Limbă vorbită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

O limbă vorbită este o limbă ale cărei cuvinte sunt pronunțate (exprimate prin viu grai = voce) de cunoscătorii acesteia. Aproape toate limbile sunt vorbite.

Înțelesul expresiei „viu grai” este foarte larg. De regulă, limbile indo-europene se vorbesc prin emiterea unui șir de consoane și vocale grupate în silabe de diverse durate, mai mult sau mai puțin accentuate. Prin comparație, alte limbi vorbite se bazează pe mecanisme fiziologice care pot fi foarte diferite. În limbile tonale (cum ar fi toate dialectele limbii chineze, alte limbi din Asia, cîteva limbi din Africa și cele două Americi, și într-o măsură mai mică limbile lituaniană, norvegiană, slovenă, etc.) intonația joacă un rol esențial în transmiterea înțelesului cuvintelor. În anumite limbi africane și una din limbile indigene australiene, în afară de vocale și consoane se mai folosesc numeroase tipuri de „clicuri,” sunete produse prin blocarea și eliberarea rapidă a fluxului de aer în cavitatea orală. Alte cîteva limbi (limba japoneză, limba greacă veche, etc.) prezintă un accent muzical (engleză pitch accent) care asociază fiecărei silabe o anumită înălțime muzicală.

Un caz special este și limba populației guanșe de pe insula La Gomera din arhipelagul atlantic al Insulelor Canare, care ține de Spania. În spaniolă această limbă se numește El Silbo (fluieratul), deoarece limba nu se rostește ci se fluieră după un anumit sistem, pentru a fi auzită la mari distanțe. În școlile de pe insula La Gomera această limbă chiar se predă, pentru păstrarea și cultivarea tradiției.

Termenul de "limbă vorbită" a fost introdus pentru a pune în evidență contrastul cu limbile scrise. Cele mai multe limbi moderne au ambele forme de exprimare: vorbită și scrisă, iar diferența dintre aceste forme este uneori foarte mare.

Exemple de limbi care fac excepție de la regulă:

  • Limbile rrome, multe limbi din Africa, etc., sînt adesea doar limbi vorbite, cei mai mulți vorbitori nepracticînd versiunea scrisă a acestor limbi.
  • Limbajele folosite de surdomuți nu au, de obicei, nici formă vorbită, nici formă scrisă, cu excepția unor încercări academice de scriere a acestora, cu succes deocamdată limitat.
  • Limbajele de programare, care nu sunt limbi naturale, au doar varianta scrisă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]