De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regatul României în perioada 1913 -1918 , după obținerea Cadrilaterului
Județele României între 1878 și 1913 .
Judeţele României între 1859-1878
Județul era unitatea administrativ-teritorială existentă în Regatul României încă în perioada antebelică (înainte de Primul Război Mondial). Această împărțire a teritoriului în județe este atestată documentar în Țara Românească încă din secolul al XV-lea (a se vedea articolele Județul Jaleș și Județul Săcuieni ). Moldova era împărțită în diviziuni administrative numite ținuturi , care erau perfect echivalente județelor.
Argeș - Pitești
Bacău - Bacău
Botoșani - Botoșani
Brăila - Brăila
Buzău - Buzău
Constanța - Constanța
Covurlui - Galați
Dâmbovița - Târgoviște
Dolj - Craiova
Dorohoi - Dorohoi
Fălciu - Huși
Gorj - Târgu Jiu
Ialomița - Călărași
Iași - Iași
Ilfov - București
Mehedinți - Turnu Severin
Muscel - Câmpulung
Neamț - Piatra Neamț
Olt - Slatina
Prahova - Ploiești
Putna - Focșani
Râmnicu Sărat - Râmnicu Sărat
Roman - Roman
Romanați - Caracal
Silistra - Cernavodă / Medgidia (încorporat în 1879 în județul Constanța)
Suceava - Fălticeni
Tecuci - Tecuci
Teleorman - Turnu Măgurele
Tulcea - Tulcea
Tutova - Bârlad
Vaslui - Vaslui
Vâlcea - Râmnicu Vâlcea
Vlașca - Giurgiu
Cadrilaterul reprezintă partea de sud a Dobrogei , mărginită de Dunăre , respectiv râurile Beli Lom și Kamchiya și Marea Neagră . Numele înseamnă „patrulater ” și provine de la cele patru cetăți turcești care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei : Silistra , Ruse , Shumen și Varna și, a intrat în componența României ca urmare a participării sale la cel de-al Doilea Război Balcanic , în 1913.
Acesta a fost organizat în două județe:
Organizarea administrativă a României