Alfred Adler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alfred Adler

Alfred Adler (n. 7 februarie 1870 - d. 28 mai 1937) a fost un doctor și psiholog austriac, fondator al școlii de psihologie individuală; a doua școală vieneză de psihoterapie, în ordine cronologică (după psihanaliza lui Sigmund Freud și înainte de logoterapia lui Viktor Frankl).

Cariera științifică[modificare | modificare sursă]

Alfred Adler a fost întemeietorul școlii de psihologie individuală. S-a născut din părinți evrei, a absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena. În colaborare cu Sigmund Freud și un mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat printre cofondatorii mișcării psihanalitice, ca membru de bază al Societății Psihanalitice din Viena. A fost prima figură importantă care s-a desprins de psihanaliză pentru a forma o școală independentă de psihoterapie și teorie a personalității. Faptul a avut loc după ce Freud a declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare ideilor sale și a ajuns să dea un ultimatum tuturor membrilor Societății (pe care Freud o păstorea) să-l părăsească pe Adler sau să se supună excluderii, dezavuând astfel dreptul la disidență. Adler a fundamentat astfel o nouă metodă de intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior psihoterapia adleriană.

În urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge să aibă o influență enormă, independentă asupra disciplinelor consilierii și psihoterapiei așa cum s-au dezvoltat acestea în secolul XX. Adler a înrâurit figuri însemnate din școlile de psihoterapie de mai târziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow și Albert Ellis. Descoperirile sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și Erich Fromm.

Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie, și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea mai faimoasă descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum se percepe pe sine omul și are efecte negative asupra sănătății psihice, sau poate duce uneori, în chip paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu consecințe la fel de nocive.

A reliefat dinamica puterii pornind de la voința de putere concepută de Nietzsche. Adler a argumentat în favoarea holismului, analizând individul mai degrabă din perspectiva întregului vieții psihice decât reducționist – reducționismul fiind pe atunci felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numărat printre primii care au susținut psihologic feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este crucială pentru înțelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe dinamica psihică.

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Autor foarte prolific, Adler a publicat antum mai mult de 300 de cărți și articole. Cele mai importante lucrări ale lui Alfred Adler sunt Practica și teoria psihologiei individuale (1927), Înțelegerea naturii umane (1927) și Ceea ce viața poate însemna pentru tine (1931).

Institul Alfred Adler din Northwestern Washington a publicat recent primele zece volume din seria de douăsprezece The Collected Clinical Works of Alfred Adler (Culegere de lucrări clinice ale lui Alfred Adler), acoperind scrierile sale din perioada 1898 - 1937. O traducere absolut nouă a operei capitale a lui Adler, The Neurotic Character (Caracterul nevrotic) ocupă integral volumul I.

  • Volumul 1 : The Neurotic Character — 1907
  • Volumul 2 : Journal Articles 1898-1909
  • Volumul 3 : Journal Articles 1910-1913
  • Volumul 4 : Journal Articles 1914-1920
  • Volumul 5 : Journal Articles 1921-1926
  • Volumul 6 : Journal Articles 1927-1931
  • Volumul 7 : Journal Articles 1931-1937
  • Volumul 8 : Lectures to Physicians & Medical Students
  • Volumul 9 : Case Histories
  • Volumul 10 : Case Readings & Demonstrations
  • Volumul 11 : Education for Prevention
  • Volumul 12 : The General System of Individual Psychology

Alte texte adleriene importante[modificare | modificare sursă]

  • Adler, A. (1956). The Individual Psychology of Alfred Adler. H. L. Ansbacher and R. R. Ansbacher (Eds.). New York: Harper Torchbooks.
  • Adler, A. (1938). Social Interest: A Challenge to Mankind. J. Linton and R. Vaughan (Trans.). London: Faber and Faber Ltd.

Opere traduse în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Sensul vieții (Der Sinn des Lebens), traducere de Leonard Gavriliu[1]
  • Psihologia școlarului greu educabil, traducere de Leonard Gavriliu[2]
  • Înțelegerea vieții, traducere de Raluca Hurduc[3]

Periodice adleriene în limba engleză[modificare | modificare sursă]

America de Nord[modificare | modificare sursă]

  • The Journal of Individual Psychology (University of Texas Press), SUA
  • Canadian Journal of Adlerian Psychology (Adlerian Psychology Association of British Columbia), Canada

Regatul Unit[modificare | modificare sursă]

  • Adlerian Yearbook (Adlerian Society, Marea Britanie)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ALfred Adler: Sensul vieții (Der Sinn des Lebens), ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic & IRI, 2010, ISBN 978-606-8162-01-0
  2. ^ Alfred Adler: Psihologia școlarului greu educabil, Editura Univers Enciclopedic, 2010, ISBN 978-606-8162-21-8
  3. ^ Alfred Adler: Înțelegerea vieții. Introducere în psihologia individuală, Editura Trei, 2009, ISBN 978-973-707-292-4

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Carlson, J., Watts, R. E., & Maniacci, M. (2005). Adlerian Therapy: Theory and Practice. Washington, DC: American Psychological Association.
  • Dinkmeyer, D., Jr., & Dreikurs, R. (2000). Encouraging Children to Learn. Philadelphia: Brunner-Routledge.
  • Handlbauer, B. (1998). The Freud - Adler controversy. Oxford, UK: Oneworld.
  • Hoffman, E. (1994). The Drive for Self: Alfred Adler and the Founding of Individual Psychology. New York: Addison-Wesley Co.
  • Lehrer, R. (1999). Adler and Nietzsche, în: J. Golomb, W. Santaniello, and R. Lehrer. (Eds.). Nietzsche and Depth Psychology. (pp. 229-246). Albany, NY: State University of New York Press.
  • Mosak, H. H. & Di Pietro, R. (2005). Early Recollections: Interpretive Method and Application. New York: Routledge.
  • Oberst, U. E. and Stewart, A. E. (2003). Adlerian Psychotherapy: An Advanced Approach to Individual Psychology. New York: Brunner-Routledge.
  • Slavik, S. & Carlson, J. (Eds.). (2005). Readings in the Theory of Individual Psychology. New York: Routledge.
  • Fiebert, M. S. (1997). In and out of Freud's shadow: A chronology of Adler's relationship with Freud., în Individual psychology, 53(3), 241-269.
  • Manaster, G. J., Painter, G., Deutsch, D., & Overholt, B. J. (Eds.). (1977). Alfred Adler: As We Remember Him, Chicago: North American Society of Adlerian Psychology.

Legături externe[modificare | modificare sursă]