Arthur Schnitzler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Arthur Schnitzler

Arthur Schnitzler 1912.jpg
Naștere 15 mai 1862
Viena, Austria Austria
Deces 21 octombrie 1931
Viena, Austria
Ocupație scriitor și medic
Naționalitate austriac
Activitatea literară
Activ ca scriitor modernitatea vieneză
Mișcare/curent literar Jung Wien (Tânăra Vienă)
Specie literară dramaturgie, roman, nuvele
Operă de debut Anatol
Note
Website [http://Imagination Imagination]

Arthur Schnitzler (n. 15 mai 1862, Leopoldstadt - d. 21 octombrie 1931, Viena) a fost un scriitor și dramaturg austriac, precum și cel mai important reprezentant al Modernității vieneze.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Arthur Schnitzler, fiul unui proeminent medic laringologist evreu, Johann Schnitzler, și al fiicei doctorului vienez Philipp Markbreiter, Luise Markbreiter, s-a născut la Viena, pe Praterstraße 16, Leopoldstadt. Viena era pe atunci capitala Imperiului Austro-Ungar. Și-a început studiile în medicină la Universitatea din Viena în 1879. Își obține titlul de doctor în medicină în 1885 și profesează la Spitalul General din Viena (Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien, AKH), dar abandonează medicina pentru a se dedica scrisului.

Operele sale a fost adesea controversate, atât datorită francheței în descrierea sexualității (într-o scrisoare către Schnitzler, Sigmund Freud mărturisea chiar : "Am impresia că dumneata ai dobândit în mod intuitiv - ca rezultat al unei introspecții - tot ceea ce eu a trebuit să descopăr printr-o muncă laborioasă asupra altor persoane")[1] cât și pentru pozițiile sale ferme împotriva antisemitismului, în scrieri precum piesa de teatru Professor Bernhardi (Profesorul Bernhardi) și Der Weg ins Freie (Drum deschis). Cu toatea acestea, chiar dacă Schnitzler era el însuși evreu, doar puține personaje sunt clar identificate drept evrei în opera sa, așa cum este cazul profesorului Bernhardi sau a Domnișoarei Elsa.

Schnitzler a fost catalogat drept pornograf după apariția piesei Reigen, în care zece cupluri, aparținând diverselor pături sociale, sunt puse în scenă dezvăluindu-și impresiile și sentimentele înainte și după actul sexual, piesa debutând și încheindu-se cu o prostituată. Scandalul iscat de această piesă de tatru a primit din partea criticilor o avalanșă de invective profund antisemite [2]. Scrierile lui Schnitzler vor fi calificate mai târziu de Adolf Hitler ca fiind "obscenități evreiești". Reigen a fost transpus în 1950 în limba franceză într-un film al regizorului de origine germană Max Ophuls, sub titlul La Ronde. Filmul s-a bucurat de un succes considerabil în lumea anglofonă, astfel încât piesa lui Schnitzler este mai cunoscută astăzi sub titlul francez dat de Ophuls.

În nuvela Fräulein Else (Domnișoara Elsa, 1924), Schnitzler poate a dorit să dea replica lui Otto Weininger (1903) în ceea ce privește caracterul evreiesc, punând în lumină sexualitatea unei tinere evreici . Povestirea, sub forma monologului interior al unei tinere femei aristocrate, dezvăluie o dilemă morală care se termină printr-o tragedie.

Într-un interviu în care era întrebat despre ceea ce ar avea de spus criticilor care consideră că mai toate operele sale tratează aceleași subiecte, Schnitzler răspundea : "Scriu despre dragoste și despre moarte. Ce alte subiecte există?". Fapt este că Schnitzler nu a ezitat niciodată să abordeze tema dragostei mai curând ca pe o farsă sexuală în piesele sale, având chiar o aventură cu una din actrițe, Adele Sandrock. Piesa Professor Bernhardi, în care un doctor evreu refuză serviciile unui preot catolic pentru a evita ca o pacientă să-și dea seama că este pe punctul de a muri, este de altfel singura lucrare dramatică din care tematica sexuală este absentă.

Membru al grupării de avangardă Jung Wien (Tânăra Vienă), Schnitzler a transgresat convențiile atât formale cât și sociale. Cu scurta povestire din 1900, Lieutenant Gustl (Locotenentul Gustl), este primul scriitor de limbă germană care a folosit într-o ficțiune genul monologului interior (germ. Bewusstseinsstrom, engl. stream-of-counsciousness) într-o narațiune. Povestirea zugrăvește un portret deloc măgulitor al protagonistului și al obsesivului cod militar formal al onoarei. Îi va aduce lui Schnitzler degradarea din corpul medical al ofițerilor în rezervă — ceea ce poate fi considerat în strânsă legătură cu creșterea antisemitismului din acea vreme.

