Lațcu al Moldovei
Lațcu a fost domnitor al Moldovei în perioada: cca. 1365 - cca. 1373. Era fiul și urmașul lui Bogdan I.
Sub Lațcu reîncepe o vie propagandă catolică în Moldova. În timpul domniei lui se găsesc în Târgul Siret doi minoriți, Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz. Aceștia reușesc să-l convertească pe Lațcu la catolicism. La 9 martie 1371, Andrei este hirotonisit Episcop de Siret de către Arhiepiscopul de Cracovia și instalat apoi în scaun, după ce Lațcu, o sumă de boieri și o parte a poporului trecuseră în mod solemn la biserica catolică. La 3 septembrie 1371, Papa Grigore XI numește și un episcop de Milcov, acest post fiind vacant de ceva timp.
Lațcu a trecut la catolicism vizând ca sub scutul Romei să poată asigura țării sale, amenințată de unguri și polonezi, o dezvoltare mai mare, precum și ca să capete același statut religios cu puternicii săi vecini catolici. Această mișcare îi asigură independența politică și religioasă. A fost recunoscut de Sfântul Scaun ca duce al Moldovei, locuită conform actului oficial de nația vlahă (dux Moldavie partium seu nationis Wlachie). De asemenea, el a avut și un motiv personal. Soția nu-i putea dărui fii și spera ca papa să-i desfacă acea casătorie. Într-o scrisoare din 25 ianuarie 1372, Papa Grigore XI îi răspunde că taina căsătoriei e sfântă și că nu poate fi desfăcută. Însurat cu Ana, el lasă o fată Anastasia, căsătorită cu Roman I prin care moștenirea tronului Moldovei trecu la casa Mușat. Roman I a fost, după ultimele cercetări [1], fiul unui anume Ștefan, acesta la rândul său, fiu al lui Bogdan I al Moldovei. Roman I a fost fratele lui Petru I și al lui Ștefan I. După cercetări depășite, Lațcu, ar fi fost fiul lui Costea al Moldovei, supoziție care nu mai este actuală.
A fost înmormântat în Biserica Bogdana din Rădăuți, lângă tatăl său, Bogdan I.
[modificare] Note
- ^ Magazin Istoric Nr. 1 și 5 / 2009
| Predecesor: Bogdan I |
Domnitor al Moldovei 1365 - 1373 |
Succesor: Costea |
