. 16 aprilie 1916, Iași, România), cunoscut și ca Nicu Gane, a fost un scriitor și om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908).

Biografie

Nicolae Gane s-a născut la data de 1 februarie 1838 în orașul Fălticeni, descendent al unei vechi familii boierești, fiind fiul postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu. A urmat școala primară la Fălticeni cu părintele Neofit Scriban, apoi se înscrie la pensionul francez al lui Louis Jordan din Iași, după care urmează științele juridice la Paris.

După revenirea în țară, Nicolae Gane a fost angajat secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova (1857). În același an este numit ca judecător la Tribunalul Suceava, de unde este destituit din cauza manifestărilor prounioniste.

După Unirea țărilor române din anul 1859, revine în magistratură unde îndeplinește mai multe funcții: președinte al Tribunalului Suceava, membru al Curții de Întărituri Iași (1861), prefect al județului Suceava (1863) și ulterior al Dorohoiului, trece în anul 1864 ca judecător la Curtea de Apel din Focșani, de unde se transferă, în anul 1865, la instituția similară din Iași. Nicolae Gane devine membru al societății „Junimea” din Iași, publicând nuvele și poezii lirice în revista „Convorbiri literare”.

În anul 1867, Nicolae Gane este numit președinte de secție la Curtea de Apel Focșani, dar demisionează și se stabilește la Iași, unde încearcă să practice avocatura pentru care nu avea însă vocație. În anul 1868, este numit pentru o scurtă perioadă în funcția de procuror general pe lângă Curtea de Apel din Iași.

Intră în activitatea politică, fiind ales în anul 1870 ca deputat din partea grupării „junimiste” și prefect al județului Iași. Este ales de cinci ori primar al orașului Iași:^[2]

17 iunie 1872 –19 mai 1876;
27 aprilie - 23 iunie 1881;
4 iunie 1887 – 4 martie 1888;
19 noiembrie 1895 – 22 aprilie 1899;
11 iulie 1907 – 6 ianuarie 1911.

În calitate de primar, el s-a remarcat prin următoarele realizări:

cel mai important proiect al său l-a reprezentat aducțiunea apei potabile la Iași din sursa Timișești, proiect pentru care a fost atacat în presa vremii.^[2]
a încheiat în anii 1872-1873 un contract de asfaltare și întreținere a străzilor și trotuarelor cu un englez pe nume W.O. Callender. Acest contract, care a fost aprobat de regele Carol I, prevedea că 25% din lucrare să fie plătită în numerar, iar restul în obligațiuni comunale, amortizabile în 15 ani, cu dobândă de 6% pe an.
în perioada administrației sale, a fost întocmit un studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban. La data de 6 mai 1899, Gane a inaugurat Uzina Electrică Comunală, iar un an mai târziu începea exploatarea tramvaielor electrice.^[2]
a inaugurat, la 1 decembrie 1896, clădirea Teatrului Național din Iași.^[2]

Devenit membru al Partidului Național Liberal în anul 1883, a fost ales de mai multe ori deputat și senator din partea acestei formațiuni politice. Este inițiat în francmasonerie și la 15 octombrie 1886 i se acordă gradul de Companion în Loja Steaua României din Iași, iar la 20 noiembrie același an, gradul de Maestru, în aceeași lojă.^[3]

Pentru o scurtă perioadă (1 - 20 martie 1888) a îndeplinit funcția de ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor în Guvernul Ion C. Brătianu (4).

La data de 1 aprilie 1908 a fost ales ca membru titular al Academiei Române. Ulterior a fost și membru în comitetul de lectură al teatrului Național din Iași (1910-1916). Nicolae Gane a trecut în neființă la data de 16 aprilie 1916 în orașul Iași.

Activitate publicistică

Nicolae Gane a scris proză cu tonalități romantice care evocă trecutul, viața patriarhală și aventurile cinegetice. Printre lucrările publicate de Nicolae Gane, menționăm următoarele:

Domnița Ruxandra, Iași, 1873;
Încercări literare, Iași, 1873;
Poezii, Iași, 1873;
Novele, I-II, Iași, 1880; ediția II, I-III, București, 1886; ediția III, I-III, București, 1899; ediția IV, I-III, București, 1907-1908;
Poezii, Iași, 1886;
Domnița Ruxandra. Fluierul lui Ștefan. Piatra lui Osman..., Iași, 1893;
Poezii, Iași, 1893;
Pagini răzlețe, Iași, 1901;
Zile trăite, Iași, 1903;
Păcate mărturisite, Iași, 1904;
Bogdan Petriceicu Hașdeu, București, 1909;
Spice, București, 1909;
Aliuță. Santa, București, 1916;
Petrea Dascălul, București, [1916];
Amintiri (1848-1891), ediție îngrijită și introducere de I. Șiadbei, Craiova, 1942;
Nuvele, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, prefață de Ștefan Cazimir, București, 1959;
Comoara de pe Rarău, ediție îngrijită și prefață de Ilie Dan, București, 1971;
Scrieri, ediție îngrijită de Ilie Dan, prefață de Ștefan Cazimir, București, 1979;
Privighetoarea Socolei, Iași, 1990;
Stejarul din Borzești, București, 1993.

