Conflict

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Conflict înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părți. Conflictul poate fi sau nu violent. Conflictul armat dintre state poate evolua în război.

Conflictul dinamic introduce în discuție dinamica socială. Aceasta are ca și caracteristică principală instabilitatea rezultată din schimbările neprevăzute. Din acest motiv preziceri certe în sistemele sociale sunt greu de realizat chiar dacă, în principiu, se poate prezice cu exactitate starea sistemului în viitor.

Elementele conflictului[modificare | modificare sursă]

Părțile[modificare | modificare sursă]

  • Partea este o unitate de comportare, o mulțime sau organizație care este capabilă să-și asume un număr de poziții diferite în timp și într-o anumită limită.

Spațiul de comportare[modificare | modificare sursă]

  • Spațiul de comportare reprezintă poziția pe care o poate avea o unitate de comportare și este definită prin coordonate variabile; acestea trebuie să fie continue și măsurabile. Există oscilații ale acestor coordonate care sunt teoretic infinite; în practică mișcările sunt limitate deoarece „setul potențialelor mișcări sunt limitate de existența legilor”. (Boulding)

Limita posibilităților de mișcare a unei anumite unități comportamentale definește limitările pozițiilor pe care le poate ocupa în timp o parte, impuse prin restricții variate: fizice, psihologice, legale, financiare. Un comportament normal al unei unități comportamentale este acela în care unitățile urmăresc cele „mai bune” poziții precum și o limită comportamentală cât mai mare.

Competiția[modificare | modificare sursă]

  • Competiția poate fi definită într-un sens larg și este acceptată ca fiind o incompatibilitate mutuală între pozițiile potențiale ale unor unități comportamentale. Despre două poziții se poate spune că sunt incompatibile mutual dacă fiecare exclude pe cealaltă și dacă realizarea uneia face imposibilă realizarea celeilalte.

Intensitatea competiției depinde de probabilitatea fiecărei unități comportamentale de a se muta în aria incompatibilă. Ceea ce merită subliniat e că toate conflictele implică competiție, dar competițiile pot exista și fără conflict

Conflictul[modificare | modificare sursă]

Conflictul poate fi definit ca o situație de competiție în care părțile sunt conștiente de potențialele incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o poziție care este incompatibilă cu dorințele celorlalți(Boulding). Prin urmare, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor, cu dorințe incompatibile care să intre în anumite schimburi (fizice, virtuale, sentimentale, etc).

Zeno-Daniel Șuștac și Claudiu Ignat în lucrarea "Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR)" au definit conflictul ca fiind "un fenomen social contextual determinat de ciocnirea dintre interesele, conceptele si nevoile unor persoane sau grupuri atunci cand acestea intra in contact si au obiective diferite sau aparent diferite"[1].

Etapele conflictului[modificare | modificare sursă]

Dezacordul[modificare | modificare sursă]

  • Dezacordul este neînțelegerea care apare ca urmare a diferențelor asupra unor valori sintetizate în cultură precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra partenerilor de interacțiune, dar și din interese economice, politice, sociale diferite ale celor care intră în contact.

Confruntarea[modificare | modificare sursă]

  • Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motivează actorii din confruntare în a susține o anumită idee contrară cu a celorlalți.

Caracteristica principală acestei etape este tensiunea crescută a interacțiunilor. Efectul degenerării opiniilor contrare permite apariția violenței ca mijloc de rezolvare a diferendelor. Sociologii insistă pe această etapă deoarece în acest moment apare nevoia unei soluții raționale. Modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă.

Escaladarea[modificare | modificare sursă]

În acest moment tensiunea dintre părțile care se confruntă este maximă. Posibilitatea apariției conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul și acțiunea rațională înlocuindu-le cu acțiuni iraționale chiar violente.

De-escaladarea și rezolvare[modificare | modificare sursă]

De-escaladarea conflictului și rezolvarea conflictului sunt două etape convergente, ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și cooperare intermediate de soluțiile raționale imaginate.

Abordare sociologică[modificare | modificare sursă]

Exemple de conflicte[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Kenneth E. Boulding - Conflict and defense: A general theory, 1962, Harper and Row, New York

Legături externe[modificare | modificare sursă]