Jacob Levy Moreno

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Jacob Levy Moreno (născut ca Iacob Levy, n.18 mai1889, București - d. 14 mai1974, New York) a fost un psihiatru austriac-american, de origine evreu născut în România, psihosociolog, teoretician și pedagog însemnat, inventatorul psihodramei, al sociometriei, și unul din fondatorii psihoterapiei de grup.

Familia și anii copilăriei la București[modificare | modificare sursă]

Jacob Levy Moreno s-a născut la București, în România, la 18 mai 1889, sub numele de Iacob Levi, într-o familie de evrei sefarzi. Tatăl său era Moreno Nisim Levi (1856 - 1925), un comerciant care emigrase din Turcia în România și se ocupa cu negoțul de lemn destinat confecționării de sicrie. La vârsta de 32 ani, Moreno Nisim Levi o luase de soție pe Paulina Iancu, de numai 14 ani. Iacob a fost întâiul lor născut când ea avea doar vârsta de 15 ani și jumătate. [1] I-au urmat trei surori și doi frați (Rahel Victoria, Volf sau Valerian William (1892), Charlotta, Clara Lala și Norbert Buby. Paulina Iancu era orfană de amândoi părinții din copilărie și frații ei mai mari, celibatari, o predaseră spre creștere și educare călugărițelor unei mănăstiri catolice. În cele din urmă, de teamă că ea va părăsi credința strămoșilor și se va creștina, au retras-o de acolo și au măritat-o cu Nisim Moreno Levi, care era din aceeasi generație ca ei, mai vârstnic decât ea cu 18 ani. Viața conjugală a celor doi căsătoriți a cunoscut numeroase stări de tensiune și conflicte. Paulina se distingea printr-o fantezie bogată, prin intuiție și simț al umorului, stăpânea multe limbi, mai cu seamă ladino, româna, germana și franceza. Ea avea darul povestirii și, pe deasupra, era foarte pasionată de leacurile băbești și de îndeletniciri esoterice, plăcându-i să citească în cafea și în frunzele de ceai. Se povestește că odată l-ar fi vindecat pe fiul ei cel mare de rahitism prin „băi de soare” pe nisip, așa cum o sfătuise o lecuitoare rromă. Pe de altă parte, nu i-a fost întotdeauna ușor să înțeleagă pe acest copilul, atât de vioi și excentric.[2] Iacob, care, poate, a moștenit de la mama lui pasiunea pentru profeții și darul pentru teatru, era legat mai mult de ea decât de tatăl, care lipsea ades de acasă, din pricina voiajelor de afaceri. În acelaș timp, și el trezea în copii respect și admirație. [3] La 4 ani Iacob a primit primele lecții de Tora de la rabinul șef al evreilor spanioli din București, Behor Haim Bejarano. Dar, în afara de tradiția evreiască, curiozitatea lui era atrasă și de mesajele creștine și de credințele folclorice animiste, sub influența povestirilor mamei sale din cele învățate la mănăstire, precum și a obiceiurilor pe care le-a observat la servitoarea maghiară din casa părinților sai. Din anii copilăriei la București amintește Iacob Levi Moreno în memoriile sale de jocurile în tovărășia altor copii. Într-unul din ele, născocit de el, cam pe la vârsta de 4 ani, a jucat rolul lui „Dumnezeu”, în timp ce copiii ceilalți trebuiau să fie „îngerii”. Jocul era să se termine printr-o nenorocire atunci când grămada de scaune puse unele peste altele pentru a ajunge sus, „în rai”, s-a prăbușit în momentul când au încercat „să-și ia zborul”. Iacob însuși a căzut și și-a rupt o mână. Jocul de-a Dumnezeu și îngerii nu l-a uitat și mai târziu a scris, sub inspirația lui, o scenetă de teatru. În afara de jocuri, micului Iacob i-a mai plăcut și să cânte și să vorbească mai multe limbi, între care limba ladino sau judezmo, în care îi cânta mama cântece de leagăn.

Studii[modificare | modificare sursă]

Jacob Levy Moreno a studiat la Universitatea din Viena medicina, matematica și filozofia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ situl de psihodramă al dr Jutta Fuerst - scurtă biografie al lui Moreno pe internet - în germană
  2. ^ <G. Boria(1983) - mărturia văduvei lui Moreno, Zerka
  3. ^ Joseph Moreno(2006)

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Giovanni Boria - „Tele” ,manuale di psicodramm classico - F.Angeli,Milano, 1983
  • Moreno, Joseph (2006) The Deeds of My Father: William L. Moreno British Journal of Psychodrama and Sociodrama Vol. 21, Number 1, pp. 37- (Faptele tatălui meu: William L.Moreno)