Traduceri ale cărților sale în alte limbi

„Ruxandra hercegnő” („Domnița Ruxandra”), traducere în limba maghiară de János Péter, în: Vasárnap, nr. 12-13/1927, pp. 229—234 și 244—247.^[4]

Traduceri

Dante Alighieri - Divina Comedie. Infernul, prefața traducătorului, Iași, 1906.
F. M. Dostoievski- Demonii
F. M. Dostoievski- Dublul

In memoriam

Primul liceu înființat în Fălticeni în 1923 a fost numit Liceul „Nicu Gane”, denumit Colegiul Național „Nicu Gane” în 1999.^[5]

Note

^ ^a ^b Nicolae Gane, Open Library, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c ^d ***, „Nicolae Gane, primarul vizionar”, Curierul de Iași, 7 septembrie 2011.
^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Nicolae Gane
^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 491.
^ Pagina Despre noi pe situl Colegiului Național „Nicu Gane” din Fălticeni.

Wikisursă

La Wikisursă există texte originale legate de Nicolae Gane

Bibliografie

Ion Mamina, Ion Bulei - Guverne și guvernanți (1866-1916) (Ed. Silex, București, 1994)

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G

Funcții politice
Predecesor: Dimitrie Gusti Vasile Pogor Dimitrie Gusti Ioan Diamandi Petru Poni	Primar al municipiului Iași 1872 - 1876 1881 1887 - 1888 1895 - 1899 1907 - 1911	Succesor: Grigore Tufescu Ioan Ornescu Vasile Pogor Alexandru A. Bădărău Dimitrie A. Greceanu
Predecesor: Eugeniu Stătescu	Președinte al Senatului României 1897 - 1899	Succesor: Constantin Boerescu
Predecesor: Vasile Gheorghian	Ministrul Agriculturii și Domeniilor 1888	Succesor: Titu Maiorescu

[f615f4995e6b6ce4db9d773c7622d3a5-1] Nicolae Gane, Open Library, accesat în 9 octombrie 2017

[CdI2011-2] ***, „Nicolae Gane, primarul vizionar”, Curierul de Iași, 7 septembrie 2011.

[3] ttp://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Nicolae Gane

[4] Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 491.

[5] Pagina Despre noi pe situl Colegiului Național „Nicu Gane” din Fălticeni.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

v d m Președinții Senatului României
Corpul Ponderator 1864 - 1866	Nifon Rusailă
Senat 1866 - 1940	Nifon Rusailă Ștefan Golescu Nicolae Golescu Alexandru Plagino Nifon Rusailă Calinic Miclescu Constantin Bosianu Dimitrie Ghica Ioan Emanoil Florescu Nicolae Kretzulescu Ion Emanoil Florescu Constantin Boerescu Gheorghe Grigore Cantacuzino Dimitrie Ghica Dimitrie A. Sturdza Eugeniu Stătescu Nicolae Gane Constantin Boerescu Eugeniu Stătescu Petre S. Aurelian Constantin Boerescu Petre S. Aurelian Constantin Budișteanu Gheorghe Grigore Cantacuzino Theodor Rosetti Ion N. Lahovari Basile M. Missir Emanoil Porumbaru Dimitrie Dobrescu Paul Bujor Constantin Coandă Mihail Pherekyde Constantin I. Nicolaescu Constantin Coandă Constantin I. Nicolaescu Traian Bratu Mihail Sadoveanu Nicolae Costăchescu Leonte Moldovan Constantin Dimitriu-Dovlecel Alexandru Lapedatu Nicolae Iorga Constantin Argetoianu
Senat din 1990	Alexandru Bârlădeanu Oliviu Gherman Petre Roman Mircea Ionescu-Quintus Nicolae Văcăroiu Doru-Ioan Tǎrǎcilǎ^[1] Ilie Sârbu Mircea Geoană Petru Filip^[2] Vasile Blaga Crin Antonescu Cristian Dumitrescu^[3] Călin Popescu-Tăriceanu Teodor Meleșcanu Titus Corlățean^[4] Robert Cazanciuc^[5] Anca Dragu Florin Cîțu Alina Gorghiu^[6]
^* interimar