S-a specializat ulterior în nuvele și piese de teatru într-un singur act. Prin povestioarele fin Die grüne Krawatte (Cravata verde) s-a dovedit a fi unul din maeștrii microficțiunii.

A scris însă și romane de lungă respirație, precum Der Weg ins Freie (Drum deschis), având ca subiect un tânăr compozitor, Georg con Wergenthin, talentat dar nu prea motivat, în care autorul face de fapt bilanțul tinereții sale de artist dandy și de om afemeiat pe care o va povesti cu franchețe în Memoriile sale (Jugend in Wien, O tinerețe vieneză, publicată postum în 1968). Schnitzler face în acest roman tabloul cel mai complet al societății evreilor asimilați din Frumoasa Epocă vieneză.

„Nici un roman de limbă germană nu a fost mai lucid decât Drum deschis în analiza crizei culturale și sociale pe care a cunoscut-o capitala austriacă în ajunul Primului Război mondial. Operă plină de emoție și de o subtilă psihologie când ne face să trăim jalmicul eșec al legăturii amoroase dintre Georg von Wergenthin și Anna Rosner, acest roman este și o mărturie capitală despre locul eminent al elitelor evreiești din Viena la începutul de secol XX. Înțelegem mai bine de ce, după Anschluss-ul din 1938 și Shoah, sufletul acestei metropole n-a mai putut să renască vreodată.[3]
—Jacques Le Rider

Opere selectate[modificare | modificare sursă]

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

• 1892 Anatol • 1894 Das Märchen • 1895 Liebelei • 1898 Freiwild • 1899 Paracelsus • 1899 Der grüne Kakadu • 1899 Das Vermächtnis • 1899 Die Gefährtin • 1900 Reigen (La Ronde) • 1902 Lebendige Stunden • 1904 Der einsame Weg • 1906 Zwischenspiel • 1906 Der Ruf des Lebens • 1909 Komtesse Mizzi oder Der Familientag • 1910 Der junge Medardus • 1911 Das weite Land • 1912 Professor Bernhardi • 1915 Komödie der Worte • 1924 Komödie der Verführung

Romane[modificare | modificare sursă]

• 1908 Der Weg ins Freie [Drum deschis] • 1928 Therese. Chronik eines Frauenlebens [Tereza] • 1901 Frau Berta Garlan [Doamna Berta Garlan]

Nuvele[modificare | modificare sursă]

• 1895 Sterben [Murind] • 1898 Die Frau des Weisen [Femeia înțeleptului] • 1901 Lieutnant Gustl [Locotenentul Gustl] • 1905 Die griechische Tänzerin • 1918 Casanovas Heimfahrt [Întoarcerea acasă a lui Casanova] • 1924 Fräulein Else [Domnișoara Elsa] • 1926 Die Traumnovelle [Cu ochii larg închiși] • 1927 Spiel im Morgengrauen [Joc în zori de zi] • 1931 Flucht in die Finsternis [Zbor în întuneric]

Povestiri[modificare | modificare sursă]

• 1899 Der Sohn • 1901 Der Schleier der Beatrice • 1906 Marionetten • 1907 Dämmereelen • 1909 Der tapfere Kassian • 1910 Der Schleier der Pierrette • 1912 Masken und Wunder • 1913 Frau Beate und ihr Sohn • 1917 Doktor Gräsler, Badearzt • 1917 Ich • 1917 Fink und Fliederbusch • 1919 Die Schwestern oder Casanova in Spanien • 1924 Die dreifache Warnung • 1925 Die Frau des Richters • 1926 Der Gang zum Weiher • 1930 Im Spiel der Sommerlüfte • 1939 Über Krieg und Frieden • 1966 Das Wort • 1970 Zug der Schatten

Memorii[modificare | modificare sursă]

• 1968 Jugend in Wien [O tinerețe vieneză]

Studii[modificare | modificare sursă]

  • William Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectuală și socială 1848-1918, Polirom, Iași, 2000
  • Jacques Le Rider, Modernitatea vieneză și crizele identității, Editura Universității “A.I.Cuza”, Iași, 1994

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]