Leon Negruzzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leon Negruzzi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Trifești, Iași, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBiserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu Modificați la Wikidata
PărințiConstantin Negruzzi Modificați la Wikidata
Frați și suroriIacob Negruzzi Modificați la Wikidata
Număr de copii7 Modificați la Wikidata
CopiiElla Negruzzi
Mihai Negruzzi Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
jurist-poet[*]
judecător
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Prefect al județului Iași Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Primar al municipiului Iași Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deDimitrie Gusti
Succedat deDimitrie Gusti
Prefect al județului Iași Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
În funcție
 – 
Senator al României Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator
Mormântul lui Leon Negruzzi, aflat în curtea bisericii din Hermeziu.

Leon C. Negruzzi (n. , Iași, Moldova – d. , Trifești, Iași, România) a fost un jurist, om politic, poet, prozator și traducător român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași (1883-1886).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Leon C. Negruzzi s-a născut la data de 5 iunie 1840 în orașul Iași.[1][2] A fost fiul mai mare al scriitorului Constantin Negruzzi și frate cu Iacob Negruzzi.[3][4] A învățat inițial la Academia Mihăileană (sub conducerea lui Malgouverné) și apoi la un pension particular din Iași, iar în anul 1852 a fost trimis, împreună cu fratele său Iacob, la Berlin, unde a terminat studiile liceale.[1][2] A vrut să studieze medicina la Universitatea din Berlin, dar a fost dezgustat de disecțiile anatomice, așa că a urmat cursuri de filosofie și drept la universitățile din Berlin și Viena, fără a obține vreo diplomă universitară.[1][2]

În anul 1864 s-a întors în Principatele Române, unde a fost numit judecător la Tribunalul din Iași și înaintat apoi ca membru și procuror general la Curtea de Apel Iași.[1][2] A făcut politică ca membru al Partidului Conservator.[5] A îndeplinit în mai multe rânduri funcția de prefect al județului Iași: în timpul guvernului Lascăr Catargiu (1871-1876), în timpul ministeriatului lui Mihail Kogălniceanu în guvernul Ion C. Brătianu (1879-1880) și în timpul guvernului Theodor Rosetti (1888), a fost primar al orașului Iași (3 februarie 1883 - 7 decembrie 1886) și senator.[1][2][5] A fost o persoană jovială și a fost cunoscut mai mult ca un om de societate.[1]

Spre sfârșitul vieții a fost epitrop al Așezămintelor Sf. Spiridon.[2] A murit în noaptea de 15 spre 16 iulie 1890 la moșia părintească din comuna Trifești din județul Iași, fiind înmormântat în curtea bisericii din satul Hermeziu.[1][2] A avut cinci fiice și doi fii.[4]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Leon Negruzzi a fost interesat și de literatură și a făcut parte din societatea Junimea.[1][2] A debutat în 1867 cu două poezii fără valoare în revista Convorbiri literare, înființată în martie 1867 și editată de fratele său, Iacob.[1][2] A cultivat nuvela-foileton, specie pătrunsă în spațiul culturii române prin intermediul literaturii franceze.[1]

Nuvelele „Vântul soartei” și „Osândiții”, care descind din literatura de aventuri și sunt dominate de „un romantism mediocru”, își plasează personajele într-o serie de situații neverosimile, propagând o morală diluată.[1] Celelalte nuvele sunt mai bine realizate, nemaiavând de această dată un subiect artificial și personaje schematice, ci adevărate caractere care imprimă sensul acțiunii.[1] Mediul investigat de autor este societatea ieșeană din anii 1860-1880, pe care Negruzzi o cunoștea foarte bine.[1] Dialogurile capătă fluență, chiar dacă rămân uneori greoaie.[1] Nuvela „Serghie Pavlovici” prezintă comportamentul patologic previzibil al unui obsedat afectiv.[1] Autorul încearcă să creioneze tipuri umane, ceea ce îi reușește desori.[1] Cele mai izbutite nuvele sunt „Evreica” și „Țiganca” în care conflictul are loc între reprezentanții a două clase sociale diferite și se termină tragic, în ciuda încercărilor autorului de a pune deznodământul sub semnul fatalității.[6]

Leon Negruzzi a tradus, de asemenea, proză românească în limba franceză.

Nuvele[modificare | modificare sursă]

  • „Nesimțitorul, Durere”, în Convorbiri literare, I, 1867, p. 12;
  • „Vântul soartei”, în Convorbiri literare, I, 1867, pp. 12-16;
  • „Evreica”, în Convorbiri literare, II, 1868, pp. 18-20, II, 1969, pp. 21, 22;
  • „O răzbunare”, în Convorbiri literare, VIII, 1874, p. 1;
  • „Țiganca” (1877)
  • „Serghie Pavlovici” (1881)
  • „Osândiții” (1881-1882)
  • Serghie Pavlovici și alte nuvele, pref. de Titu Maiorescu, Ed. Alcalay, București.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, p. 625.
  2. ^ a b c d e f g h i Dimitrie Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897, p. 137.
  3. ^ Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, pp. 624-625.
  4. ^ a b Octav George Lecca, Familiile boerești române: istoric și genealogie dupe isvoare autentice, Editura Minerva, București, 1899, p. 363.
  5. ^ a b Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, 2001, p. 346.
  6. ^ Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, pp. 625-626.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Octav George Lecca, Familiile boerești române: istoric și genealogie dupe isvoare autentice, Editura Minerva, București, 1899
  • Titu Maiorescu, Constantin Schifirneț (ed.), Discursuri parlamentare, Editura Albatros, București, 2001, ISBN: 978-973-2408-71-1
  • Titu Maiorescu; Dimitrie Vatamaniuc, Eugen Simion (eds.), Opere: Critice, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Bucharest, 2005, ISBN: 978-973-7934-46-8
  • Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei RSR, București, 1979, pp. 625-626.
  • Dimitrie Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Leon Negruzzi


Funcții politice
Predecesor:
Dimitrie Gusti
Primar al municipiului Iași
1883 - 1886
Succesor:
Dimitrie Gusti